Comemoram 241 de ani de la trecerea în eternitate a compozitorului italian Giuseppe Tartini.
Tartini - Sonata in G Minor - Devil's Trill - Part One
Giuseppe Tartini (08.04.1692-26.02.1770) a fost un compozitor şi violonist veneţian.
Tartini a fost născut în Piran, în prezent în Slovenia, la Gianantonio - nativ din Florenţa - Caterina Zangrando, un descendent al uneia dintre cele mai vechi familii aristocratice.
Se pare ca părinţii lui Tartini doreau ca baiatul să devină un calugar franciscan şi în acest fel el a primit notiuni muzicale de formare, de bază. El a studiat dreptul la Universitatea din Padova.
După moartea tatălui său în 1710, s-a căsătorit cu Elisabetta Premazone. Tatăl lui Tartini ar fi dezaprobat casatoria din cauza ca Elisabetta era dintro clasă socială inferioară şi mult mai in vârstă. Din păcate, Elisabetta a fost favorita puternica a Cardinalului Giorgio Cornaro ,si a acuzat prompt pe Tartini de răpire. Tartini a fugit la Padova pentru a merge la mănăstirea Sf. Francisc din Assisi, unde el ar putea scăpa de urmărirea penală..
Exista o legenda care spune că, atunci când Giuseppe Tartini a auzit pe Francesco Maria Veracini cantand în 1716, el a fost atât de impresionat de ea şi atât de nemulţumiţi cu propria lui abilitate, incat a fugit la Ancona şi s-a blocat i într-o cameră pentru a exersa.
Tartini si-a îmbunătăţit stilul foarte mult şi în 1721 a fost numit Maestro di Cappella la Basilica di Sant'Antonio in Padova , cu un contract care i-a permis să cante si pentru alte instituţii, dacă el ar fi vrut. În Padova s-a întâlnit şi împrietenit cu compozitorul şi teoreticianul Francesco Antonio Vallotti .
Tartini a fost cunoscut ca fiind primul proprietar de o vioara făcuta de Antonio Stradivari în 1715, pe care Tartini a daruit-o studentului Signor Salvini, care la rândul loui a daruit-o lui Karol Lipinski ( de aici provine aceasta porecla sa: Stradivarius Lipinski) .
Treptat, Tartini a devenit mai interesat in teoria de armonie şi acustica şi de la 1750 până la sfârşitul vieţii sale, el a publicat tratate diferite.
Giuseppe Tartini's Original Violin and Case
I
MAGE:
© The Art Archive/Corbis
Lucrări
Tartini compus mai mult de 130 de concerte pentru vioara, două concerte pentru flaut şi două concerte pentru violoncel, precum şi peste 170 de sonate pentru vioara. Doar aproximativ 50 sonate au fost publicate vreodată iar restul există doar în formele de manuscrise. Datorită lipsei de cronologie în manuscrise, un catalog al concertelor Tartini a fost elaborat de către Minos Doumias, numerotat în funcţie de cheilor lor. Aceasta a facut posibil ca o parte din lucrările publicate în timpul vieţii Tartini sa fie datate un pic cu mai multă precizie şi Doumias a împărţit restul pe stil, sortarea concertelor fiind facuta în trei perioade principale: înainte de 1735, 1735-1750 şi după 1750.
V-aţi gândit vreodată la modul în care ascultaţi muzica? La modul cum uneori parcă asculţi cu tot corpul o piesă care-ţi place? Fiecare dintre noi vede lumea în alt fel. Aşa şi fiecare dintre noi percepe muzica altfel. Toţi avem o experienţă muzicală diferită, unii putem spune că trăiesc pentru muzică sau prin muzică.
Se presupune că mulţi din marii compozitori şi interpreţi ai trecutului au suferit de o oarece formă de nebunie sau vreo boală care aparent le oferă posibilitatea unor mişcări imposibile pentru omul obişnuit. Foarte cunoscute sunt miturile despre cel mai mare virtuoz al viorii, Niccolo Paganini. Se crede că suferea de boala Ehlers-Danlos şi de sindromul Marfan’s, o combinaţie ce rezultă în degete foarte lungi şi încheieturi ca de cauciuc. Mulţi puteau să jure că au văzut însuşi diavolul cum îi ghida mâna şi arcuşul în concerte, adoptând tehnici care nu au mai fost văzute până atunci. A atras atenţia asupra sa şi marii interpreţi ai vremii veneau la spectacolele sale pentru a înţelege aura de mister ce îl înconjura pe artist. Şi povestea referitoare la sonata “trilurile diavolului” este la fel de uimitoare. Compozitorul italian Giuseppe Tartini, de exemplu, a visat intr-o noapte ca un demon statea langa el si canta la vioara. A doua zi, Tartini a reusit sa noteze cu exactitate piesa din memorie. A numit-o sonata „Trilul diavolului”.
Despre Scriabin se ştie cu certitudine că a suferit de nebunie în ultima parte a vieţii. Totuşi este cel care vroia să compună o operă numită Mysterium, care trebuia să fie cântată în munţii Himalaya şi urma să aducă armagedonul “Un sincretism religios al tuturor artelor, ce ar vesti începerea unei noi ere“. Proiectul a rămas neterminat, rămânând doar unele schiţe ale sale. Trecea deseori graniţele atonalitatii şi dădea înţelesuri ezoterice sau mistice acordurilor sale.
Şi despre mulţi artişti extraordinari ai prezentului se ştie că suferă de forme uşoare de autism. Evgeny Kissin, unul din marii pianişti ai secolului probabil că are sindromul Asperger. La vârsta de 11 luni (!!!) a cântat în întregime o fugă de Bach pe care sora lui o exersa. Glen Gould, Lang Lang sunt de asemenea pianişti de excepţie care au această condiţie.
Giuseppe Tartini: Concert in D - Allegro - Andante
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu