ca unul care a cunoscut foarte bine,pe propriai piele,efectele benefice ale haituirii in anii de dinainte de 1990,am fost extrem de curios,din clipa in care am auzit despre acest film,sa-l vad.
fusesem spectator pana atunci la tot felul de productii cu scenarii asemanatoare,fie romanesti fie facute in alte tari ce apartinusera acelei zone triste si cenusii numita lagarul socialist.
aveam sa constat ca ma inselasem in asteptarile mele.
nimic,dar nimic din sabloanele cunoscute nu mi s-a aratat in fata ochilor.
un film care te face sa meditezi profund la cat de josnic poate fi omul si in antiteza la cat de marete ii sunt uneori gesturile si indeosebi atitudinile.
o echipa total anonima,regizor,scenarist si actori,ofera un gest artisitic cum rar am intalnit.
exista atata emotie cand il vezi si te pui tu in situatia personajelor din film,si spun asta pentru ca totul este atat de verosimil incat ai senzatia ca vecinul sau prietenul iti deruleaza propria lui poveste.
un film cu unul din cele mai frumoase finaluri scrise si jucate vreodata in cinematografia mondiala.
eu sunt un ins echilibrat si indestul de calculat ca sa nu ma topesc dupa o scena sau o secventa care sa ma puna in situatia de a-mi caut nodul ala din gat care ti se pune uneori din cauza emotiei.
ei bine,la filmul acesta l-am gasit.
era bine conturat si-mi arata ca nimic din cele ce se intampla in viata unui om nu este intamplator.
nici macar faptul ca este dispus sa ierte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu