Mi-e dor
Când spun „frumos”, eu ma gândesc la tine,
Visez ca sunt departe de „cei rai”,
Te simt aproape, … te simt în mine;
Mi-e dor de ochii tai!
Simt adierea gândurilor tale
Si-as vrea sa-ti fiu la poarta zurgalau,
Sa ma auzi când vântul o sa bata;
Mi-e dor de parul tau!
Caut parfumul care te-`nconjoara,
Caci mi-a lasat în suflet vraja sa,
Iar doru`-acesta jalnic ma doboara;
Mi-e dor de gura ta!
Si dac-as mai putea trai înca o viata,
As vrea sa te pazesc de tot ce-i rau
Si n-am sa cer nimic în schimb vreodata;
Mi-e dor de chipul tau!
Iar dac-o sa-`nteleg c-am asteptat degeaba
Si tot degeaba am sperat cîndva,
Usor ma voi retrage în tacere;
Mi-e dor de vorba ta!
Ovidiu Scridon
Ochii tai
Printre gene lăcrimând,
Un oftat îmi ţin în piept,
Doar un lucru mi-a rămas:
Să rămân să te aştept.
Tot ce ne-a unit cîndva,
Tot ce ieri a fost frumos,
Astăzi sunt doar amintiri;
Totul a ieşit pe dos.
Singur cu ochii-n pustiu
Dintre vise mă trezesc;
-Unde eşti frumoasa mea?
Să te-aud, să te privesc!
Locul tău e-un gol imens
Astăzi totul ne desparte,
Către tine-aş vrea să fug,
Să te simt mereu aproape.
Ochii tăi mă cheamă-n noapte,
Chipul tău îl văd mereu,
Gura ta-i plină de şoapte,
Fără tine-mi este greu.
Ovidiu Scridon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu