R.I.P. Joe Cocker

Cantaretul britanic a decedat. Joe Cocker, un artist cu milioane de admiratori in intreaga lume, a sustinut intotdeauna concerte cu casa inchisa, el fiind unul din putinii artisti ce a reusit sa rupa bariera dintre generatii. Multe dintre cele peste 20 de albume au primit premii, transformandu-l pe artistul a carei voce a fost una inegalabila intr-o adevarata legenda a muzicii.

LICITAŢIE DE CĂRŢI RARE ŞI MANUSCRISE LA PARIS . ALEXE RAU

În ziua de 9 decembrie, la reşedinţa sa din Paris, Casa Internaţională Cristie’s scoate la mezat câteva loturi de cărţi vechi şi rare şi manuscrise de excepţie.Vânzarea la ciocan va începe cu un lot legat de viaţa şi activitatea exploratorilor, incluzând două atlase din sec. 17 şi 18.Vor urma apoi cărţi rare din Epoca Luminilor din biblioteca regretatului profesor şi colecţionar Pierre Lalive d'Epinay: Condillac, Diderot, Voltaire, Rousseau( cu o copie foarte fină de Du Contrat social, în legătură de epocă) şi două manuscrise autografe.În lotul expres de manuscrise , Proust va fi „invitat de onoare”, cu numeroase scrisori inedite, multe dintre care adresate prietenului său secretar pe termen lung Albert Nahmias.

Din selecția de cărți din sec.19 si 20 se remarcăi primele două ediții ale unor texte legendare ale literaturii franceze: Le Rouge et le noir de Stendhal și Les Trois Mousquetaires de Alexandre Dumas,ultimul ilustrat de celebrul Zao wou-Ki va.

În imagine: Alexandre DUMAS . Les Trois Mousquetaires. Paris: Baudry, 1844. 8 volumes in-8 (209 x 125 mm). Reliure de l'époque, demi-veau bleu nuit, dos lisses ornés en long.

ÎN SUA AU FOST EDITATE PENTRU PRIMA DATĂ POVEŞTILE PENTRU ADULŢI ALE FRAŢILOR GRIMM / ALEXE RAU

După cum se ştie, prima ediţie în limba germană a poveştilor Fraţilor Grimm a ieşit de sub tipar în 1812.De atunci au apărut şase redacţii ale lor: cu fiece versiune se intervenea în texte spre ale face mai puţin violente şi mai adecvate pentru copii.În 200 de ani diferenţa dintre original şi reeditările lui a devenit tot mai mare.În Europa au fost intreprinse reeditări ale originalului din 1812 mult mai devreme.În SUA, însă, reeditarea in engleză a versiunii princeps se întreprinde abia acum, după mai mult de două secole.Până acum in America circulau doar traducerile in engleză ale redacţiilor ulterioare.Traducătorul în engleză a versiunii din 1812, Jack Zipes califică această întârziere a americanilor ca fiind una stranie.Cartea este ilustrată de artistul plastic Andrea Dezso. Cartea a fost editată la Princeton University Press.

Citeşte aici.

Workshop | Șirnea | 21-23 Martie 2014

Unde: Șirnea, jud. Braşov, Pensiunea Soarelui

Când: 21 – 23 martie 2014

Cui: Workshopul se adresează pasionaților de literatură și fotografie care vor să combine aceste două tipuri de expresie artistică într-o creație de un format inedit. La fel de bine primiți sunt și cei care doresc îndrumare numai în creative writing sau numai în fotografie.

Număr Locuri: 10

Invitat special: actorul Marian Răducu, care va interpreta în sesiunile foto un personaj dezvăluit Participanților chiar înainte de a porni cu toții spre locul destinat acestor sesiuni. Îmbrăcat în costumul personajului respectiv, el va putea răspunde pe parcursul celor 3 zile și indicațiilor regizorale exprimate de fiecare Participant.

Gasiti programul in  Doua Poteci.

A FOST DESCOPERITĂ COMOARA NIBELUNGILOR ALEXE RAU

Un arheolog amator neamţ a descoperit într-o pădure din sudul Germaniei (land-ul Renania – Palatinat) un tezaur care poate fi asociat cu legendara „comoara Nibelungilor”.El include boluri de argint şi de aur, broşe şi multe alte feluri de bijuterii.Specialiştii au estimat valoarea lui la suma de peste un milion de euro.În plus, tezaurul conţine şi nişte figurine mici care, după cum opinează arheologii profesionişti, ar fi fost utilizate la decorarea tronului regal.Analizele efectuate arată că tezaurul a fost îngropat în anii 406-407 e.n., deci în timpurile când imperiul roman sta să cadă.Locul şi timpul îngropării le-au permis experţilor să lege tezaurul de legendara „comară a Nibelungilor”.

După cum se ştie, comoara Nibelungilor aparţinea regilor burgunzi care locuiau în oraşul Worms, pe malul stâng al Rinului.Potrivit epopeii medievale „Cântecul Nibelungilor”, Hagen, vasalul regilor burgunzi, înainte de a pleca la lupta cu hunii, a înnecat comoara în Rin.Conform datelor istorice, în decurs de secole Rinul şi-a mutat de câteva ori albia, ceea ce a şi făcut ca tezaurul să fie găsit pe uscat.

În folclorul german există numeroase creaţii despre această comoară.Compozitorul Richard Wagner i-a consacrat opera „Inelul Nibelungilor”.

CERCETĂTORII AU RESTABILIT CULOAREA ROŞIE A LUI RENOIR de Alexe Rau

Cercetătorii de la Institutul de Arte din Chicago au reconstituit fundalul tabloului "Madame Clapisson" al lui Auguste Renoir.Restauratorul Francesca Casadio și chimistul Richard Van Dyuyn au efectuat analiza moleculară a vopselelor de pe panză și au aflat că înainte vreme pictura era mult mai luminoasă.Această stare de fapt a fost constatată definitiv când Casadio şi asistenţii săi au îndepărtat rama tabloului: marginile aflate sub ramă sunt vopsite într-un roşu intens.Concluzia este că anterior fundalul portretului care astăzi este albăstriu cu pete de violet şi magenta, era la început de culoare bordo intens.Folosind un spectroscop Raman special, cercetătorii au constatat că tabloul a fost lucrat cu o vopsea obţinută pe bază de carmin, un colorant obţinut din secreţiile acide ale insectelor, substanţă numită coşinil.Vopselele din coşinil se sluţesc adeseori sau se modifică sub impactul aerului şi al razelor solare.

În sec.XIX ghidurile pentru pictori, aceştea erau preveniţi să nu utilizeze astfel de vopsele.Insă ei nu întotdeauna ţineau cont de aceste avertizări.

Cercetătorii au realizat o copie digitală a tabloului, în care culorile sunt restabilite.În cadrul Academiei de Arte este în curs de ealaborare o expoziţie consacrată acestei cercetări.

Portretul Valentinei Clapisson, soţia brokerului Leon Clapisson din Paris, a fost scris în 1883.Iniţial Renoir a reprezentat-o pe fundalul unei grădini de trandafiri.Ulterior, însă, la cererea soţului, fundalul a fost schimbat.Actualmente pictura se află în proprietatea Institutului de Arte din Chicago.

Însemnăril zilnice ale Reginei Maria de Alexe Rau

La editura Polirom a apăut, spre finele lui 2013, volumul zece al Însemnărilor zilnice ale Reginei Maria.Şi proiectul editării lor n-a ajuns nici la la jumătate.De regulă, un volum inserează insemnările dintr-un an.Volumul al zecelea acoperă anul 1928, an în care, după decesul de la sfarşitul anului 1927 al lui Ion I.C.Brătianu, Partidul Naţional Liberal a început să-şi piardă electoratul în faţa opoziţiei, a Partidului Naţional Ţărănesc care întreprinde în acest an ceea ce regina numeşte „marşul asupra Bucureştiului”, care sfârşeşte prin instalarea primului guvern condus de Iuliu Maniu.Criza politică este acutizată de divorţul dintre Carol al II-lea şi principesa Elena si de relaţiile complicate dintre membrii familiei regale.

Dar fiindcă e vorba de al zecelea volum, cred că e cazul să zăbovim un pic asupra proiectului în întregimea lui şi asupra felului de a fi şi de a scrie ale reginei Maria.

În cartea sa despre femeile celebre ale României(„Castelul, biblioteca, puşcăria”), al cărei prim capitol este condsacrat Reginei Maria, supranumită de autor „fiinţa superlativului absolut”, Dan C. Mihăilescu mărturiseşte că după ce a „recitit şi pritocit de nenumărate ori, literalmente în extaz” toate volumele de Insemnări zilnice( fiecare având în medie câte cinci sute de pagini), după ce a lecturat până la asta „Povestea vieţii mele” şi celelalte cărţi scrise de regină, el a epuizat toată gama atributelor entuziaste menite „să fixeze cât mai adecvat fervorile, strălucirile, senzoriumul fabulos, portretistica savuroasă, verdictele social-politice, estetice şi de mentalitate etnospirituală „ ce caracterizează scriitura ei.La fel de entuziast o primea şi poporul român.Cum i-a reuşit să-i cucerească pe toţi?

Descendentă din regi britanici pe linie paternă şi din ţari ruşi pe linie maternă, Regina Maria era o fiinţă clădită atât pe pragmatismul şi înţelepciunea britanică cât şi pe misticismul şi mesianismul slav.Având o educaţie strălucită şi dăruită cu o inteligenţă sclipitoare, ea a înţeles, că poporul român(şi nu doar el) îşi întemeiază fiinţarea pe un plan neschimbat, adică pe ceea ce dăinuie, rămâne, nu pe ceea ce este schimbăror.Iar ceea ce dăinuie, ce nu-ţi poate atinge şi lua nimeni este moştenirea culturală intangibilă.Tezaurul folcloric, limba şi portul sunt acele portiţe prin care poţi ajunge la înţelegerea şi apropierea unui popor.În chiar primii ani de domnie a regelui Ferdinand, regina Maria începe cu valorificarea iei româneşti, purtând-o în toate variantele ei şi trahnsformând-o în stil vestimentar personal, apoi a adus la viaţă şi a înnobilat costumul popular românesc de toate anotimpurile. Şi a învăţat limba română Exemplul ei a fost urmat de principese.Altfel spus, a găsit portiţa prin care să pătrundă dintr-o dată, cuceritor, în sufletul românilor.Experienţeţe ei de artistă, soldat şi diplomat, mult apreciate de naţiune, au fost complementare.Această paradigmă comportamentală este preluată cu succes şi în zilele noastre, de exemplu de ministrul culturii din Moldova, care readuce la viaţă portul popular.Modelele determină devenirea întru fiinţă.

Apropo de fiinţă şi fiinţare.Cumpăna gândirii îmi arată că atunci când vorbim de apropierea reginei Maria de poporul român, de dragostea reciprocă dintre ei, nu trebuie să pierdem din vedere limitele.Una din ele ar fi chiar faptul, că regina Maria îşi redacta Insemnările zilnice şi alte cărţi ale ei în limba sa maternă, în engleză.În intimitatea ei, ea rămânea să fie parte subblimată a poporului britanic, nu a popurului de adopţie.Prin urmare, atributele exscesiv de superlative nu sunt potrivite, fapt despre care spunea , în Însemnări, regina însăşi.Adrian Cioroianu, un alt istoric care a scris câte ceva despre ea, spune la gradul superlativ doar atât: „Regina Maria a fost un monument de curaj şi de dăruire pentru interesul de stat al României”.

Proiectul editorial al Insemnărilor zilnice ale reginei Maria a fost iniţiat de editura Albatros, prin devotamentul Georgetei Dinisianu, apoi a trecut la editurile Historia şi Cogniţia, ca să se stabilească definitiv la Polirom.Primul volum a fost tradus din engleză de Valentina Costache şi Sanda Racoviceanu, iar toate volumele următoare au fost traduse de Sanda Racoviceanu.

Însemnările consemnează tot ce se întâmpla mai important în viaţa politică, socială, culturală şi ştiinţifică de zi cu zi a României, devenind astfel un veritabil letopiseţ românesc interbelic.

PREMIILE GRAMMY 2013 Alexe Rau

La Los Angeles, în Staples Center, a avut loc cea de a 56-a ceremonie de înmânare a prestigioaselor premii Grammy acordate de American Academy of Recording (Academia Americană de Înregistrări).Distincţiile principale la ediţia din acest an revenit duetului francez Draft Punk, învingător la cinci categorii( inregistrarea anului, albumul anului, albumul electronic al anului, cea mai bună interpretare pop şi o statuetă la categoria tehnică) şi poducătorului şi cântăreţului Pharrell Williams, învingător la patru categorii.

La categoria Cântecul anului a învins nouazelandeza Lorde cu “Royals”. La categoria Cel mai bun cântec rock a învins piesa “Cut me Some Slack “ înregistrată de Dave Grohl, Paul McCartney, Krist Novoselic.A fost premiat filmul-concert al lui Paul McCartney «Live Kisses».

Cel mai bun album rosk al anului a fost declarat discul Led Zeppelin «Celebration day».

Au fost acordate premii şi la un şir de alte categorii.Vezi lista premiilor aici.

Premiul Grammy a fost iniţiat în 1959. Învingătorii sunt desemnaţi prin votul membrilor Academiei Americane de Înregistrări.

În imagine: duetul Draft Punk

PREMIUL COSTA PE ANUL 2013 - Alexe Rau

Prozatorul Nathan Filer, romancier neofit din oraşul Bath, Anglia, a devenit laureat al premiului britanic Costa la categoria „Cartea anului”, pentru scrierea «The Shock of the Fall»(Şocul căderii). Cartea prezintă viaţa lui Matthew Holmes, un tânăr în vârstă de 19 ani care este bântuit de faptul că a fost martorul morţii fratelui său, într-un camping de vacanţă din Dorset, potrivit bbc.co.uk.

Preşedintele juriului, scriitoarea Rose Tremain, a declarat că autorul - un scriitor în vârstă de 32 de ani, profesor la Bath Spa University şi fost asistent medical specializat în boli mintale - a dat dovadă de o "uimitoare siguranţă" pentru un roman de debut. "Nu este un roman doar despre schizofrenie, ci şi unul despre durerea pierderii cuiva", a spus aceasta.

Iniţial Filer fusese desemnat învingător la categoria debut, dar la şedinţa finală a juriului a fost desemnat pentru „Cartea anului”.

Premiul Costa a fost instituit in 1971 şi se acordă anual scriitorilor din Marea Britanie şi Irlanda la categoriile cel mai bun roman, cea mai bună biografie, cea mai bună carte poetică, cea mai bună carte pentru copii, debut şi cartea anului.

Laureatului premiului Cartea anului i se înmânează o recompensă în mărime de 30 mii lire sterline, iar laureaţilor la celelalte categorii – câte zece mii lire sterline.

24 Ianuarie 2014 Parada costumelor de epoca Iasi

24 Ianuarie 2014
Pe Strazile Unirii
Parada costumelor de epoca
Evocari istorice

O CARTE DE ÎNVĂŢĂTURĂ de Alexe Rau

Revenirea TVR în spaţiul mediatic al Republicii Moldova ne prilejuieşte, pe lângă multele emisiuni de suflet, şi întâlniri cu istoricul Adrian Cioroianu, aproape zilnic, la rubrica „Cea mai frumoasă poveste: 5 minute de istorie”.Personalitate binecunoscută în viaţa publică, istoric cu numeroase cărţi, articole şi studii publicate, fost minitru în guvernul României, decan al facultăţii de istorie a universităţii din Bucureşti, Cioroianu işi alege pentru emisiunile sale subiecte care nu pot fi întâlnite în manualele de istorie, nici în studiile academice, dar care prezintă un viu interes şi care, cred eu, sunt mult mai eficiente în procesul de educaţie istorică.Asta pentru că dumnealui ne dă răspunsuri la întrebările pe care ni le tot puneam până acum şi nu prea aveam la îndemână surse de informare.De câte ori ne vom fi fost întrebat mulţi dintre noi ce mâncau şi ce beau dacii, cu ce se îmbrăcau, ce mancau, beau şi purtau românii pe timpul unui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Vasile Lupu, când şi de unde au fost aduse pe pământurile noastre diferite culturi agricole, soiuri de animale ş.a.Sau: cum s-a opus regele Mihai sovietizării şi rusificării, cum a fost posibilă marea victorie a sportului românesc la olimpiada de la Los Angeles, Cum anume a ajuns Gheorghe Gheorghiu-Dej în fruntea comuniştilor români? Cât de playboy a fost Regele Carol al II-lea? Cum a fost posibil ca o tânără pe nume Cătălina Toderiu să intre în galeria eroilor naţionali sub numele de Ecaterina Teodoroiu? De ce au venit în România preşedinţii Charles de Gaulle sau Richard Nixon? De ce Regina Angliei l-a plimbat în caleaşca regală pe Nicolae Ceauşescu? Sau de ce s-a dus acesta din urmă într-o vizită în Iran, în chiar ultimele sale zile de viaţă?Cum se răsfrâng asupra vieţii noastre de astăzi unele decizii luate de conducătorii din trecut?

Aceste răspunsuri simple la întrebări simple contribuie mult mai mult la însuşirea de către oamenii simpli a faptelor trecutului şi la învăţarea lecţiilor istoriei decât generalizările savante din manuale şi monografii.

Şi ţin să mai remarc un lucru important.Dl Cioroianu este un meşter la cuvânt şi chiar are un fel de artistism în firea sa, toate astea conferind emisiunilor sale eleganţă , frumuseţe, atractivitate.Si dacă ne gândim bine, calităţile acestea i-au împodobit şi pe alţi istorici, în special pe aceia care s-au implicat în viaţa publică.Nicolae Irorga e un exemplu crestomatic în această privinţă.Şi concluzia rămâne în picioare şi în cazul istoricilor angajaţi public din Republica Moldova.Cel mai proaspăt exemplu ar fi cel al dnei Monica Babuc, noul ministru al Culturii, înzestrată generos cu aceste însuşiri carismatice şi intelectuale.

Dar eu ţineam să vă prezint şi cartea dlui Adrian Cioroianu, „Cea mai frumoasă poveste:câteva adevăruri simple despre istoria românilor”, care inserează mai multe texte de genul acelora care stau la baza rubricii TV „5 minute de istorie”.Cartea a apărut la sfârşitul anului trecut în editura Curtea veche. 

ANTOLOGIA DISCURSURILOR LAUREAŢILOR NOBEL Alexe Rau

Editura Flammarion a publicat recent o culegere impunătoare de aproape 1000 de pagini cuprinzând Toate discursurile de recepţie ale laureaţilor Nobel pentru literatură. Acesta e titlul. Începând chiar din 1901, laureaţii rosteau, două luni după acordarea premiului, un discurs numit „al banchetului”, iar din 1951, „de recepţie”, în faţa Comitetului Nobel reunit în mare pompă. Marianne Payot, care i-a numărat în vederea articolului ei din „L’Express” despre culegere, spune că puţini dintre cei 109 laureaţi de până azi nu l-au rostit, Samuel Beckett, în 1969, fiindcă era bolnav şi n-a putut face deplasarea, Sartre în 1964, care a refuzat premiul, sau Boris Pasternak, în 1958, obligat să-l refuze „la presiunea oficioasă” (reţineţi eufemismul: nu oficială!). Discursurile au fost traduse din 25 de limbi. Între ele, nu figurează, din păcate, româna. Toţi cei care le-au citit sunt de acord în privinţa modestiei lor. Ce ocazie mai potrivită decât Premiul Nobel ca să fii modest? O clasificare interesantă a discursurilor ar fi aceea după criteriul „bătăii” lor: literară, socială, moral sau politică. Soljeniţin e politic. Camus, moral şi politic („angajamentul” scriitorului este unul dublu, „de a nu minţi în legătură cu ce ştii şi de a rezista la opresiune”). Interesant e discursul lui Günter Grass: „…setea dezinteresată de a minţi, pentru că, pur şi simplu, mi se părea teribil de plicticos să mă mărginesc la realitate”. Llosa pleacă de la lectura care l-a îndreptat să scrie el însuşi: „Lectura transforma viaţa în vis şi visul în viaţă”.

(apud România literară)

SCRIITORII ŞI COMPUTERUL Alexe Rau

Len Deighton

Directorul Insitutului de Texte şi Manuscrise Moderne din Paris a simulat scrierea pe calculator a unui manuscris flaubertian plin de corecturi şi de ştersături, care, fireşte, nu mai apăreau în formatul electronic. S-a întrebat nu numai ce se pierde, când un scriitor recurge la scrierea pe calculator, din punctul de vedere al procesului creaţiei, dar şi dacă Trois contes a lui Flaubert ar fi acelaşi text scris direct pe calculator şi nu de mână. Se ştie că primul roman scris pe o maşină IBM MT/ST, care cântărea, în 1968, 90 de kg, aparţine britanicului Len Deighton. Ca să introducă uriaşul computer în biroul lui, Deighton a avut nevoie, nu numai să demonteze rama ferestrei, dar de o ditamai macara. Din 1974 datează claviatura. Un ungur, Charles Simonyi, refugiat în SUA în acelaşi an, creează în 1983 primul logiciel, botezat Microsoft World. Simonyi, care şi-a început cariera ca paznic de noapte într-un laborator budapestan care găzduia un gigantic paleo-calculator sovietic, Ural II, a devenit în SUA miliardar, de pe urma invenţiei lui. O anchetă din „Le Nouvel Observateur” de la sfârşitul lui noiembrie are surpriza să descopere că destui scriitori scriu de mână şi în ziua de azi. 

(apud Romania literară)

UN EVENIMENT EDITORIAL:VILLON.OPERA OMNIA de Alexe Rau

„România, 1951… Ţara se află de şapte ani sub ocupaţie rusească. Literatura publicabilă s-a încolonat fără murmur sub flamura realismului socialist. Poeţii cîntă pe întrecute electrificarea, planul de stat şi prietenia nezdruncinată cu marele vecin de la Răsărit. 

Şi în miezul acestui timp, mohorît, amar şi fără orizont, ochii unui tînăr de 18 ani, iubitor al muzelor şi student în anul I al Facultăţii de Filologie din Bucureşti, se apleacă asupra versurilor unui poet medieval francez, încercînd să le transpună în grai românesc: „Je plains le temps de ma jeunesse” – „Îmi plîng deci anii tinereţii”. Poetul francez era François Villon. Studentul român – Romulus Vulpescu…” 

Vezi mai multe aici: Aici

LECTURI DE DUMINICĂ de Alexe Rau „Impresii cosmice.Urmele lui Dumnezeu în legile naturii” Walter Thirring

„Impresii cosmice.Urmele lui Dumnezeu în legile naturii” – astfel se intitulează , în versiunea românească apărută recent în editura Curtea veche , una din cele mai importnate cărţi ale savantului austriac Walter Thirring(născut la Viena în 1927).E un cercetător cu renume mondial care a efectuat investigaţii de pionierat in domeniul teoriei câmpului cuantic, dedicându-şi întreaga viaţă fizicii matematice.Este autorul mai multor descoperiri ştiinţifice, pentru care i-a fost decernat premiul Henri Poincaré al Asociaţiei Internaţională a Fizicii Matematice.

Este binecunoscut faptul că secretele creativităţii oamenilor de geniu constau în cunoaşterea şi aplicarea unor strategii intelectuale inovatoare care le permit să gândească la ceea ce nimeni altcineva nu se gândeşte şi astfel să vadă ceea ce nimeni altcineva nu vede.Una din aceste strategii este recurgerea la asocierea contrariilor.David Bohm, fizician şi filosof, este de părere că geniile pot să creeze idei originale deoarece tolerează asocieri ale aspectelor incompatibile ale lucrurilor. Printr-o astfel de abordare, gândirea geniilor trece peste limite, iar combinarea aspectelor opuse conduce la apariţia unui nou punct de vedere.

E ceea ce s-a întâmplat şi în cazul lui Thirring.Până la dânsul, credinţa în Dumnezeu şi cunoaşterea ştiinţifică se aflau la poli opuşi.El însă , ispitit de întrebări extraştiinţifice al căror număr se făcea cu atât mai mare cu cât creştea volumul cunoştinţelor accumulate, a ajuns la o viziune integratoare a ştiinţei şi a credinţei în Dumnezeu.Această viziune stă la temelia cărţii “Impresii cosmice”.

“În ultimele decenii, scrie Thirring, ni s-au dezvăluit numeroase lumi noi, lumi la care marii moştri predecesori nici nu visau.Panorama evoluţiei cosmice ne îndeamnă la reflecţii privind construcţia şi dirijarea universului, iar acestea la rândul lor deschid calea spre reflecţii relative la Creator”.Căutând răspuns la interogaţiile privitoare la aceste aspecte, Thirring a început să întrevadă, dincolo de limitele după care ştiinţa nu are răspunsuri, urmele lui Dumnezeu.Aceste urme, spune el, sunt prezente în fiecare lege a naturii.Scopul cărţii consacrate acestor urme este nu doar împărtăşirea cu cititorii, ci şi un prim pas al apropierii lucrurilor care se credeau opuse unul altuia, când în realitatea profundă sunt complementare.

" Când suntem mişcați de o clădire fantastică , o catedrală sau o moschee ne dăm seama în cele din urmă , că unii din noi, atunci când sunt vizitaţi de întrebarea ce este dincolo de aceste proporţii şi armonii glorioase, ar putea spune: nu, nu arhitectul, nici arhitecţii.Totul poate fi întâmplător”.Primul capitol al cărţii e consacrat tocmai nevoii de depăşire a acestui scepticism.Prea multe sunt lucrurile care au acest dincolo necercetat, pentru a da câştig de cauză întâmplării.Şi prea armonios şi cu necessitate se potrivesc toate în natură pentru a fi considerate un produs al întâmplării.

În alte capitole Thirring aduce exemple convingătoare în favoarea existenţei Creatorului Suprem, de la întrebarea despre cum a fost creată molecula de apă ca să devină un izvor al vieţii, continuând cu numărul de stele de pe cer, cu suspiciunile ce au apărut în mintea lui Newton cu privire la sistemul solar, cu interogaţia “De ce există viaţă?” până la principiul antropic şi întrebarea dacă putem breveta Universul.

Concluzia generală a autorului este aceasta: 

Descoperirile ştiinţifice realizate până acum de savanţii lumii nu sunt decât o dovadă şi un elogiu ale “Genezei” din Vechiul Testament, o glorificare a acestei cărţi sacre.Ştiinţa şi Biblia, religia nu sunt antipozi ci părţi ale unui întreg.

Scriitura lui Thirring, apropiată de stilul de popularizare a ştiinţei dar înnobilat cu pasiunea şi gândirea inovatoare a autorului, ne prilejuieşte o veritabilă sărbătoare a lecturii.

VECHI MAEŞTRI LA O LICITAŢIE DIN LONDRA Articol scris de Alexe Rau

 La vânzările de lucrări ale maeştrilor vechi şi britanici organizate la 3 decembrie la Londra de către Casa Internaţională de Licitaţii Christie’s, recordul de preţ l-a stabilit peisajul maestrului francez Claude Lorrain „Port mediteranean la apus de soare”.Câştigătorul mezatului a dat pe el 8,3 mln dolari.

BIBLIA LUI GUTENBERG ACCESIBILĂ ÎN INTERNET ARTICOL SCRIS DE ALEXE RAU

/bav.bodleian.ox.ac.uk

Biblioteca Vaticanului şi Biblioteca Bodleană din Oxford au încheiat un acord de caloborare în domeniul digitalizării cărţilor vechi şi rare din colecţiile lor.Primul proiect în cadrul acestei colaborări a fost digitalizarea aşa-numitei Biblii, tipărită de Gutenberg în 1455, digitalizare realizată după exemplarul deţinut de Biblioteca din Oxford.A fost creat un site special pentru postarea variantelor digitale ale monumentelor bibliologice.Rarisima şi inegalabila ca artă a tiparului Biblie a lui Gutenberg, mai bine zis varianta digitala a ei, este prima care a fost postată pe acest site.Proiectul este finanţat de Fundaţia Britanică Polonsky.

si aici

George Coşbuc Sus inima

Sus inima 

Avem o mândră ţară -
Prin timpi de jale-amară
Strămoşii se luptară
S-o scape de stăpâni.
Azi singur noi, românii
Suntem în ea stăpânii,
Sus inima, români!

O lege-avem străbună -
Prin veacuri de furtună
Ea n-a putut s-apună
Strivită de păgâni.
Ne-a fost Cel-Sfânt tărie
Şi-n veci o să ne fie:
Sus inima, români!

În ţara românească
De-a pururi să trăiască
Credinţa strămoşească
Şi graiul din bătrâni.
Spre Domnul ţării gândul
De-a pururi noi avându-l,
Sus inima, români!

Scumpă ţară românească

Scumpă ţară românească,

Cuib în care ne-am născut,

Câmp pe care s-a văzut

Vitejia strămoşească,

Scumpă ţară românească,

Te salut!

Şi-a mea frunte ţi se-nchină

Ca naintea unui sfânt,

Căci, deşi copil eu sunt,

Inima de dor mi-e plină.

Să te văd mereu regină

Pe pământ.

Să ai viaţă de vecie,

Să sporească-al tău popor;

Sub stindardul tricolor

Să nu vezi decât frăţie,

Şi-atunci, dac-o fi să fie,

Pot să mor!

La mulţi ani, România!

La 1 decembrie 2013 se împlinesc 95 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.


Foto: AGERPRES ARHIVA


 Actul, redactat de Vasile Goldiş, se intitula 'Declaraţia de autodeterminare naţională' şi făcea referire la cei aproximativ 3.500.000 de români care trăiau în Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş.




Alegerea zilei de 1 decembrie a făcut trimitere la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România, în 1918, respectiv la Proclamaţia de la AlbaIulia. Ziua de 1 Decembrie 1918 încununează lupta românilor transilvăneni pentru Unitate Naţională şi marchează momentul creării României Mari, situându-se în continuareaprecedentelor acţiuni unioniste ale fraţilor din Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918).