Claudia Millian

Claudia Millian (n. 21 februarie 1887 , Bucureşti - d. 21 septembrie 1961) a fost o poetă simbolistă română.

Soţia poetului Ion Minulescu 

Şi-acum, de vrei, răspunde-mi, grădină efemeră,
Prin care trece moartea în menuete fine,
Sub formă de femeie, de cântec sau himeră -
Răspunde-mi, mască rece, de ce m-aştepţi pe mine?


Eu nu vreau să beau cântul orbitei obosite
Şi n-aştept gestul milei din vechile icoane,
Nu vreau să-mi dai parfumul miresmelor trezite,
Nici floarea ce sucombă pe torsuri de coloane.


Nu vreau să-ţi fur misterul din ochi şi de pe gură,
Nici să repet cadenţa exodului trecut,
Ci dând nemulţumirii putere de secură,
Voi sparge forma veche a statuiei de lut.

Părinţii săi sunt Ion Millian, inginer petrolist şi Maria Negolescu, fiica unui învăţător din Câmpulung Muscel. În 1914 se căsătoreşte cu poetul simbolist Ion Minulescu. A fost profesoară de desen, dar s-a afirmat în publicistică, poezie şi pictură. Ion Minulescu şi Claudia Millian au avut o fiică, pe Mioara Minulescu, artistă plastică. Debutează în ziarul ploieştean Lumina cu poezia Din trecut (1906). Sub pseudonimul Dinu Şerban, a publicat opt piese de teatru. Este înmormântată alături de soţul său la Cimitirul Bellu.

Volume publicate

Poezie

1914 - Debutează în volum cu Garoafe roşii - versuri

1922 - Cântări pentru pasărea albastră - versuri

1936 - Întregire - volum de versuri la Cartea Românească

Memorialistică

1968 - Triptic memorial - volum memorialistic, publicat postum

1973 - Cartea mea de aduceri aminte

Dramaturgie

După paravan

Rozina

Fericirea mea

Vreau să trăiesc

Şapte gâşte potcovite

Veronica Micle (singura piesă reprezentată pe scenă)

Ana Ipătescu

Dinozaurii.

Data nasterii poetei Claudia Millian este 20 februarie 1887, dar locul nu este la fel de unanim acceptat. Cincinat Pavelescu, in notita biografica din "Antologia poetilor romani", ne indica drept oras natal Ploiesti, dar toate dictionarele si enciclopediile dau Bucurestii.

De fapt, lucrul nu are prea mare importanta pentru ca, oricum, primele doua decenii din viata le-a petrecut in orasul nostru si s-a considerat ploiesteanca. Tatal ei, Ion Millian, domicilia in Ploiesti, dar statea mai mult in comuna Pacureti, unde era antreprenor la santierul schelei petrolifere. Mama, Maria Georgescu, era fiica de bacan si se pare ca era nascuta la Mizil. Fara sa aiba deci parinti foarte bogati, ea provenea dintr-o familie instarita care, pe langa asigurarea ireprosabila a conditiilor de viata, i-a inlesnit o serie de lucruri care sa-i permita sa ajunga o adevarata intelectuala.

A fost data la Scoala de fete nr. 1 unde a trecut prin mana a patru excelente institutoare (Elena Dragulanescu, Ana Sachelarie, Ecaterina Siru si Ecaterina Crapellianu) care, pe langa cunostinte solide si deprinderi, i-au modelat sufletul si i-au dezvoltat sensibilitatea. Paralel cu acesta, in particular, lua lectii de franceza si de pian. Terminand clasele primare, a trecut la scoala secundara "Despina Doamna", care fusese preluata de stat devenind scoala publica in 1886, cu un an inainte de nasterea ei. 





Claudia Millian Minulescu pozează pictorului Al. C. Satmary-Interior oriental 1916

La 26 iunie 1892 se inaugurase cladirea construita de Sectiunea Ploiesti a Societatii pentru invatatura poporului roman si daruita scolii, o adevarata bijuterie arhitectonica. S-a bucurat si de un corp didactic de elita, cu profesoare distinse despre care vom mai vorbi in aceasta rubrica. Amintim numai doua, care i-au fost si directoare: profesoara de pedagogie Elisabeta Stoenescu Homoriceanu si, de geografie - Eliza Davidescu, inaintea acesteia.

Terminand scoala ca premianta, a mai ramas doi ani acasa, nestiind pe ce cale s-o apuce, avand multe talente si posibilitati.

Intre timp (1905) a debutat cu versuri in pagina literara a ziarului "Lumina". Avocatul, omul politic, scriitorul Ion Ionescu Quintus, care conducea ziarul, i-a prezis un viitor in literatura. La fel de bine a fost primita si publicata si la "Vointa Prahovei".

Incurajata de succesul local se hotaraste sa studieze la Bucuresti (1907), dar, cat timp au mai trait parintii ei, venea des la Ploiesti, petrecea aici cel putin o parte din vacante si s-a considerat, totdeauna, ploiesteanca.

Pleca de aici cu o bogata zestre poetica, versuri publicate sau in manuscris, de parca presimtea ca, in Capitala, alte preocupari si activitati nu-i vor lasa prea mult timp pentru visare si poezie.

Sa incheiem aceasta prima parte cu cateva dintre versurile ei timpurii: << Primeste sufletu-mi sa ti se-nchine, /Tovarasa, ce-n Biblie esti cer/Si circumscrii in tine infinitul/Salasluind icoane de mister.../Pe lanul tau ma chiama graul proaspat/In artose si azime turnat/Si-n apa ta ma chiama si ma-mbie/Soparlele cu ochiul instelat..;

Paul D. POPESCU 



  ,,Garoafe roşii crenelate -
    Amfore cu parfum de mosc,
    Pecetii de rubin şi sânge -
    Eu vă iubesc şi vă cunosc,
    Prin voi, garoafelor bizare,
    În funduri roşii de corolă,
    Mi-a-ntins iubirea-ntâia oară
    Otrăvitoarea ei fiolă...


    Eu vă iubesc şi vă cunosc
    De mult tulburătorul mosc...
    În roşu-apusului de soare
    Voi puneţi pete de culoare,
    Voi înfloriţi în fundul mării
    În lungi ciorchine de mărgean
    Şi pe obrajii de ftizie
    Muriţi în fiecare an...".


    Garoafe roşii

Camera Claudiei Millian are cu mobilier ce trădează intimitatea şi rafinamentul feminin şi o colecţie impresionantă de icoane (peste 25 de piese).

Poezia \"Acuarelă\" de Ion Minulescu, dedicată soţiei sale, Claudia Millian, a fost publicată în revista \"Viaţa românească\", în 1920, apoi cuprinsă în ciclul \"Strofe pentru faptele diverse\", din 1930.


În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.


În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă...


În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţïnându-se de mână...