A lansat celebrul cuplu comic Tanţa şi Costel, în interpretarea a doi mari actori români, Coca Andronescu şi Octavian Cotescu. A scris foarte multe volume de schiţe cu subiecte comice. După moartea sa i-a fost publicat şi un Jurnal.
Cu Nichita
Ion Băieşu era doar un pseudonim literar. Pe el îl chema de fapt Ion Mihalache şi, pentru a putea publica în perioada comunistă (Ion Mihalache fiind şi numele fostului preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc), şi-a luat acest pseudonim.
Lucrări
Piese de teatru
Preşul
Tanţa şi Costel
Desu şi Kant
Tristeţea vânzătorului de sticle goale
Iertarea
Reclamaţie
Dresoarea de fantome
In cautarea sensului pierdut
Fantomiada
Maestrul
Romane
Balanţa
Acceleratorul
Schiţe, povestiri
Umorul la domiciliu (schiţe umoristice) (1981)
Scenarii de film
Balanţa (1992) (după romanul "Balanţa"), regia Lucian Pintilie (Le Chêne în Franţa, Stejarul în Romania, The Oak în SUA)
Vinovatul (1991), regia Alexa Visarion
Harababura (1990), regia Geo Saizescu
De ce are vulpea coadă? (1988), regia Cornel Diaconu
Miracolul (1988), regia Tudor Mărăscu
Omul din Buzău (1988) (scenariu TV)
Duminica în familie (1987), regia Francisc Munteanu
Sper să ne mai vedem (1985), regia Puşi Dinulescu
Aventura sub pământ (1982) (teleplay TV), regia Sergiu Ionescu
Grăbeşte-te încet (1981), regia Geo Saizescu
Omul care ne trebuie (1979), regia Manole Marcus
Rătăcire (1978), regia Alexandru Tatos
Avocatul (1976), regia Octavian Sava, Dan Mihăescu, Grigore Pop (TV)
Mere roşii (1976) (după romanul său Balanţa), regia Alexandru Tatos
Un text cu bucluc (1976) (scenariu film TV)
Astă-seară dansăm în familie (1972), regia Geo Saizescu
Maiorul şi moartea (1967), regia Alexandru Boiangiu
Camera albă (1964), regia Virgil Calotescu
Iubirea e un lucru foarte mare, regia Titi Acs, Cornel Popa (1962). Serial TV
Ion Băieșu și iubita sa soție, Claudia, o dragoste care a învins timpul
A primit de-a lungul carierei o grămadă de premii, dintre care amintesc şi eu câteva: Premiul Academiei pentru „Iertarea”, toate premiile (regie, scenografie, roluri, piesă) la Festivalul de Dramaturgie Contemporană Timişoara, 1980, de vreo cinci ori Premiul Uniunii Scriitorilor, patru premii ale A.C.I.N. pentru diverse scenarii, iar post-mortem, premiul U.C.I.N. 1993 pentru „Balanţa”.” Filmul, regizat de Lucian Pintilie, a avut un real succes. A fost prezentat la Cannnes în vara când Ion Băieșu zăcea semi-paralizat, într-un spital din America, după ce suferise un atac cerebral. Copiii lui, Daniela și Radu, i-au povestit despre reușita filmului, despre aprecieri, chiar exagerând puțin, pentru că încercau să-l înveselească, să-i dea putere și încredere în viitor. Dar Ion Băieșu nu mai putea zâmbi. A murit curând, prea devreme, lăsând în urmă amintirea unui om excepțional care fermeca pe toată lumea. Iată ce scria bunul lui prieten, Nichita Stănescu, despre el: „De câteva decenii, scrierile lui Ion Băieșu au defectul că plac și imprudența de a fi iubite. La el, râsul este o formă a dragostei. Ne înfățișează adevărul făcându-ne cu ochiul și părând a ne spune o ispravă, o imaginație, o minciună friptă. Minciunile lui Băieșu ne merg la inimă și ne-o spală.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu