A activat alături de fraţii săi Cezar şi Angel de la finele anilor cincizeci şi până la jumătatea deceniului 1960 în formaţia Trio Grigoriu, oglindire a evoluţiei culturii româneşti între cele două decenii, de la proletcultism la o oarecare libertate (stilistica ultimelor înregistrări ale formaţiei aduce mult cu muzica rock, o achiziţie foarte nouă a muzicii româneşti la vremea respectivă).
În continuare, George Grigoriu s-a dedicat compoziţiei de muzică uşoară şi muzicii de film (Dragoste la zero grade, Actorul şi sălbaticii) şi scenă (câteodată, în colaborare cu fratele său Cezar – Împuşcături pe portativ, cu Margareta Pâslaru şi Cornel Fugaru, este cea mai cunoscută colaborare a celor doi fraţi în postură de compozitor şi regizor).
George Grigoriu a compus pentru generaţia Margaretei Pâslaru (artista s-a bucurat de o atenţie deosebită din partea sa) şi a promovat voci valoroase de muzică uşoară sau alte genuri; totuşi, a continuat să ajute artiştii tineri (Angela Similea, Stela Enache, Mihaela Mihai, George Enache, Mihaela Runceanu). Un „elev” mai recent al lui George Grigoriu a fost cântăreţul de muzică pop Fuego.
Cristian Popescu îi poate fi recunoscător (i-a fost şi naş de cununie) pentru că a fost lansat tot de el cu "Ia te uită ce mai fete...". Prin anii '60, erau fredonate peste tot "Polca dragostei" şi "Mandolina mea", "Valea Prahovei" cu Ilinca Cerbacev, "De-ar fi să mă mai nasc o dată" cu regretatul Gică Petrescu, "Spre soare" cu Doina Badea (premiată la Mamaia) etc.
Trio Grigoriu - Si uit de tine
Trio Grigoriu - Broscuta Oac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu