unuia mai vechi.
Suprafaţa de 10.400 metri pătraţi a conacului care cuprindea pe lângă conacul propriu-zis şi o serie de dependinţe (locuinţe pentru îngrijitori, grajduri, beciuri şi hambare) era înconjurată,după modelul fortificaţiilor marilor reşedinţe feudale,de un zid din piatră nefasonată cu turnuri circulare de apărare la colţuri,datând din epoca
medievală.
Tradiţia locală atribuie atât turnurile de la colţurile zidului de piatră împrejmuitor,cât şi stejarul secular de lângă conac perioadei de domnie a lui Ştefan cel Mare (1457-1504).
Conacul şi dependinţele făceau parte dintr-un ansamblu arhitectural unitar împreună cu Biserica "Sf. Voievozi" din acelaşi sat,care a fost ctitorită în 1811 de către boierul Ştefan Catargiu (1789-1866),mare logofăt şi caimacam al Principatului Moldovei.
De asemenea,şi biserica este monument istoric.
Astazi
Conacul are un etaj,faţada sa fiind împărţită de un pavilion vertical cu geamlâc în două corpuri inegale.
În conac se intra printr-o boltă de trăsură cu stâlpi şi deschideri în arcadă.
După instaurarea regimului comunist în România în anul 1948, conacul a fost expropriat de stat şi transformat în sediu de cooperativă agricolă de producţie.
El a fost folosit mulţi ani la rând fără a i se face lucrări de reparaţii sau măcar de întreţinere.
Nemaifiind îngrijit,el a început să se degradeze.
Într-un raport din 1978,conacul este prezentat ca fiind degradat,iar grinzile şi acoperişul pe punctul de a se dărâma.
După cum îşi amintesc localnicii,înainte de revoluţia din decembrie 1989,colonelul Radu Strâmbeanu,fiul ultimului proprietar al moşiei,a venit o dată de la Craiova,unde locuia,pentru a vizita fosta moşie de familie şi a rămas impresionat neplăcut de dispreţul cu care era utilizat fostul conac părintesc.
După răsturnarea regimului comunist,conacul a trecut în administrarea Primăriei Tupilaţi care nu s-a preocupat de reabilitarea sa,situaţia sa juridică fiind incertă.
interioară până sus.
Dar după aceea au fost furate ferestrele,uşile,iar scara interioară s-a prăbuşit.
A mai rămas intactă,o vreme,ghereta paznicului şi,în curte,un grajd pentru cai".
De-a lungul timpului,degradarea conacului s-a accentuat,o parte din acoperiş şi peretele de est cu plafoanele s-au prăbuşit,iar pe clădire şi pe ziduri s-au instalat plăcuţe de avertizare:
"Atenţie! Pericol de prăbuşire".
În anul 1990, după apariţia Legii 18/1990,moştenitorii generalului Strâmbeanu - Elena Strâmbeanu,nora generalului şi două nepoate de-ale ei,Gabriela Dricu şi Georgeta Chifu-,ultimul proprietar al conacului Catargi din Tupilaţi, au început primele demersuri pentru retrocedarea proprietăţii confiscate de stat în 1948,depunându-se o cerere la Consiliul Local al comunei Tupilaţi.
Ca urmare a nesoluţionării favorabile a cererii,moştenitorii au făcut contestaţie la decizia Comisiei Judeţene de aplicare a legilor fondului funciar.
Soluţionarea cauzei s-a tărăgănat şi abia în iunie 2008,Prefectura a eliberat hotărârea pentru punerea în posesie a conacului cu dependinţele acestuia şi 35 de hectare de teren din fosta moşie către moştenitorii familiei Strâmbeanu.
Deoarece conacul şi zidul de incintă se află pe Lista monumentelor istorice,ele nu pot fi demolate sau reconstruite decât cu aviz.
În anul 2009,moştenitorii generalului Strâmbeanu au iniţiat o serie de demersuri pentru scoaterea monumentului din patrimoniul cultural naţional,pretextând că nu dispun de bani pentru repararea acestuia,conacul fiind distrus în proporţie de 90%.
Odată cu declasarea conacului din lista monumentelor istorice şi de arhitectură,acesta ar putea fi demolat fără nici o oprelişte.
Stejarul secular de lângă Conacul din Tupilaţi avea odată o plăcuţă care arăta că este monument al naturii şi că datează din anii 1500.
În ultimii ani,stejarul s-a uscat,iar plăcuţa a dispărut.
aceasta "poveste" o puteti retrai in multe alte locuri de pe meleagurile romanesti.....................
(sursa: Wikipedia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu