photo eb1b08bb.png
Se afișează postările cu eticheta L'amour. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta L'amour. Afișați toate postările

16 nov. 2013

Erich Maria Remarque și Marlene Dietrich



În viaţa lui Erich Maria Remarque au fost o mulţime de femei remarcabile, dar cea mai mare dragostea а lui a fost Marlene Dietrich. 
Actriţa şi cântăreaţa Marlene Dietrich şi scriitorul spaniol Erich Maria Remarque s-au întâlnit în 1937, la Viena. Marlene lua masa împreună cu regizorul şi mentorul ei Joseph von Sternberg, întrun restaurant vienez când l-a zărit pe tânărul domn elegant şi distins, cu maniere germane. Noaptea următoare o petreceau împreună. Au avut câţiva ani o relaţie dificilă, cu scrisori de dragoste, gelozii. Ea a plecat în Statele Unite, el locuia într-o vila de lux pe malul lacului Maggiore şi iubirea trebuia să traverseze Atlanticul. S-au întâlnit în câteva hoteluri din oraşe europene, şi-au trimis scrisori şi telegrame, au avut interminabile convorbiri telefonice. Remarque era căsătorit cu Ilse Zambona, Marlene Dietrich era şi ea căsătorită cu Rudolf Sieber. În 1940, cu ajutorul lui Dietrich, el a părăsit Franţa şi s-a stabilit în America, a locuit la Hollywood şi  New York. În 1941, ea îl cunoştea pe actorul francez Jean Gabin, de care s-a îndrăgostit şi Remarque e devenit gelos, apoi el a avut o relaţie cu rivala Marlenei, Greta Garbo. În cele din urmă s-au despărţit. 


Marlene Dietrich era o femeie care a fost în întregime adecvată pentru idealul scriitorului. Era subţire, foarte frumoasă şi celebră. La început, dragostea era reciprocă, Marlene era de asemenea, interesată de scriitorul celebru. Dar ea nu a fost statornică. Relaţia lor a fost lungă, dar dureroasă pentru scriitor. Ea i-a dat doar un sentiment trecător de fericire iar el nu a putut realiza acest lucru în mod voluntar. 
Relaţia a fost plină de resentimente, acuzaţii reciproce şi ambiţii.






Povestea de dragoste cu Remarque a venit la timp - a ajutat-o ​​să scape de depresie pe Marlene. 

Remarque a dorit de nenumărate ori ca Marlene să se căsătorească cu el, dar ea a continuat să ducă o viaţă sălbatică, cu bărbaţi şi femei. Scriitorul a fost dispus să suporte de la iubita lui infidelitatea ei, răceala, secretul, el a trăit pentru  scurtele întâlniri zilnice cu Marlene, în scopul de a o vedea doar şi a-i aud vocea. . Se pare că scriitorul a trecut printrun chin sufletesc. 

În 1951 Remarque s-a întâlnit cu actriţa de la Hollywood, Paulette Goddard , fosta soţie a lui Charlie Chaplin , care l-a ajutat să se recupereze după relaţia cu Dietrich.El s-a vindecat de depresie aşa cum a şi spus el însuşi , "un efect pozitiv asupra mea." Când Remarque a decis să se căsătorească cu Godard, Dietrich a incearcat să-l descurajeze de a face acest lucru. Dar Remarque s-a căsătorit, probabil, în scopul de a se răzbuna pe  iubita lui. În 1958 s-a căsătorit cu Paulette. În acelaşi an, Remarque a revenit în Elveţia, unde a trăit pentru tot restul vieţii. El a rămas împreună cu Paulette până la moartea sa.


Remarque a avut o slăbiciune pentru femei ticăloase, iar soţia sa nu a făcut excepţie. Dacă Marlene Dietrich a avut un sentiment de putere asupra lui, Goddard a avut nevoie de diamante şi bani. Femeile din viaţa scriitorului au fost doar materialiste. 


Povestea de dragoste s-a încheiat atunci când Dietrich ca răspuns la o propunere de-a scriitorului de a se căsători cu ea, a mărturisit că a avut recent un avort cu un celebru actor american. Cu toate acestea, au vorbit și corespondat până la moartea lui Erich Maria Remarque în 1970, în spitalul "Sf. Agnes", în Locarno. Dietrich i-a supravieţuit. A devenit o pustnică în apartamentul său din Paris şi a fost dependentă de alcool. Ea a murit din cauza unei supradoze de somnifere. După moartea lui Dietrich, fiica sa a descoperit scrisori de la Remarque care aveau clar urme vizibile de lacrimi. La scurt timp înainte de moartea sa, Marlene i-a mărturisit secretarului său, că l-a iubit foarte mult pe scriitor. 

Erich Maria Remarque a fost înmormântat în cimitirul din Ronco, Elveţia. După moartea sa, văduva a ars toate scrisorile pe care Remarque le-a scris lui Marlene Dietrich. 

A fost una dintre cele mai bune poveşti de dragoste ale secolului al XX lea.






4 iul. 2011


‎"Stii de ce plouã?
Plouã pentru cã s-a plictisit cerul de soare,
Plouã pentru cã s-a plictisit soarele de cer,
Plouã pentru cã ii e pãmântului sete.
Stii de ce moare uneori viata?
Moare pentru cã nu mai vrea sã fie viatã,
Moare pentru cã e vie si scurtã
In clipele de fericire.
Stii de ce nu te iubesc?
Nu te iubesc pentru cã nu mã iubesti,
Pentru cã suntem strãini unul altuia.
Si mai stii de ce nu te iubesc?
Nu te iubesc pentru cã nu existi
Si ti-e fricã.Lasule!
Nu te iubesc pentru cã m-am sãturat,
Sã te caut, sã te gasesc, si iar sã te pierd.
Nu te iubesc, pentru cã-mi esti drag,
Nu te iubesc pentru cã te iubesc
Prea mult."

Autor necunonoscut

23 iun. 2011

„La femme fatale" si Odobescu


Autorul capodoperei „Pseudo-cynegeticos“ este unul dintre marii sinucigaşi ai literaturii române. Una dintre cele mai strălucite minţi ale secolului XIX, Alexandru Odobescu nu a rămas imun la atracţia „iubirii interzise“, pentru o femeie cu 30 de ani mai tânără.

„La femme fatale" cu pricina, pe numele ei Hortensia Keminger - descrisă de scriitor cu cuvintele „adevăratul mormânt al inteligenţei, al iluziilor, ba chiar al vieţii mele" -, îi va supravieţui până în anul 1953 (moare la vârsta de 89 de ani, cu trei soţi la activ, printre care, timp de trei ani, şi dramaturgul Alexandru Davila).

Alexandru I. Odobescu (1834-1895) rămâne în literatura noastră ca un scriitor de primă mână pentru cele două „Scene istorice din cronicele româneşti" - „Mihnea Vodă cel Rău" şi „Doamna Chiajna", piese de bază ale nuvelei istorice autohtone - şi pentru „Pseudo-cynegeticos" („Fals tratat de vânătoare" sau - cu cuvintele autorului - „Falş tractat de vânătorie"). Una dintre operele inclasabile ale literaturii române, aceasta din urmă este un soi de eseu (scris din întâmplare, la solicitarea unui prieten - C.C. Cornescu - de a-i compune o prefaţă pentru un manual de specialitate) care dă întreaga măsură a spiritului acestui autor extrem de erudit, dar şi cu un considerabil talent literar.

Căsătorit cu o prinţesă

Dacă viaţa intelectuală a lui Odobescu s-a desfăşurat la nivelul excelenţei, nu acelaşi lucru se poate spune despre viaţa sa particulară, mai ales spre sfârşitul acesteia. Deşi premisele sub care a fost lansată viaţa personală a scriitorului au fost dintre cele mai favorabile, ultimii săi ani de viaţă pot fi socotiţi un veritabil infern, în care atacul inegal şi perfid al „uşurinţei şi vulgarităţii simţurilor" (după propria sa expresie) - Odobescu îndrăgostindu-se într-un mod disperat de o femeie cu 30 de ani mai tânără - şi înaintarea unei boli necruţătoare distrug una dintre cele mai strălucite minţi ale vremii.

Alexandru Odobescu s-a născut la 23 iunie 1834, în casele părinteşti de la Curtea-Veche, în Bucureşti, provenind dintr-o familie de boieri cu proprietăţi întinse în ţinutul Teleormanului. Tatăl său, colonelul Ioan Odobescu - unul dintre iniţiatorii şi organizatorii armatei naţionale române înfiinţată la 1830 -, este una dintre figurile principale de „contrarevoluţionar" de la 1848, el fiind cel care a arestat guvernul provizoriu, salvat apoi din „ghearele reacţiunii" de mulţimea înflăcărată de o anume Ana Ipătescu.

Tânărul are privilegiul unei educaţii alese, la Bucureşti şi apoi la Paris, precum şi al unei situaţii sociale ce-l va plasa automat în atenţia unor înalte cercuri influente. La 14 august 1858, Alexandru Odobescu se căsătoreşte - „urmând de altfel chemarea unei pasiuni autentice", notează istoricul literar Constantin Cubleşan - cu Alexandra (Saşa) Prejbeanu, fiică naturală a Ruxandrei Băleanu şi a contelui rus Pavel Kiseleff, descendentă, pe linie maternă, din marea familie a prinţilor ruşi Bagration. Cuplul va avea o singură fiică, Ioana.

Fatala profă de geografie

După parcurgerea unui traseu exemplar, plin de realizări şi succese, primii nori negri apar în jurul vârstei de 55 de ani, odată cu deteriorarea progresivă a stării sale de sănătate. Spre 60 de ani, „sindromul Lolita" îşi scoate colţii şi Odobescu este tentat să spună că a întâlnit marea dragoste a vieţii sale, în persoana unei femei cu mult mai tinere. În 1892 „devin publice sentimentele sale pentru o altă persoană şi încearcă să-i explice soţiei sale această stare critică prin care trece", relatează Constantin Cubleşan. „Pasiunea sa se îndreaptă spre Hortensia Keminger («adevăratul mormânt al inteligenţei, al iluziilor, ba chiar al vieţii mele», cum îi va scrie el lui Anghel Demetriescu), care îi va supravieţui, murind în 1953". Scrisoarea către prietenul său datează din noaptea de 5 spre 6 noiembrie 1895, când va avea loc prima tentativă de sinucidere.

Profesoară de geografie la o şcoală de fete din Bucureşti, tânăra - născută în 1864 - avea deja doi soţi la activ: dramaturgul Alexandru Davila (între 1885 şi 1888, mariaj din care rezultă doi copii) şi D. Racoviţă, şeful de cabinet al lui Titu Maiorescu (între 1890 şi 1891, când soţul îi moare de mielită). „Odobescu îşi îndepărtează soţia la Curtea de Argeş. O imploră apoi să-i redea libertatea. Soţia, Saşa, se arată plină de îngăduinţă", povesteşte istoricul Ion Bulei. În mod uluitor, se pare că Saşa îi cere Hortensiei să se căsătorească cu soţul său, propunere respinsă de tânără.

Profesoara l-a părăsit pe Odobescu, motiv pentru care nu mai găseşte niciun motiv să trăiască şi se omoară, luând o supradoză de morfină, nu înainte însă de a lăsa un bilet de adio. 
„Cugetă, te rog, şi spune tuturor că nebun n-am fost, dar că, cu inima mea peste fire simţitoare, am căzut pradă uşurinţei şi vulgarităţii simţurilor unei fiinţe fără inimă, fără conştiinţă, lipsită chiar de acea pătrundere de minte ce-ar fi făcut dintr-însă o zâna inspiratoare a mult-puţinelor mele facultăţi intelectuale. A fost adevăratul mormânt al inteligenţei, al iluziilor, ba chiar şi al vieţii mele!”, a scris Odobescu în biletul de adio. 


. La 10 noiembrie 1895, „ajuns la disperare, din cauza bolii, Odobescu se sinucide", printr-o supradoză de morfină.     Scriitorul se alătură astfel marilor sinucigaşi ai literaturii române, alături de Veronica Micle, Dimitrie Anghel, Urmuz, Liviu Rebreanu, Ilarie Voronca, Paul Celan, Gherasim Luca sau poeta şaptezecistă Gabriela Negreanu.

Un autor polivalent

Aşa precum era specificul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea românesc, Odobescu - scriitor, istoric, arheolog şi om politic - se exprimă ca un autor polivalent, cu preocupări intensive în varii domenii ale cunoaşterii. Odobescu este, de altfel, cel care a descoperit şi a făcut cunoscut valorosul Tezaur de la Pietroasa (prin transportarea sa la Expoziţia universală de la Paris, în 1867, şi prin lucrarea în franceză „Le Trésor de Petrossa"), din păcate, pierdut de România prin mutarea tezaurului la Moscova.Sursa

29 mai 2011

Iubirile lui Esenin

Портрет Сергея Александровича Есенина

Dăruit cu frumuseţe fizică şi cu o personalitate romantică, s-a îndrăgostit frecvent şi, într-o perioadă scurtă, a fost căsătorit de cinci ori. Prima dată s-a căsătorit în 1913, cu o colegă de la tipografie, Anna Izriadnova, cu care a avut un fiu, Iuri. În timpul epurării staliniste, Iuri Esenin a fost arestat şi a murit în 1937, într-un lagăr de muncă forţată din Gulag.

Anna Izriadnova

Alexandra, sora lui Esenin, impreuna cu Iuri, fiul poetului.

În 1918, Esenin s-a căsătorit pentru a doua oară, cu actriţa Zinaida Raikh. Cu aceasta a avut o fiică, Tatiana, şi un fiu, Constantin.



Актриса Зинаида Райх

În toamna anului 1921, în timp ce vizita atelierul pictorului Gheorghi Iakulov, a cunoscut-o pe dansatoarea americană stabilită la Paris, Isadora Duncan, o femeie cu 17 ani mai în vârstă, care nu vorbea rusa, iar el nu vorbea engleza. Au reuşit să comunice în limba franceză şi s-au căsătorit în 2 mai 1922. Esenin şi-a însoţit noua şi celebra soţie într-un turneu prin Europa şi prin Statele Unite ale Americii, dar în acest punct al vieţii, dependenţa faţă de alcool scăpase de sub control. Adesea aflat sub influenţa alcoolului sau a drogurilor, în timpul unor crize violente de furie, Esenin a distrus camere de hotel sau a provocat scandaluri în restaurante, acţiuni care au avut parte de multă publicitate în presa lumii. Căsnicia cu Isadora Duncan a durat doar o scurtă perioadă şi, în mai 1923, s-a întors la Moscova.





 Aici, are o relaţie cu actriţa Augusta Miklaşevskaia şi se crede că s-ar fi căsătorit cu ea printr-o ceremonie civilă de îndată ce a obţinut divorţul de Isadora Duncan.

 (525x700, 28Kb)

Relaţia lui Esenin cu Galina Benislavskaia s-a sfârşit tragic: la un an după moartea lui, ea s-a sinucis la mormântul acestuia. În noaptea de 04 decembrie 1926 ea s-a sinucis la mormântul lui Esenin, la cimitir Vagankovskoye, lăsând o notă:
"03 decembrie 1926. Ma sinucid aici...În acest mormânt pentru mine este  tot ce mi-a fost mai drag ...».
Este inmormantata alaturi de el.


Comportamentul lui Esenin a devenit tot mai dezechilibrat şi, în acelaşi an, are un fiu, Alexandr, cu poeta Nadejda Volpin. Serghei Esenin nu a apucat să-şi cunoască acest fiu, dar Alexander Esenin-Volpin a devenit un poet important şi un activist în mişcarea dizidentă din Uniunea Sovietică a anilor 1960, alături de Andrei Saharov şi de alţii. După ce s-a stabilit în Statele Unite, Esenin-Volpin a devenit un matematician respectat.


Ultimii doi ani din viaţa lui Esenin au fost plini de rătăciri constante şi comportament de alcoolic, dar a continuat să scrie opere poetice de calitate. În primăvara lui 1925, un Serghei Esenin foarte aerian o cunoaşte şi se căsătoreşte cu a cincea soţie, Sofia Andreievna Tolstaia, o nepoată a scriitorului Lev Tolstoi.

În fotografie Esenin cu  soţia lui Sophia Tolstoi. 1925.

 Ea a încercat să îl ajute, dar Esenin a suferit o criză mentală şi a fost spitalizat vreme de o lună. Cu două zile înaintea externării de Crăciun, şi-a tăiat venele de la mână şi a scris un poem de adio, cu propriul sânge, după care s-a spânzurat de ţevile de la încălzire de pe tavanul unei camere a hotelului „Anglia” din Sankt Petersburg.

Funeraliile lui Esenin (04 octombrie 1895 - 27 decembrie 1925)
A trăit în această lume - 30 de ani.



Nu regret, nu mă jelesc, nu strig
de  Serghei Esenin

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tânăr niciodată.

N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum,
Inimă răcită prea devreme.
S-o pornesc din nou desculţ la drum
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.

Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii.
O, pierdutul prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!

În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.

Toţi suntem vremelnici pentru veci
Rar ning fagii frunzele deşarte…
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte. 

Traducere Gerge Lesnea

19 mai 2011

NU VREAU SĂ TE DERANJEZ - FELICIA FELDIOREAN

чайки (160x142, 23 Kb)




N-aş vrea să te deranjez...
aş vrea doar să-ţi spun
că te iubesc!

Ştiu că eşti ocupat,
că eşti la o întâlnire importantă,
te înţeleg perfect,
de aceea nu vreau să te deranjez...

Mi-e dor să ne plimbăm
într-o seară de mai,
Pe ţărmul unei mări, desculţi
prin nisipul moale
şi să lăsăm urme...
urmele trecerii noastre prin lume...

Dar ştiu că nu ai timp.

Mi-e dor să fugim
ţinându-ne de mâini
prin păduri, pe dealuri
sau să ne jucăm ascunselea
ca atunci când eram copii.

Dar ştiu că eşti ocupat.

Aş vrea să călărim doi cai
unul alb ..şi altul negru....
care să ne ducă dincolo de infinit!
Aş vrea să fim doi pescăruşi
al căror zbor se împleteşte în văzduh
formând o inimă mare şi adâncă
în care să murim iubind....
sau să trăim iubind....sau...

Dar ştiu că eşti mult prea ocupat .

De aceea nu vreau să te deranjez
Decât să-ţi spun...că te iubesc!
чайки (160x142, 23 Kb)
19.05.2011-pentru toate sufletele însetate de Iubire!!!!


http://wallpaps.msk.ru/animals/800-600/00000889.jpg

Play -Te iubesc si plang




Play-Te iubesc si plang,concert live,Dan Constantinescu 24oct2009

Play inseamna Dan Constantinescu.-Studiaza chitara din 1982 Pina in 1995 cu maestrul Sandu Avramovici.-În anul 2003 faţă Studii de canto cu Anca Parghel. Incepand cu anul 2000 Dan Constantinescu formeaza Primul grup titulatura sub Las Vegas Band el Proiect

http://www.danconstantinescu.ro/

Clic pe avatar!

Album: Renaissance

Date: 11.10.2009
Size: 17 items (1969 items total)
Views: 2211

Album: Northern Renaissance

Date: 11.10.2009
Size: 11 items (1316 items total)
Views: 1851

Album: Mannerism

Date: 11.10.2009
Size: 11 items (951 items total)
Views: 1364

Album: Baroque

Date: 09.10.2009
Size: 46 items (3251 items total)
Views: 2418

Album: Rococo

Date: 11.10.2009
Size: 12 items (1401 items total)
Views: 1354

Album: Neoclassicism

Date: 11.10.2009
Size: 20 items (1173 items total)
Views: 2189

Album: Romanticism

Date: 11.10.2009
Size: 42 items (2788 items total)
Views: 1991

Album: Hudson River School

Date: 11.10.2009
Size: 21 items (2137 items total)
Views: 1563

Album: Academic Art

Date: 11.10.2009
Size: 72 items (2409 items total)
Views: 2914

Album: Pre-Raphaelite Brotherhood

Date: 09.10.2009
Size: 17 items (949 items total)
Views: 1752

Album: Victorian Classicism

Date: 09.10.2009
Size: 18 items (1135 items total)
Views: 1637

Album: Orientalism

Date: 09.10.2009
Size: 21 items (622 items total)
Views: 1749

Album: Realism

Date: 11.10.2009
Size: 84 items (5353 items total)
Views: 2107

Album: Barbizon School

Date: 09.10.2009
Size: 11 items (868 items total)
Views: 1370

Album: Impressionism

Date: 11.10.2009
Size: 80 items (9945 items total)
Views: 3024

Album: Post-Impressionism

Date: 11.10.2009
Size: 20 items (3320 items total)
Views: 2250

Album: Symbolism

Date: 11.10.2009
Size: 10 items (1002 items total)
Views: 1799

Album: Aestheticism

Date: 09.10.2009
Size: 3 items (320 items total)
Views: 1411

Album: Tonalism

Date: 09.10.2009
Size: 12 items (454 items total)
Views: 2031

Album: Western Art

Date: 09.10.2009
Size: 10 items (728 items total)
Views: 1203

Album: Naturalism

Date: 09.10.2009
Size: 12 items (876 items total)
Views: 1456

Album: Ashcan School

Date: 09.10.2009
Size: 5 items (611 items total)
Views: 750

Album: Expressionism

Date: 11.10.2009
Size: 13 items (2689 items total)
Views: 1080

Album: Art Nouveau

Date: 09.10.2009
Size: 12 items (2365 items total)
Views: 1211

Album: Fauvism

Date: 06.12.2009
Size: 3 items (218 items total)
Views: 505

Album: Cubism

Date: 17.12.2009
Size: 6 items (1018 items total)
Views: 458

Album: Futurism

Date: 28.01.2010
Size: 1 item (164 items total)
Views: 248

Album: Abstract Art

Date: 29.01.2010
Size: 1 item (159 items total)
Views: 260

Album: Surrealism

Date: 02.02.2010
Size: 1 item (228 items total)
Views: 119

Album: Abstract Expressionism

Date: 04.01.2010
Size: 2 items (138 items total)
Views: 471

Va multumesc pentru vizita!