Jules Renard (1864, Châlons-du-Maine – 1910, Paris) a urmat cursurile de retorică şi filozofie ale Liceului Charlemagne din Paris. După bacalaureat, a rămas la Paris unde a început să colaboreze la diverse reviste şi să frecventeze cafenelele din Cartierul Latin, locul de întâlnire al boemei literare pariziene. Tot aici a întâlnit-o pe actriţa Danielle Davyle, care i-a inspirat personajul Blanche din Le Plaisir de rompre.
În 1889, împreună cu câţiva prieteni, a fondat revista literară Mercure de France, în care a publicat povestiri care au apărut în 1890 sub titlul Sourires pincés. În această perioadă a început să se implice din ce în ce mai mult în viaţa artistică a capitalei şi să frecventeze spectacolele în compania câtorva prieteni, printre care Maurice Barrès, André Gide sau Marcel Schwob. În casa lui Alphonse Daudet i-a cunoscut pe Auguste Rodin şi Edmond de Goncourt. I s-a propus să facă parte din comitetul de lectură al Théâtre d’Art.
Din 1890 a publicat în cele mai prestigioase ziare pariziene: Le Figaro, Gil Blas sau L’Echo de Paris, iar în 1894 i-a apărut romanul autobiografic Poil de Carotte, excelent primit de critici, a cărei versiune teatrală a obţinut un succes fenomenal în 1990.
Graţie lui Edmond Rostand, a întâlnit-o în 1895 pe Sarah Bernhardt. În 1900 a fost ales consilier municipal al comunei Chaumont şi a fost decorat cu Legiunea de Onoare, apoi din 1904 până în 1910 a fost primarul oraşului Chitry-les-Mines. În 1907 a fost ales membru al Academiei Goncourt.
Cele mai cunoscute scrieri ale sale sunt Poil de Carotte (1894), Les Histoires Naturelles (1896), Le Plaisir de rompre (1898) şi Huit jours à la campagne (1906). Jurnalul său intim, o capodoperă de introspecţie, ironie şi umor, îi domină opera.
Scrieri
Les Roses (versuri), 1883
Crime de village, 1888
L’Écornifleur, 1892
Poil de Carotte (Morcoveaţă), 1894
Le Vigneron dans sa vigne,1895
Histoires naturelles (Istorii naturale), 1896, unele transpuse pe muzică de Maurice Ravel
Le Plaisir de rompre, 1897
Huit jours à la campagne, 1906
Les Buccoliques, 1898 – 1908
Les Cloportes, (volum apărut postum, în 1919)
Journal (Jurnal) (volum apărut postum, în 1925)
Correspondance (volum apărut postum, 1925 – 1927)
Scrieri traduse în limba română
Morcoveaţă, Editura Corint, 2003 / Editura Ion Creangă, 1970
Pagini de istorie naturală, Editura All, 2005
Jurnal, Editura Nemira, 2007
Morcoveata
Citate:
Totul e interesant. Trebuie doar sa dobandesti talentul de a spune acest lucru.
Spune din cand in cand adevarul, ca sa te creada cand vei minti.
Numai erorile dau pret adevarului.
Imi place sublimul, dar nu iubesc decat adevarul.
Cel care ne iubeste si ne iubeste cel mai bine este tot cel care ne cunoaste cel mai putin.
Ce putini oameni stiu sa priveasca un lucru frumos, fara preocuparea spontana de a spune am vazut ceva frumos.
Un pedant este un om a carui minte digera prost.
Trebuie sa vezi oamenii ca sa-i pui la locul pe care-l merita.
Totul e interesant. Trebuie doar sa dobandesti talentul de a spune acest lucru.
RăspundețiȘtergereMorcoveata