1853-Autoportret Sculptură (bronz)
1808
Naşteri de Honore Daumier, sculptor, pictor,
caricaturist şi litograf francez
Acesta este un portret neterminat al artistului sărbătorit Honoré Daumier
Daubigny şi Daumier au fost prieteni încă de la întâlnirea de la Paris în anii 1840. Din 1863, Daumier, la sugestia lui Daubigny, a început să-şi petreacă verile la Valmondois, două mile nord de Auvers-sur-Oise în Franţa, şi în 1865 s-a stabilit definitiv acolo.
Honoré Victorin Daumier s-a născut la Marseille, în ziua de 26 februarie 1808, fiu al lui Jean-Baptiste Daumier - de meserie geamgiu, mai târziu funcţionar de bancă - şi al lui Cécile Catherine Philip. Naşul său de botez era un pictor pe atunci cunoscut - Joseph Lagrange. În anul 1820, familia Daumier se mută la Paris. Tânărul Honoré întrerupe şcoala şi devine curier la un notar, anul următor vânzător într-o librărie. În clipele libere învaţă să deseneze. Primele lecţii le ia de la pictorul Alexandre Lenoir, fost elev al lui [Jean Louis David|Louis David]]. La atelierul lui Lenoir rămâne doar pentru puţin timp, preferă să studieze copiind la Louvre operele marilor maeştri, în special Rembrandt, Rubens, Tiziano, pictorii spanioli şi sculptură greacă.
În anul 1822, Daumier execută primele sale litografii, tehnică abia introdusă în Franţa, şi se bucură de succes. Daumier se angajează la o editură specializată în arta grafică. Dobândeşte îndemânare în acest domeniu şi, între anii 1829-1830, colaborează la revista "La Silhouette", una dintre primele publicaţii săptămânale ilustrate din Franţa. Aici îi cunoaşte pe caricaturiştii Paul Gavarni (1804-1866) şi Henri Monnière (1805-1877), precum şi pe scriitorul Honoré de Balzac.
Geniul lui Daumier în domeniul litografiei se relevă cu adevărat abia după revoluţia din iulie 1830 când, o dată cu abdicarea regelui Carol al X-lea, sub guvernarea lui Ludovic-Filip, înfloreşte activitatea caricaturiştilor. Epoca este caracterizată de mari frământări politice şi sociale, situaţie care generează un câmp de creaţie deosebit de fertil pentru satirici. În anul 1831, Daumier este angajat de polemistul Charles Philipon, directorul şi fondatorul săptămânalului "La Caricature", cel mai renumit jurnal satiric al vremii. La cererea lui Philipon, execută o serie de busturi caricaturale sculptate şi colorate. Această serie, care îi înfăţişează pe câţiva dintre cei mai cunoscuţi reprezentanţi politici de dreapta, va fi expusă în vitrina revistei începând din luna aprilie a anului 1832 şi va avea un imens succes la public.
Acest succes reaprinde scandalul iscat de litografia publicată de Daumier cu trei luni în urmă, intitulată Gargantua, în care este reprezentat regele Ludovic-Filip aşezat pe "tron" (în franceză, în limbajul curent, "trône" înseamnă şi "scaun de closet"). Criticul de artă George Besson descrie astfel această caricatură: „În faţa tronului, miniştri şi deputaţi aruncă în gura regelui conţinutul unui coş plin de aur strâns de la popor. Aurul digerat de Gargantua este apoi excrementat mulţimii de linguşitori sub formă de acte de înnobilare, funcţii şi ordine de merit...” Daumier este condamnat la şase luni de închisoare şi o amendă de 500 de franci. Artistul va fi iniţial închis la Sainte-Pélage, iar apoi va fi transferat într-o instituţie de bolnavi mintal. Eliberat în în anul 1833, îşi reia activitatea de caricaturist.
În această perioadă locuieşte într-un cartier muncitoresc, pe strada Saint-Denis din Paris. Se întâlneşte cu artişti fascinaţi de ideile revoluţionare, cum ar fi pictorul Diaz de la Peña (1808-1878) şi sculptorul Auguste Préault (1809-1879). Majoritatea timpului Daumier o consacră litografiei, dar - ori de câte ori poate - sculptează şi pictează.
În anul 1835, au fost adoptate decizii referitoare la limitarea libertăţii presei. "La Caricature" încetează să mai apară; Daumier va începe din acel moment lunga sa colaborare cu revista "La Charivari". Deoarece caricatura politică devine imposibilă, noul subiect preferat al satirei îşi are izvorul în moravurile epocii. Această schimbare de registru reprezintă pentru Daumier o şansă, căci îi oferă ocazia de a-şi înnoi stilul şi de a dezvălui noi faţete ale talentului său. El asociază virtuozitatea reacţiei imediate, tipică reportajului, cu ipostaza de moralist care nu ezită să-şi exprime judecăţile, de ex. în compoziţiile Les Gens de Justice, Les Bons Bourgeois, Le Ventre Législatif. Începând cu apariţia ciclului de romane La Comédie Humaine în 1845, Daumier participă la ilustrarea operelor lui Honoré de Balzac.
Din anul 1845, Daumier locuieşte pe insula Saint-Louis, în centrul Parisului. Pe 16 aprilie 1848, se căsătoreşte cu Marie-Alexandrine Dassy, cu care are deja un fiu. Consacră din ce în ce mai mult timp picturii. Daumier se vizitează adesea cu poetul Charles Beaudelaire, cu pictorii Eugène Delacroix şi Charles François Daubigny sau cu sculptorul Antoine Louis Barye. Împreună cu aceştia, ia iniţiativa pentru crearea Salonului Artiştilor Independenţi, în semn de protest împotriva tiraniei Salonului oficial şi a autorităţii juriului acestuia asupra artei. Răsturnarea lui Ludovic-Filip în 1848 şi instaurarea celei de-a doua Republici înlesnesc accesul la putere al unora dintre prietenii republicani ai lui Daumier. Pictorul renunţă pentru un timp la litografie şi se consacră în totalitate picturii. Daumier expune la Salon în anul 1849, unde va mai fi prezent şi în anii 1851, 1861 şi 1869. Adesea revine în tablourile sale la teme pe care le-a folosit în litografii. Prezintă avocaţi, judecători, scene de teatru şi scene care înfăţişează străzile Parisului: amatori de gravuri, muzicanţi ambulanţi, acrobaţi... La începutul anilor 1850, îşi îndreaptă atenţia spre sculptură. Începe să execute o sculptură care va deveni celebră - Ratapoil (1850). Ratapoil simbolizează un agent bonapartist, pe jumătate ofiţer, pe jumătate poliţist, care străbate Franţa răspândind ambiţiile imperiale ale viitorului Napoleon al III-lea. Dumier îl prezintă ca o creatură slăbită, cu o pălărie turtită pe cap, cu o faţă împodobită de mustăţi încârligate şi cu o barbă ascuţită.
Din 1853, Daumier va petrece lunile de vară, în tovărăşia prietenului său Daubigny, în Valmondois, pe malul râului Oise. Adesea merge la Barbizon, pentru a se întâlni cu pictorii Théodore Rousseau, Jean-Baptiste Camille Corot, Jean-François Millet. Pictorii de la Barbizon lucrează în principal în natură, lucru care nu i se întâmplă lui Daumier. Se apreciază totuşi reciproc.
Căltoriile la Valmondois devin din ce în ce mai dese şi, în cele din urmă, artstul închiriază acolo o casă, în care se mută definitiv în anul 1865.
Pe 8 februarie 1870, împreună cu Corot, Édouard Manet şi Gustave Courbet, Daumier semnează o petiţie de protest împotriva asprimii juriului de la Salon. În timpul războiului franco-prusac, continuă să realizeze litografii pentru "Le Charivari". În iarna anului 1870-1871, în timpul asedierii Parisului, Daumier şi Courbet fac parte din comisia responsabilă de salvarea monumentelor pariziene şi a capodoperelor din muzee.
Din anul anul 1867 vederea artistului începe să se înrăutăţească. În anul 1872, aproape orb, realizează ultimele sale litografii şi tablouri. În 1877, artistul se găseşte într-o situaţie materială dificilă şi i se acordă o rentă de stat modestă. Nu-i va fi dat să profite multă vreme de ea: pe 8 februarie 1879 face o hemoragie şi moare trei zile mai târziu în casa de la Valmondois.
În 1828, Daumier a produs primele sale litografii, pentru ziarul "Silhouette".
I-a adus o condamnare în 1832 la şase luni de închisoare pentru publicarea unui desen animat care reprezintă regele francez, Louis-Philippe, Gargantua.
Litografie acuarela
Picturi
Pictorul, 1858 - Musée des Beaux Arts, Reims
Cea de a treia clasa de transport
Don Quijote, 1865-1870 - Nationalgalerie, Berlin
Litografie
Caricatura lui Victor Hugo, apărută în "Le Charivari" la 20 iulie 1848
Sculpturi
Laurent Cunin, Politician
Parlamentarul Jean-Auguste Chevandier de Valdrome
Jacques Lefèvre, Bancher şi Deputat
Ratapoil
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu