Premiul Nobel pentru Pace
Alfred Nobel
Alfred Nobel (n. 21 octombrie 1833, Stockholm - d. 10 decembrie 1896, San Remo, în Italia) a fost un chimist, inventator și om de afaceri suedez. Printre altele, el a inventat dinamita și a întemeiat fundația ce oferă faimoasele Premii Nobel.
În 1896 Alfred Nobel moare. Inventatorul dinamitei brevetase peste 355 de invenții, printre care cauciucul sintetic, pielea artificială și mătasea sintetică.
Nobelurile sunt acordate, în ordine, pentru realizări în fizică, chimie, literatură, pace şi economie. Premiul Nobel pentru pace şi cel pentru literatură, sunt cele mai aşteptate dintre distincţiile decernate în fiecare an, începând cu 1901, anul morţii industriaşului Alfred Nobel, fondatorul lor.
Premiul Nobel pentru pace este unul din cele cinci premii Nobel instituite prin testament de inventatorul și industriașul suedez Alfred Nobel. Este singurul premiu care se decernează în Norvegia, la Oslo, de către un comitet în exclusivitate norvegian, format din 5 persoane alese din Parlamentul Norvegiei. Toate celelalte premii Nobel se decernează în Suedia, la Stockholm, de către autorități suedeze.
Motivul pentru care acest premiu este decernat în Norvegia și nu în Suedia este următorul: la moartea lui Alfred Nobel (10 decembrie 1896), Norvegia era încă într-o uniune cu Suedia, aceasta din urmă având rolul conducător în politica externă. Nobel a crezut de aceea că șansa unei corupții politice ar fi mai mică dacă Norvegia s-ar ocupa de decernare.
În testament, Nobel a cerut ca cei cărora li se decernează premiul pentru pace să îndeplinească cel puțin una din următoarele trei cerințe: să lucreze pentru „reducerea forțelor militare”, pentru „organizarea de congrese ale păcii” și pentru „înfrățirea între popoare”.
Premiul a fost acordat pentru prima oară în anul 1901 și apoi anual, cu două perioade de întrerupere, în timpul celor două Războaie Mondiale între anii 1914 – 1916 și 1939 – 1943, precum și în anii 1918, 1923, 1924, 1928, 1932, 1948, 1955, 1956, 1966, 1967, 1972.
Este de remarcat faptul că, spre sfârșitul fiecărui Război Mondial, Premiul Nobel pentru Pace, a fost decernat Comitetului Internațional de Cruce Roșie în ani 1917 și 1944.
Laureații Premiului Nobel pentru Pace
2009 – Barack Obama
2008 – Martti Ahtisaari
2007 – Al Gore și Comisia ONU pentru climat (Giec)
2006 – Muhammad Yunus și Grameen Bank
2005 – Mohammed El Baradei și Agenția Internațională pentru Energie Atomică
2004 – Wangari Maathai
2003 – Shirin Ebadi
2002 – Jimmy Carter
2001 – Organizația Națiunilor Unite și Kofi Annan
2000 – Kim Dae-jung
1999 – Médecins Sans Frontières
1998 – John Hume, David Trimble
1997 – International Campaign to Ban Landmines, Jody Williams
1996 – Carlos Filipe Ximenes Belo, José Ramos-Horta
1995 – Pugwash Conferences on Science and World Affairs, Joseph Rotblat
1994 – Yasser Arafat, Șimon Peres, Ițhak Rabin
1993 – Frederik de Klerk, Nelson Mandela
1992 – Rigoberta Menchú Tum
1991 – Aung San Suu Kyi
1990 – Mihail Gorbaciov
1989 – Al 14-lea Dalai Lama
1988 – United Nations Peacekeeping Forces
1987 – Óscar Arias Sánchez
1986 – Elie Wiesel
1985 – International Physicians for the Prevention of Nuclear War
1984 – Desmond Tutu
1983 – Lech Wałęsa
1982 – Alfonso García Robles, Alva Myrdal
1981 – Office of the United Nations High Commissioner for Refugees
1980 – Adolfo Pérez Esquivel
1979 – Maica Tereza
1978 – Anwar al-Sadat, Menachem Beghin
1977 – Amnesty International
1976 – Mairead Corrigan, Betty Williams
1975 – Andrei Saharov
1974 – Seán MacBride, Eisaku Sato
1973 – Lê Ðức Thọ, Henry Kissinger
1971 – Willy Brandt
1970 – Norman Borlaug
1969 – Organizația Internațională a Muncii
1968 – René Cassin
1965 – UNICEF
1964 – Martin Luther King
1963 – Peac International Committee of the Red Cross, League of Red Cross Societies
1962 – Linus Pauling
1961 – Dag Hammarskjöld
1960 – Albert Lutuli
1959 – Philip Noel-Baker
1958 – Georges Pire
1957 – Lester Bowles Pearson
1954 – Office of the United Nations High Commissioner for Refugees
1953 – George C. Marshall
1952 – Albert Schweitzer
1951 – Léon Jouhaux
1950 – Ralph Bunche
1949 – Lord Boyd Orr
1947 – Friends Service Council, American Friends Service Committee
1946 – Emily Greene Balch, John R. Mott
1945 – Cordell Hull
1944 – Comitetul Internațional de Cruce Roșie (abreviere CICR)
1938 – Nansen International Office for Refugees
1937 – Robert Cecil
1936 – Carlos Saavedra Lamas
1935 – Carl von Ossietzky
1934 – Arthur Henderson
1933 – Sir Norman Angell
1931 – Jane Addams, Nicholas Murray Butler
1930 – Nathan Söderblom
1929 – Frank B. Kellogg
1927 – Ferdinand Buisson, Ludwig Quidde
1926 – Aristide Briand, Gustav Stresemann
1925 – Sir Austen Chamberlain, Charles Gates Dawes
1922 – Fridtjof Nansen
1921 – Hjalmar Branting, Peace, Christian Lange
1920 – Léon Bourgeois
1919 – Woodrow Wilson
1917 – Comitetul Internațional de Cruce Roșie (acronim CICR)
1913 – Henri La Fontaine
1912 – Elihu Root
1911 – Tobias Asser, Peace, Alfred Fried
1910 – Biroul Internațional Permanent pentru Pace
1909 – Auguste Beernaert, Paul Henri d'Estournelles de Constant
1908 – Klas Pontus Arnoldson, Fredrik Bajer
1907 – Ernesto Teodoro Moneta, Louis Renault
1906 – Theodore Roosevelt
1905 – Bertha von Suttner
1903 – Institute of International Law
1902 – Élie Ducommun, Albert Gobat
1901 – Henri Dunant, Frédéric Passy
A început cursa pentru cele mai râvnite premii ale lumii - premiile Nobel. Luni, la Stockholm, a fost anunţat şi primul laureat, cel cu Nobelul pentru medicină.
In This Photo: Crown Prince Haakon Of Norway, King Harald V Of Norway, Princess Mette-Marit, Queen Sonja 2008
Curiozitati
- una dintre regulile decernarii premiilor este ca perdantii nu au voie sa faca contestatii.
- pentru o categorie stiintifica nu pot sa primeasca premiu mai mult de trei persoane.
- pana in prezent s-au decernat 778 de premii: 760 pentru persoane individuale si 18 pentru organizatii
- numai 33 de femei au fost laureate cu premiul Nobel
- cel mai tanar laureat este Lawrence Bragg, care avea 25 de ani cand a primit premiul pentru Fizica in 1915.
- cel mai varstnic laureat a fost Raymond Davis Jr. care avea aproape 88 de ani cand i s-a acordat premiul pentru Fizica in 2002.
- doi laureati au refuzat premiul. Jean-Paul Sartre, premiat in 1964 cu premiul pentru Literatura l-a refuzat pentru ca refuzase in mod constant toate onorurile oficiale. Le Duc Tho, premiat in 1973 cu premiul pentru Pace (impreuna cu secretarul de stat american Henry Kissinger). A primit premiul pentru negocierile pentru acordul de pace cu Vietnamul. Le Doc Tho a spus ca nu poate primi premiul avand in vedere situatia din Vietnam.
- patru laureati au fost fortati de autoritati sa refuze premiul. Trei dintre ei au fost fortati de Adolf Hitler sa-l refuze: Richard Kuhn, Adolf Butenandt si Gerhard Domagk. Acestia au putut primi ulterior diploma si medialia, dar nu si banii cuveniti. Boris Pasternak, in 1958 a primit premiul pentru Literatura dar a fost fortat de Uniunea Sovietica sa-l returneze.
- laureati multiplii. Crucea Rosie a fost premiata de trei ori (1917, 1944, 1963 pentru Pace), J Bardeen (1956 si 1972 pentru Fizica), M Curie (1903 pentru Fizica si 1911 pentru Chimie), L.Pauling (1954 pentru Chimie si 1962 pentru Pace), F Sanger (1958 si 1980 pentru Chimie), UNHCR (pentru Pace in 1954 si 1981)
Romani premiati cu Nobel
În anul 1999, Herta Müller a fost nominalizată de guvernul german la Premiul Nobel pentru Literatură.
În anul 2008, Herta Müller a fost nominalizată pentru a doua oară, din partea Germaniei, pentru Premiul Nobel pentru Literatură.
După ce a fost nominalizată pentru a treia oară, în data de 8 octombrie 2009 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatură, fiind a douăsprezecea femeie care primeşte acest premiu. Valoarea premiului este de 10.000.000 coroane suedeze, ceea ce corespunde cu 972.000 Euro.
IOAN MORARU
(n. 8 septembrie 1927, Dârlos, Sibiu – d. 20 decembrie 1989, Bucureşti) a fost un medic român, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, şi ales post-mortem membru al Academiei Române.
Premiul Nobel pentru Pace
A fost laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1985, alături de Mihail Kuzin (URSS) şi Bernard Lown (SUA), în calitate de preşedinţi ai organizaţiei “Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear”. Regimul comunist nu i-a permis să iasă din România pentru a-şi primi premiul.
ELIE (ELIEZER) WIESEL
(n. 30 septembrie 1928, Sighetu Marmaţiei) este un scriitor şi ziarist în limbile franceză, engleză, idiş şi ebraică, eseist şi filosof umanist, activist în domeniul drepturilor omului, evreu american supravieţuitor al Holocaustului. În anul 1986 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace. În anul 1996 a fost numit membru al Academiei Americane de Artă şi Literatură (engleză the American Academy of Arts and Letters) şi din anul 2001 este membru de onoare al Academiei Române. Este autorul a 57 de cărţi – cea mai celebră este «Noaptea», o descriere autobiografică despre viaţa în lagărele de exterminare naziste
GEORGE EMIL PALADE
(n. 19 noiembrie 1912, Iaşi – d. 8 octombrie 2008) a fost un medic şi om de ştiinţă american de origine română, specialist în domeniul biologiei celulare, Laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie şi Medicină în anul 1974. De asemenea, Dr. George E.Palade a fost premiat în 1986, în Statele Unite, cu Medalia Naţională pentru Ştiinţă — în biologie(National Medal of Science) pentru: “descoperiri fundamentale (‘pioneering’) a unei serii esenţiale de structuri supercomplexe, cu înaltă organizare, prezente în toate celulele vii”, (inclusiv cele umane).
De mai bine de 100 de ani, o serie de personalităţi şi organizaţii primesc Premiul Nobel pentru Pace, pentru eforturi depuse întru menţinerea păcii, a încheierii unor conflicte sau evitarea de conflicte sângeroase. Un comitet ales dintre membrii parlamentului Norvegiei decide anual, după lungi dezbateri, cine merită mult-râvnita distincţie. Dintre toate premiile ce fac moştenirea lui Alfred Nobel, acesta este cel mai controversat. Şi nu doar pentru distincţia acordată lui Yasser Arafat sau ignorarea lui Mahatma Gandhi, un simbol al non-violenţei.
ADOLF HITLER & IOSIF VISARIONOVICI STALIN, PROPUŞI LA PREMIUL NOBEL PENTRU PACE
Unele nominalizări la Nobel par incredibil de acceptat în lumea anului 2008. În calitatea sa de secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (1922-1953), sinistrul Iosif Visarionovici Stalin a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace nu o dată, ci chiar de două ori (!), în 1945 şi 1948... La rândul său, Adolf Hitler a beneficiat de aceeaşi favoare, în 1939, în calitate de cancelar al Germaniei şi de lider al Partidului Naţional Socialist German. Din fericire, în 1939, premiul nu a fost acordat, în lumina evenimentelor sângeroase din Europa de care se face el însuşi vinovat. Hitler le-a interzis germanilor să accepte vreun premiu Nobel, în semn de protest faţă de faptul că premiul din 1935 fusese acordat scriitorului pacifist şi antinazist Carl von Ossietzky. Decizia lui Hitler a afectat trei cercetători germani cărora le-a fost acordat premiul pentru chimie şi medicină, la sfârşitul anilor 30. Aceştia au putut obţine după război diplomele de laureaţi, dar nu şi recompensele băneşti. Premiul Nobel pentru Pace nu a fost mai fost acordat până în 1943 inclusiv, motivele sunt clare, dar nici în 1948, 1955, 1956, 1966, 1967 şi 1972.
CEAUŞESCU
Poate nominalizarea acestor tirani, dar şi încrederea că este un factor de decizie în rezolvarea conflictului israeliano-arab, însuşi Ceauşescu a încercat să candideze la Premiul Nobel pentru Pace. Convins că poate juca un rol de intermediar activ în tratativele pentru stabilirea păcii în Orientul Mijlociu, poziţia sa i-a adus prestigiu în lumea occidentală şi arabă, iar România a beneficiat de avantaje economice. Relaţiile cu Yasser Arafat, la fel de călduroase, l-au deosebit de alţi lideri din fostul bloc comunist, unde relaţiile bilaterale israeliano-arabe păreau de neconceput. Declaraţiile sale respingeau ferm terorismul, susţinând repetat soluţionarea paşnică a conflictului istoric. Deşi imaginea lui Ceauşescu în afara graniţelor era odată favorabilă, el nu s-a apropiat de Nobel.
ARAFAT, PEREZ, RABIN
În schimb, Arafat s-a apropiat şi a şi obţinut distincţia deşi, zeci de ani, a fost acuzat că nu este mai mult decât un conducător terorist. A câştigat distincţia alături de foştii săi duşmani de o viaţă: Shimon Perez şi Itzak Rabin. Acesta din urmă este acuzat că a ordonat expulzarea tuturor arabilor din teritoriile ocupate de Israel în timpul Războiului din 1948, când se afla în serviciul militar israelian. În timpul mandatului de ministru al Apărării, Itzak Rabin a fost responsabil de reprimarea sângeroasă a palestinienilor în timpul primei Intifade. Criticii săi au arătat că, în plus, Rabin a continuat să autorizeze construirea de locuinţe israeliene în teritoriile ocupate, în ciuda Acordului de Pace care interzicea un asemenea demers. Shimon Perez a fost acuzat la rândul său de orchestrarea masacrului din Qana (1996) când armata israliană a bombardat un sat în care se aflau 800 de civili libanezi neînarmaţi, în mare parte copii, femei şi bătrâni refugiaţi. 106 au fost ucişi şi 116 răniţi. Perez mai este responsabil, spun criticii, de programul de dezvoltare al arsenalului nuclear al Israelului. Revenind la Arafat, Kare Kristiansen, un norvegian membru al Comitetului Nobel, a semnat în 1994 un protest în care reclama decernarea premiului pentru pace lui Yasser Arafat, pe care nu s-a sfiit să-l catalogheze drept "un terorist notoriu".
Practic, distincţia pe care cei trei au obţinut-o în 1994 se datorează exclusiv acordului de la Oslo, primul moment în care membrii politici ai ambelor ţări au avut o întâlnire faţă în faţă.
MARELE NEDREPTĂŢIT: GANDHI
Pe de altă parte, Mahatma Gandhi, simbol al păcii şi înţelegerii, nu a primit niciodată Nobelul pentru Pace, cu toate că a fost nominalizat de 12 ori între 1937 şi 1948. În 1937, consilierul Comitetului Nobel, profesorul Jacon Worm-Müller, era de-a dreptul critic: "Fără îndoială că acest om are o natură nobilă, este un ascet desăvârşit şi merită iubirea poporului indian. Dar în acelaşi timp este un naţionalist şi are tendinte dictatoriale. Aş spune că este un Christ care uneori devine, ca prin farmec, un politician obişnuit." Motivul invocat de admiratorii lui Gandhi este faptul că britanicii n-ar fi fost încântaţi ca omul care a smuls din mâinile lor "perla Coroanei" să obţină o asemenea distincţie. Cu două zile înainte de încheierea nominalizărilor pentru 1948, Mahatma Gandhi este asasinat. Pentru că Nobelul nu se acordă postum, pe 18 decembrie 1948, Comitetul Nobel din Norvegia anunţa că în acel an premiul nu se acordă, întrucât "nu există nici un candidat potrivit în viaţă"...
CHURCHILL
Primul ministru şi om politic britanic Winston Churchill nu a fost recompensat cu premiul Nobel pentru pace, asa cum poate şi-ar fi dorit, datorită contribuţiei la înfrângerea Germaniei şi la încheierea celui de-al doilea Război Mondial. Straniu, conform biografilor lui Churchill, Comitetul Nobel s-a gândit să-l recompenseze "cumva", aşa că au ales activitatea literară
În anul 1953, Sir Winston Leonard Spencer Churchill a primit premiul Nobel pentru "descrierea măiastră deopotrivă biografică şi istorică şi, de asemenea, pentru oratoria desăvârşită întru apărarea valorilor umane". De fapt, Churchill a primit premiul pentru lucrarea sa "Al doilea Război Mondial"...
UN "NU" HOTĂRÂT
Premierul vietnamez Le Duc Tho a refuzat să împartă premiul pentru negocierea acordului de pace în Vietnam cu americanul Henry Kissinger. Le Duc Tho a spus atunci că nu se află în poziţia de a accepta premiul, din cauza situaţiei reale din Vietnam. În acest timp, aşa cum am mai spus, Kissinger accepta titlul, în ciuda huiduielilor.
Este la fel de cunoscut refuzul Maicii Teresa de a participa la un banchet oficial la Oslo organizat cu ocazia decernării Premiilor Nobel din 1979, când a fost laureată. A declarat clar că banii ar trebui cheltuiţi pentru ajutorarea săracilor, aşa că evenimentul a fost anulat. Partial:antena3.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu