Din primii ani ai secolului al XIX – lea exista in Moldova cele trei scene pentru teatrul de papusi ale lui Costache Conachi , intitulate : Giudecata femeilor , Amoriul ... si Comedie banului , Constantin Canta . Aceasta din urma , scrisa in colaborare cu Niculae Dimachi si Dumitrache Beldiman vadeste certele inclinatii pentru dramaturgie ale autorilor dar si neimplinirea lor .
Intre cele dintai incercari dramatice romanesti enumeram : fragmentul dintr-o piesa in versuri intitulata Serdarul din Orhei descoperita de Vasile Alecsandri , care presupunea ca dateaza din 1811 , continand dupa parerea Bardului de la Mircesti , o incercare de satirizare a parvenitismului , apoi prelucrarea dupa Gessner si Florian Mirtil si Hloe a lui Asachi , dar mai ales pamfletele dramatice ale lui Iordache Golescu , intitulate Starea Tarii Rumanesti acum in zilele Mariei Sale lui Ioan Caragea – Voievod ( 1818 ) si indeosebi Barbul Vacarescu , vanzatorul tarii ( probabil 1828 ) .
Inceputul cel mai edificator in drama istorica romaneasca il face Vasile Alecsandri cu piesa Cetatea Neamtului tiparita in 1857 si al carei subiect , marturiseste autorul , ,,e tras din novela istorica a d-lui C. Negruti “ (Sobieski si romanii , 1686) .
Incheindu-si pe la 1877 activitatea comediografica , Alecsandri creeaza drama in versuri , in cinci acte , Despot – Voda (1879) .
Momentul afirmarii dramei istorice in teatrul romanesc il datoram ilustrului carturar Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838 – 1907) .
Ion Luca Caragiale (1852 – 1912) este considerat alaturi de Mihai Eminescu si Ion Creanga , unul dintre cei mai de seama scriitori romani .
Valoarea operei sale rezulta , desigur , din ansamblul ei (teatru , proza , teorie si critica) dar , fara indoiala , in acest ansamblu predomina literatura dramatica .
Elaborata in decursul a doisprezece ani , opera sa dramatica cuprinde , in ordine cronologica , comediile O noapte furtunoasa (1879) , Conu Leonida fata cu reactiunea (1882), O scrisoare pierduta (1884) , D’ale carnavalului (1885) si drama Napasta (1890) .
Pretutindeni , teatrul romanesc – care i-a daruit artei universale pe Ion Luca Caragiale si pe Eugen Ionescu , pe Matei Millo , pe Grigore Manolescu , pe Aristizza Romanescu si pe Nottara , pe Maria Ventura si pe Elvira Popescu , pe Radu Beligan si pe Stefan Iordache , pe Ion Sava si pe Liviu Ciulei , pe Andrei Serban si pe Silviu Purcarete , ca sa ne limitam numai la cele mai rasunatoare nume – contribuie si va contribui neincetat , cu sinceritate si ardenta creatoare , la continua dezvoltare a relatiilor teatrale internationale , la cunoasterea reciproca a slujitorilor scenei , exprimand o vocatie traditionala .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu