Dame Margot Fonteyn de Arias (născută Margaret Hookham în 18 mai 1919, Reigate, Surrey, Anglia — d. 21 februarie 1991, Ciudad de Panamá) a fost o balerină britanică, una din cele mai remarcabile din secolul al XX-lea, a fost declarată „prima ballerina assoluta” a ţării sale. Din partea mamei ei a avut rădăcini irlandeze şi braziliene. A avut o carieră neobişnuit de lungă, de 40 de ani, câteva din culmile ei fiind legate de colaborarea cu coregraful Frederick Ashton şi cu balerinul Rudolf Nureiev.
În anul 1935 a primit primul ei rol de solistă, cel al tânărului aristocrat Tregennis din baletul Ninettei de Valois ,"The Haunted Ballroom" (pe muzica lui Geoffrey Toye) Apoi în acelaş an a dansat în "Le Baiser de la Fée" (Sărutul zânei) (muzica de Stravinski) în coregrafia lui Frederick Ashton. În anul 1936, urmându-i lui Alicia Markova, a devenit prima ballerina assoluta a companiei (titlu arareori folosit în afara Rusiei) şi a servit drept muză inspiratoare a multora din baletele lui Sir Frederick Ashton, ca de pildă Les Patineurs(Patinatorii, 1937) (muzica: Meyerbeer),Ondine (1958) (pe muzica de Hans Werner Henze, Daphnis şi Chloe(1951) de Ravel ,Variaţii simfonice (1946) (pe muzica de César Franck, Sylvia(1952) de Delibes, La Péri de Paul Dukas (1956), sau Scene de balet (muzica de Stravinski) (1948). Personajele pe care le întruchipa erau, adesea fiinţe fragile sau fantomatice, precum în vedenia artistului din „Apparitions” (Apariţii) (1936), (muzica:Liszt-Lambert) sau vânzătoarea de flori din „Nocturne” (1936) (muzica:Delius) A mai lucrat şi cu coregrafii Roland Petit şi mai târziu, cu Martha Graham.
În urma turneului Baletului Regal în S.U.A. în anul 1949, Fonteyn a devenit dintr-o dată o mare celebritate. Aceasta în primul rând prin performanţa ei renumită în rolul Aurorei din „Frumoasa din pădurea adormită”, în versiunea integrală în 4 acte şi coregrafia clasică a lui Petipa din 1890, cu adăugiri de Ashton şi de Valois - la 9 octombrie 1949 la Metropolitan Opera. Prin perfecţiunea tehnică, graţia elegantă a mişcărilor şi marea ei muzicalitate Margot Fonteyn a fost una din creatorii stilului englez în baletul clasic şi a adus acestuia o recunoaştere mondială.
A dansat alături de principalii solişti masculini ai Baletului regal englez, inclusiv Robert Helpman, cu care a format în anii 1940 un cuplu de succes, cu Michael Somes cu care a dansat în deceniul următor,şi cu David Blair. Iar în 1962, la vârsta de 42 ani, când cântărea deja perspectiva retragerii, a început prodigioasa ei colaborare cu tânărul transfug de 23 ani de la Baletul Kirov din Leningrad, Rudolf Nureiev, aceasta prin producţia „Giselle” a companiei Baletului Regal (premiera la 21 februarie 1962) „Ea reprezintă pentru mine tinereţea eternă” s-a exprimat despre ea Nureiev. [3] Iar în altă parte: „În finalul Lacului Lebedelor, când ea părăseşte scena în splendidul ei costum alb, aş urma-o până la capătul pământului". Legătura profesională dintre cei doi a continuat până la retragerea ei oficială din activitate, în 1979. În 1963 Sir Frederick Ashton a creat pentru cei doi o adaptare a „Damei cu camelii” a lui Dumas fiul, „Marguerite şi Armand”. De asemenea au apărut împreună in cadrul Baletului regal într-un spectacular „Romeo şi Julieta” (pe muzica lui Prokofiev(1965) în coregrafia lui Kenneth MacMillan, iniţial concepută pentru cuplul Lynn Seymour şi Christopher Gable. De asemenea, într-o versiune cinematografică a spectacolului cu „Lacul lebedelor”(1967) realizat cu Baletul de Stat din Viena, în „Les Sylphides” (pe muzica de Chopin, orchestrată de Glazunov) şi în „Le Corsaire Pas de Deux” (din baletul lui Adolphe Adam. Fonteyn şi Nureiev au rămas prieteni loiali pe tot parcursul anilor, în pofida diferenţelor de vârstă, de mentalitate şi de temperament. În anul 1967 cei doi au fost arestaţi după un spectacol la San Francisco, la o descindere a poliţiei în timpul unei petreceri la Heigh-Ashbury la care fuseseră invitaţi .
Şi după ce Margot Fonteyn s-a retras la ferma ei de vite din Panama a continuat să stea de vorbă cu Nureiev la telefon de mai multe ori pe săptămână, deşi nu avea în casă un aparat de telefon la îndemână. Iar când ea s-a îmbolnavit de cancer Nureiev a ajutat-o la plata multora din tratamentele medicale şi a vizitat-o frecvent, în ciuda programului său foarte încărcat şi a propriilor sale probleme medicale (s-a îmbolnăvit el însuşi de SIDA şi a decedat în urma complicaţiilor acestei boli în anul 1993). Într-o emisiune documentară despre Fonteyn Nureiev a afirmat că ei doi au dansat cu "un singur corp şi un singur suflet" şi că Margot a fost tot ce a avut. In lumea extrem de competitivă a baletului, Margot Fonteyn a fost renumită şi pentru înaltul ei profesionalism, şi pentru loialitatea faţă de prietenii ei. Poziţia ei de mare stea a ansamblului Baletului Regal nu a pus nici un fel de obstacole în faţa directoarei Ninette de Valois în a cultiva şi alte talente ca Nadia Nerina, Svetlana Beriosova, Lynn Seymour sau Antoinette Sibley.
La celebrarea retragerii ei din activitatea artistică publică i s-a acordat oficial de către Baletul Regal titlul de prima ballerina assoluta.
P.I.Tchaikovsky Swanlake,Margot Fonteyn,Rudolf Nurejev II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu