1732 - S-a născut compozitorul austriac Franz Joseph Haydn, reprezentant al clasicismului (oratoriile „Anotimpurile” şi „”Creaţiunea”) (m. 31.05.1809);
(Franz) Joseph Haydn (n. 31 martie 1732, Rohrau / Austria - d. 31 mai 1809, Viena) a fost un compozitor austriac. Alături de Wolfgang Amadeus Mozart şi Ludwig van Beethoven face parte din rândul marilor personalităţi muzicale ale epocii clasice vieneze. A fost unul din cei mai influenţi maeştri ai tradiţiei muzicale din Europa apuseană.
.
.
Joseph Haydn Serenade for Strings • NAFA String Orchestra Volker Hartung, conductor
.
La vârsta de opt ani, Joseph Haydn este admis în corul catedralei din Viena ("Stephansdom"), unde cântă până la vârsta de 17 ani, când - fiind în schimbare de voce - este concediat. Fratele său mai tânăr, Michael Haydn, preia în 1745 conducerea capelei şi corului. Va face o carieră strălucită de compozitor. În perioada 1749-1759, timp de zece ani, Joseph Haydn îşi câştigă existenţa ca muzician liber. Studiază ca autodidact teoria muzicală şi contrapunctul şi primeşte ocazional lecţii de la renumitul compozitor italian, Nicola Porpora. În acest timp începe să compună diverse bucăţi muzicale. În 1755 este angajat de baronul Karl Josef von Fürnberg, pentru care compune primele sale cvartete de coarde. Din anul 1759 funcţionează ca director muzical în serviciul contelui Ferdinand Maximilian von Morzin în Lukawitz (azi: Lukavec / Republica Cehă), în apropiere de oraşul Pilsen. Aici se căsătoreşte în 1760 cu Maria Anna Keller.
.
La vârsta de opt ani, Joseph Haydn este admis în corul catedralei din Viena ("Stephansdom"), unde cântă până la vârsta de 17 ani, când - fiind în schimbare de voce - este concediat. Fratele său mai tânăr, Michael Haydn, preia în 1745 conducerea capelei şi corului. Va face o carieră strălucită de compozitor. În perioada 1749-1759, timp de zece ani, Joseph Haydn îşi câştigă existenţa ca muzician liber. Studiază ca autodidact teoria muzicală şi contrapunctul şi primeşte ocazional lecţii de la renumitul compozitor italian, Nicola Porpora. În acest timp începe să compună diverse bucăţi muzicale. În 1755 este angajat de baronul Karl Josef von Fürnberg, pentru care compune primele sale cvartete de coarde. Din anul 1759 funcţionează ca director muzical în serviciul contelui Ferdinand Maximilian von Morzin în Lukawitz (azi: Lukavec / Republica Cehă), în apropiere de oraşul Pilsen. Aici se căsătoreşte în 1760 cu Maria Anna Keller.
.
.
Haydn - The Heavens Are Telling
Haydn - The Heavens Are Telling
Performed in partial fulfillment of my degree program for Master of Music in Choral Conducting.
.
.
Anul 1761 reprezintă un punct de cotitură în viaţa lui Joseph Haydn, fiind angajat în calitate de conducător muzical secund (Prim-Kapellmeister era Gregor Joseph Werner, la moartea căruia, în 1765, Haydn îi va prelua poziţia de Prim-Kapellmeister - şef de orchestră) la curtea prinţului Nikolaus Joseph Esterházy, o persoană cultivată, iubitor pasionat al muzicii. Haydn va rămâne timp de treizeci de ani în serviciul familiei Esterházy. În această calitate purta o uniformă (livrea), dar opinia unora, după care Haydn era tratat în rândul servitorilor, este exagerată, el avea rangul unui ofiţer de curte („Hofoffizier”).
.
Anul 1761 reprezintă un punct de cotitură în viaţa lui Joseph Haydn, fiind angajat în calitate de conducător muzical secund (Prim-Kapellmeister era Gregor Joseph Werner, la moartea căruia, în 1765, Haydn îi va prelua poziţia de Prim-Kapellmeister - şef de orchestră) la curtea prinţului Nikolaus Joseph Esterházy, o persoană cultivată, iubitor pasionat al muzicii. Haydn va rămâne timp de treizeci de ani în serviciul familiei Esterházy. În această calitate purta o uniformă (livrea), dar opinia unora, după care Haydn era tratat în rândul servitorilor, este exagerată, el avea rangul unui ofiţer de curte („Hofoffizier”).
.
.
Oboi
O capodopera este concertul sau de oboi .Poate cel mai bun care s-a scris vreodata.Concertul este complet - trei parti.
Oboi
O capodopera este concertul sau de oboi .Poate cel mai bun care s-a scris vreodata.Concertul este complet - trei parti.
.
.
Franz Joseph Haydn (1732-1809) - Stabat Mater (1767) - 10. Virgo virginum
.
Orchestra Atalanta Fugiens, Vanni Moretto, direttore
Anna Simboli, soprano
Silvia Regazzo, contralto
Makoto Sakurada, tenore
Sergio Foresti, basso
Guido Campana e Elisabeth Baumer, oboi
Ermes Pecchinini e Dimer Maccaferri, corni
Alberto Biano, fagotto
Stefano Barneschi, Svetlana Fomina, Isabella Bison, Elena Telò, violini I
Alberto Stevanin, Laura Corolla, Rossella Croce, Massimo Percivaldi, violini II
Gianni Maraldi, Chiara Zanisi, viole
Marco Testori, Giuseppina Runza, violoncelli
Nicola Barbieri, contrabbasso
Davide Pozzi, organo
Coro Ars Cantica
Marco Berrini, direttore del coro
Anna Simboli, soprano
Silvia Regazzo, contralto
Makoto Sakurada, tenore
Sergio Foresti, basso
Guido Campana e Elisabeth Baumer, oboi
Ermes Pecchinini e Dimer Maccaferri, corni
Alberto Biano, fagotto
Stefano Barneschi, Svetlana Fomina, Isabella Bison, Elena Telò, violini I
Alberto Stevanin, Laura Corolla, Rossella Croce, Massimo Percivaldi, violini II
Gianni Maraldi, Chiara Zanisi, viole
Marco Testori, Giuseppina Runza, violoncelli
Nicola Barbieri, contrabbasso
Davide Pozzi, organo
Coro Ars Cantica
Marco Berrini, direttore del coro
.
Haydn diversifică şi măreşte componenţa orchestrei la circa 30 de instrumentişti şi, cu toate obligaţiile ce decurgeau din funcţia avută, se bucura de suficientă libertate să experimenteze cu orchestra, să-şi dezvolte şi să-şi perfecţioneze propriul său stil, aşa cum mărturiseşte el însuşi într-o convorbire cu primul său biograf, Georg August Griesinger. În această izolare creatoare, Haydn pune bazele a două genuri importante ale muzicii clasice: simfonia şi cvartetul de coarde. Pe lângă îndatoririle sale de profesor de muzică al unora din membrii familiei princiare, bibliotecar şi dirijor al orchestrei, compune un mare număr de piese muzicale simfonice, opere, messe şi muzică de cameră. Prin dese călătorii la Viena, păstrează legătura cu cercurile muzicale din capitala imperiului austriac şi este la curent cu manifestările artistice de acolo.
.
Haydn diversifică şi măreşte componenţa orchestrei la circa 30 de instrumentişti şi, cu toate obligaţiile ce decurgeau din funcţia avută, se bucura de suficientă libertate să experimenteze cu orchestra, să-şi dezvolte şi să-şi perfecţioneze propriul său stil, aşa cum mărturiseşte el însuşi într-o convorbire cu primul său biograf, Georg August Griesinger. În această izolare creatoare, Haydn pune bazele a două genuri importante ale muzicii clasice: simfonia şi cvartetul de coarde. Pe lângă îndatoririle sale de profesor de muzică al unora din membrii familiei princiare, bibliotecar şi dirijor al orchestrei, compune un mare număr de piese muzicale simfonice, opere, messe şi muzică de cameră. Prin dese călătorii la Viena, păstrează legătura cu cercurile muzicale din capitala imperiului austriac şi este la curent cu manifestările artistice de acolo.
.
.
După moartea prinţului Nikolaus Joseph Esterházy în anul 1790, urmaşul acestuia desfiinţează orchestra. Haydn primeşte o pensie permanentă de 1.400 guldeni şi se mută la Viena. Aici, independent financiar şi compozitor renumit, reînoieşte prietenia ce îl lega de Mozart şi - la propunerea acestuia - este admis în loja masonică „Zur wahren Eintracht” („Spre adevărata armonie”). Acceptă oferta impresarului englez, Johann Peter Salomon, pentru a dirija un ciclu de concerte la Londra în stagiunea 1791 / 1792. Universitatea din Oxford îi acordă titlul de Doctor honoris causa; la ceremonia decernării, Haydn mulţumeşte cu executarea Simfoniei Oxford (Hob. I: 92). Succesul extraordinar obţinut în metropola engleză îi aduce o a doua invitaţie pentru stagiunea 1794/1795. În Londra compune 12 simfonii (Hob. I: 93-104) - Simfoniile Londoneze - şi şase cvartete de coarde (Hob. I: 69-74), care constituie unele din cele mai importante creaţii ale sale.
.
După moartea prinţului Nikolaus Joseph Esterházy în anul 1790, urmaşul acestuia desfiinţează orchestra. Haydn primeşte o pensie permanentă de 1.400 guldeni şi se mută la Viena. Aici, independent financiar şi compozitor renumit, reînoieşte prietenia ce îl lega de Mozart şi - la propunerea acestuia - este admis în loja masonică „Zur wahren Eintracht” („Spre adevărata armonie”). Acceptă oferta impresarului englez, Johann Peter Salomon, pentru a dirija un ciclu de concerte la Londra în stagiunea 1791 / 1792. Universitatea din Oxford îi acordă titlul de Doctor honoris causa; la ceremonia decernării, Haydn mulţumeşte cu executarea Simfoniei Oxford (Hob. I: 92). Succesul extraordinar obţinut în metropola engleză îi aduce o a doua invitaţie pentru stagiunea 1794/1795. În Londra compune 12 simfonii (Hob. I: 93-104) - Simfoniile Londoneze - şi şase cvartete de coarde (Hob. I: 69-74), care constituie unele din cele mai importante creaţii ale sale.
.
.
La Londra, Haydn redescopera genul vocal simfonic-oratoriu, gen pe care il mai abordase o singura data pe cand se afla in slujba printului de Esterházy, compunand oratoriul Il ritorno di Tobia. Haydn compune la Londra alte două oratorii, lucrări ce devin reprezentative pentru creaţia sa: Creaţia şi anotimpurile. Cele mai cunoscute dintre Simfoniile londoneze sunt: „Simfonia surpriză” (Hob. I:94) Simfonia cu „lovitură de timpan” (Nr. 103), Simfonia militară (Nr. 100) şi Simfonia „Ceasornicul” (Nr. 101). Între cele două călătorii la Londra, Haydn trăieşte la Viena unde îl are ca elev, printre alţii, pe tânărul Ludwig van Beethoven.
Joseph Haydn moare la Viena pe 31 mai 1809.
Importanţa lui Haydn în istoria muzicii constă, mai ales, în dezvoltarea simfoniei şi cvartetului de coarde, precum şi în perfecţionarea formei de sonată. În perioada 1774 - 1783, după ce compusese deja peste 50 de simfonii, perfecţionează acest gen în forma care se va numi „simfonia clasică vieneză”.
La Londra, Haydn redescopera genul vocal simfonic-oratoriu, gen pe care il mai abordase o singura data pe cand se afla in slujba printului de Esterházy, compunand oratoriul Il ritorno di Tobia. Haydn compune la Londra alte două oratorii, lucrări ce devin reprezentative pentru creaţia sa: Creaţia şi anotimpurile. Cele mai cunoscute dintre Simfoniile londoneze sunt: „Simfonia surpriză” (Hob. I:94) Simfonia cu „lovitură de timpan” (Nr. 103), Simfonia militară (Nr. 100) şi Simfonia „Ceasornicul” (Nr. 101). Între cele două călătorii la Londra, Haydn trăieşte la Viena unde îl are ca elev, printre alţii, pe tânărul Ludwig van Beethoven.
Joseph Haydn moare la Viena pe 31 mai 1809.
Importanţa lui Haydn în istoria muzicii constă, mai ales, în dezvoltarea simfoniei şi cvartetului de coarde, precum şi în perfecţionarea formei de sonată. În perioada 1774 - 1783, după ce compusese deja peste 50 de simfonii, perfecţionează acest gen în forma care se va numi „simfonia clasică vieneză”.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu