Nagub Mahfouz

 1911-S–a născut Nagub Mahfouz, scriitor egiptean, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1988, primul scriitor de naţionalitate arabă laureat al acestui premiu; acordarea acestei distincţii a fost contestată de către arabi care l–au acuzat de tratarea exclusivistă a problemelor Egiptului; la 14.10.1994, scriitorul a fost ţinta unui atentat al fundamentaliştilor islamici, căruia i–a supravieţuit cu greu

 (m.30.08.2006).

Naghib Mahfuz (Naguib Mahfouz, n. 11 decembrie 1911 - d. 30 august 2006) a fost un romancier egiptean, laureat al Premiului Nobel pentru Literaturăîn 1988 şi autor al "Trilogiei din Cairo".

Naghib Mahfuz s-a născut în vechiul cartier Gamaliy din Cairo, oraşul pe care l-a descris atât de des, în familia unui modest funcţionar de stat. Tatăl şi-a numit băiatul după numele medicului care a asistat la naşterea acestuia, Naghib Pasha Mahfuz (1882-1974). După studiul filosofiei la Universitatea din Cairo a lucrat pentru un timp în administraţia acestei universităţi iar în 1939 a devenit funcţionar de stat în Ministerul Cultelor. În timpul preşedinţiei lui Gamal Abdel Nasser, a fost director al Biroului de Supraveghere a Artelor şi al Fundaţiei pentru Cinematografie (1966-1968). În ultima parte a vieţii a activat în funcţia de consilier al Ministerului Culturii. A publicat, într-o carieră de peste 70 de ani, 34 de romane, peste 350 de nuvele şi multe scenarii de film.

În opera sa timpurie, din perioada 1939-1944, Mahfuz s-a străduit, pornind de la preocuparea cu vechiul Egipt, să promoveze afirmarea unei identităţi egiptene. După cel de-al doilea Război Mondial şi după căderea monarhiei în Egipt speranţa într-o eliberare de sub sistemul colonial britanic şi nemulţumirea faţă de antagonismele sociale grave au dus la orientarea autorului spre subiecte contemporane, prezentate în mod realist, cum a fost, de exemplu, în romanul "Străduţa Midaq" din 1947. "Trilogia din Cairo", ciclul de romane din 1956-57 dedicat unei familii de negustori, îl face cunoscut în întreaga lume arabă.

"Paradisul copiilor" (1959), una din operele sale celebre, a fost interzisă în Egipt sub acuzaţia de blasfemie. Romanul este o parabolă a istoriei universale şi are ca subiect vieţile lui Adam, Moise, Iisus şi Muhammad, problematizând în acelaşi timp relaţia dintre credinţă şi cunoaşterea ştiinţifică. În 1989, după fatwa împotriva lui Salman Rushdie, teologul egiptean Omar Abdul-Rahman regreta faptul că Mahfuz n-a fost pedepsit pentru romanul său, deoarece o asemenea poziţie tranşantă l-ar fi descurajat pe Rushdie să publice "Versetele satanice". Probabil în urma acestor declaraţii ale şeicului Omar, care azi este condamnat la închisoare pe viaţă în S.U.A., islamiştii au comis în 1994 un atentat împotriva romancierului, care avea pe atunci 82 de ani. Mahfuz a supravieţuit, grav rănit la gât şi nemairevenindu-şi niciodată pe deplin; mâna dreaptă i-a rămas paralizată. Romanul "Paradisul copiilor" a fost publicat în Egipt abia în 2006.

Alte cărţi ale autorului au fost mult timp interzise în ţările arabe, în urma angajamentului său în favoarea tratativelor de pace cu Israelul duse de preşedintele Anwar Sadat la Camp David. Doar odată cu acordarea Premiului Nobel pentru Literatură, în 1988, Mahfuz a fost publicat şi înOrientul Mijlociu, el fiind deocamdată singurul scriitor de limbă arabă onorat cu acest premiu.

Mahfuz a devenit criptic începând cu deceniul al şaselea al secolului al XX-lea, având numai astfel posibilitatea să-şi exprime atitudinea critică faţă de intoleranţa religioasă şi corupţia pe care le descoperise în societatea egipteană, rămânând totuşi un reprezentat al politicii culturale oficiale. În anii ´70, opera i-a fost îmbogăţită de elemente preluate din literatura suprarealistă şi absurdă. După atentatul din 1994, vocea literară a lui Mahfuz a amuţit.

În iulie 2006 starea sănătăţii i s-a agravat în urma unei căderi. A murit în ziua de 30 august 2006, în timpul tratamentului leziunilor sale într-un spital din Cairo, din cauza unui atac de cord. Pe data de 31 august 2006 a fost înmormântat la moscheea Al Rashdan din Nasr City, un cartier al oraşului Cairo, cu onoruri militare.

Opera

Abath al-aqdâr, roman 1939

Radôbîs, roman 1943

Kifâh Tîba, roman 1944

Al-Qâhira al-jadîda, roman 1945

Khân al-Khalîlî, roman 1946

Zuqâq al-midaqq, roman 1947

Hams al-junûn, povestiri 1947

Al-Sarâb, roman 1948

Bidâya wa-nihâya, roman 1949

Trilogia din Cairo:

Bayn al-Qasrayn, roman 1956, traducere în limba română de Nicolae Dobrişan: Bayna el-Qasrein, 2 vol., Editura Minerva: Bucureşti 1984.

Qasr es-Sawq, roman 1957, traducere în limba română de Nicolae Dobrişan: Qasr es-Sawq, 2 vol., Editura Minerva: Bucureşti 1987.

Es-Sukkariyya, roman 1957, traducere în limba română de Nicolae Dobrişan: Es-Sukkariyya, 2 vol., Editura Minerva: Bucureşti 1989.

Awlâd hâratinâ, roman 1959, traducere în limba română (fragment): Paradisul copiilor, trad. Nadia Anghelescu, în: Secolul 20, 1995, nr. 4-5-6; traducere în limba română: Băieţii de pe strada noastră, trad. prefaţă şi note Nicolae Dobrişan, Editura Polirom: Bucureşti, 2009.

Al-Liss wa-l-kilâb, roman 1961

Al-Simmân wa-l-Kharîf, roman 1962, traducere în limba română: Prepeliţele şi toamna, trad, prefaţă şi note Nicolae Dobrişan, Editura Univers: Bucureşti 1974.

Dunya Allâh, povestiri 1962

Al-Tarîq, roman 1964

Bayt sayyi' al-sum'a, povestiri 1965. Din culegere s-a tradus în limba română: Casa rău famată, în: Cele mai ieftine nopţi. Nuvele arabeprefaţă şi prezentare Nicolae Dobrişan, traduceri Nicolae Dobrişan ş. a., Editura Univers: Bucureşti 1971, p. 125-133.

Al-Chahhâdh, roman 1965

Tharthara fawq al-Nîl, roman 1966, traducere în limba română: Pălăvrăgeală pe Nil, pasaje din roman, trad. Nicolae Dobrişan, în: Secolul 20, 1995, no.4-5-6; Pălăvrăgeală pe Nil trad. şi note Nicolae Dobrişan, Editura Sempre: Bucureşti 2000 şi Editura Polirom, 2010.

Mîrâmâr, roman 1968

Khammârat al-Qitt al-Aswad, povestiri 1969

Tahta al-Midhalla, povestiri 1969

Hikâya bi-lâ bidâya wa-lâ nihâya, povestiri 1971

Chahr al-'asal, povestiri 1971

Al-Marâyâ, roman 1972

Al-Hubb taht al-matar, povestiri 1973

Al-Jarîma, povestiri 1973

Al-Karnak, povestiri 1974

Hikayât hârati-nâ, povestiri 1975

Qalb al-Layl, povestiri 1975

Hadrat al-muhtaram, roman 1975

Malhamat al-harafîch, roman 1977

Al-Hubb fawq hadabat al-haram, povestiri 1979

Al-Chaytan ya'izh, 1979

Povestirea Pustiu, trad. Nicolae Dobrişan, în: Antologia nuvelei arabe, Editura Minerva: Bucureşti 1980, vol. 1: Taina apei, p.86-95.

'Asr al-hubb, 1980

Afrah al-Qubba, 1981

Layâli Alf Layla, 1982,traducere în limba română de Mihai Pătru: O mie si una de nopti si zile, Editura Humanitas: Bucureşti 2008

Ra'aytu fi-mâ yarâ al-nâ'im, povestiri 1982

Al-Bâqi min al-zaman Sâ'a, povestiri 1982

Amâm al-'arch , roman 1983

Rihlat Ibn Fattouma, roman 1983

Al-Tanzhîm al-sirrî, povestiri 1984

Al-'A'ich fî l-haqîqa, roman 1985, traducere în limba română de Mihai Pătru: Akhenaton, cel ce sălăşluieşte în adevăr, Editura Humanitas: Bucureşti 2006.

Yawma qutil al-za'îm, roman 1985

Hadîth al-sabâh wa-l-masâ', roman 1987

Sabâh al-ward, roman 1987

Quchtumar, roman 1988

Povestirea Răspunsul este nu!, trad. Esdra Alhasid, în: Luceafărul 32(1989), nr. 13.

Al-Fajr al-kâdhib, povestiri 1989. Din culegere s-a tradus în limba română: Ecoul , pres. Fevronia Novac, trad. George Grigore, în "Calende", 1(1991), nr. 7-8, p. 11.

Asdâ' al-sîra al-dhâtiyya, povestiri 1996