François-Marie Arouet de Voltaire

,

1694 - S-a nascut Voltaire, filosof si scriitor francez.

Renumit scriitor şi filosof francez, reprezentant al iluminismului, ateu şi francmason

Voltaire, pe numele său adevărat François-Marie Arouet, (nascut pe 21 noiembrie 1694 la Paris, a murit pe 30 mai 1778 la Paris), a fost un scriitor şi filozof al Iluminismului francez.

Ca fiu al unui notar avut, Voltaire a mers la colegiul iezuit Louis-le-Grand. Aici şi-a aflat spiritul său critic. Unchiul său l-a băgat în cercul ateilor, lucru care intra în contradicţie cu ideologia Iluminismului timpuriu. La rugămintea tatălui său, a început în 1711 Dreptul, pe care nu-l avea să-l termine, interesat fiind mai mult de discuţiile intelectualilor, scriitorilor şi aristocraţilor, ce se desfăşurau în palate sau în cafenelele din Paris. Din pricina viziunilor sale neaprobatoare, pe care le reda în batjocură, a fost întemniţat în 1717 pentru unsprezece luni la Bastilia. Fiind ameninţat de o nouă arestare în Franţa, a petrecut un timp (din 1726 până în 1729) în Anglia. Acolo, el a fost influenţat de empirismul lui John Locke Empirismus şi de nou-apărutul deism. În ale sale Lettres philosophiques, a detaliat liberalismul englez (1731).

Ca ateu şi francmason, Voltaire a practicat criticsmul în fiecare formă a religiei instituţionale, dar şi în neînţelegerile politice. El s-a autonumit Theist, un om încrezător în Dumnezeu, dar care a renunţat la creştinism. Când a fost emis un nou mandat de arestare pentru el în 1734, el a fugit în Lorena. Din 1734 până în 1748, a trăit cu prietena sa Gabrielle-Emilie du Chatelet-Lomont la Castelul Cirey în Champagne. Aici şi-a scris memoriile, tratate de ştiinţe naturiste, istorie şi politică, dar şi opere dramatice şi poetice. Prin mijlocirea Madamei de Pompadour la curţile regale, Voltaire a fost numit istoriograf şi primit în Academia Franceză. Friedrich cel Mare, care aparţinea el însuşi minţilor iluminate ale secolului XVIII, l-a luat cu el în 1750 la Potsdam, unde şi-a putut exprima credinţele sale anticlericale şi unde a putut lucra la o istorie universală, a putut colabora la Encyclopédie a lui Denis Diderot şi unde a putut scrie primele articole pentru Dictionnaire philosophique portatif. Totuşi, s-a ajuns la contradicţii cu Friedrich al II-lea, aşa încât Voltaire să părăsească Potsdam în 1753. De corespondenţa cu Friedrich cel Mare a continuat să se îngrijească. În 1755 s-a stabilit lângă Geneva, unde şi-a petrecut pe proprietatea sa din Ferney ultimul deceniu ca "înţeleptul din Ferney".

Voltaire a rămas celebru pentru ocara sa periculoasă. Când au fost îndepărtaţi jumătate din caii grajdurilor regale (motive economice), el a propus ironic, că ar fi fost mai bine să fi fost eliberaţi jumătate din măgarii de la curtea regală. Pe de altă parte a devenit cunoscut şi pentru toleranţa sa. Astfel şi-a exprimat odată punctul său contradictoriu faţă de un adversar: "Părerea dumneavoastră mi se pare respingătoare, dar m-aş lăsa omorât, pentru ca dumneavoastră să puteţi să v-o exprimaţi."

Voltaire a fost împreună cu Jean-Jacques Rousseau un iniţiator al Revoluţiei Franceze. Mari realizări îi sunt atribuite şi ca istoric iluminist. În Dictionnaire philosophique (1764) şi-a imaginat Senzualismului.

Opere



Lettres philosophiques (1731)

Le sičcle de Louis XIV (1751)

Počme sur le désastre de Lisbonne (1756)

Essai sur les moeurs (1756)

Candide (1759)

Histoire de l'Empire de Russie sous Pierre le Grand (1763)

Traité sur la tolerance (1763)

Dictionnaire philosophique (1764)

Zaďre

Traité sur la tolérance

Les Souhaits

Il n'est mortel qui ne forme des voeux :
L'un de Voisin convoite la puissance ;
L'autre voudrait engloutir la finance
Qu'accumula le beau-pčre d'Évreux.

Vers les quinze ans, un mignon de couchette
Demande ŕ Dieu ce visage imposteur,
Minois friand, cuisse ronde et douillette
Du beau de Gesvre, ami du promoteur.

Roy versifie, et veut suivre Pindare ;
Du Bousset chante, et veut passer Lambert.
En de tels voeux mon esprit ne s'égare :

Je ne demande au grand dieu Jupiter
Que l'estomac du marquis de La Fare,
Et les c...ons de monsieur d'Aremberg.