George Coşbuc Sus inima

Sus inima 

Avem o mândră ţară -
Prin timpi de jale-amară
Strămoşii se luptară
S-o scape de stăpâni.
Azi singur noi, românii
Suntem în ea stăpânii,
Sus inima, români!

O lege-avem străbună -
Prin veacuri de furtună
Ea n-a putut s-apună
Strivită de păgâni.
Ne-a fost Cel-Sfânt tărie
Şi-n veci o să ne fie:
Sus inima, români!

În ţara românească
De-a pururi să trăiască
Credinţa strămoşească
Şi graiul din bătrâni.
Spre Domnul ţării gândul
De-a pururi noi avându-l,
Sus inima, români!

Scumpă ţară românească

Scumpă ţară românească,

Cuib în care ne-am născut,

Câmp pe care s-a văzut

Vitejia strămoşească,

Scumpă ţară românească,

Te salut!

Şi-a mea frunte ţi se-nchină

Ca naintea unui sfânt,

Căci, deşi copil eu sunt,

Inima de dor mi-e plină.

Să te văd mereu regină

Pe pământ.

Să ai viaţă de vecie,

Să sporească-al tău popor;

Sub stindardul tricolor

Să nu vezi decât frăţie,

Şi-atunci, dac-o fi să fie,

Pot să mor!