Giovanni Battista Tiepolo

1770
Moartea lui Giovanni Battista Tiepolo, pictor italian (5 martie 1696 73)

 .


Giovanni Battista Tiepolo, cunoscut şi sub numele Giambattista Tiepolo, (n. 5 martie 1696, Veneţia - d. 27 martie 1770, Madrid) a fost un pictor baroc, tatăl pictorilor Giovanni Domenico Tiepolo şi Lorenzo Tiepolo.

Allegory of the Planets and Continents
1752
Oil on canvas, 185,4 x 139,4 cm
Metropolitan Museum of Art, New York

 Prima capodoperă a lui Tiepolo în Veneţia a fost un ciclu de pânze enorme pictate pentru a decora o cameră mare de recepţie a lui Ca' Dolfin, Veneţia (ca. 1726–1729), picturi ce înfăţişau bătălii antice şi victorii. A pictat apoi tablouri din pânză pentru biserici ca de exemplu pentru Verolanuova (1735-40), pentru Scuola dei Carmini (1740-47) şi Scalzi (1743-44), tavane pentru Palazzi Archinto şi Casati-Dugnani în Milan (1731), Capela Colleoni în Bergamo (1732-33), tavan pentru Gesuati (S.Maria del Rosario) în Veneţia la St. Dominic Institutia Rosary (1737-39), Palazzo Clerici, Milan (1740), decoraţiuni pentru Villa Cordellini la Montecchio Maggiore (1743-44) şi pentru salonul Palazzo Labia, acum un studio de televiziune din Veneţia, prezentând Povestea Cleopatrei (1745-50).

fresco (200 × 250 cm) — 1726 - 1729
Palazzo Patriarcale, Udine
.

The Sacrifice of Isaac by Giovanni Battista Tiepolo, 1726-1729

După 1750, Tiepolo şi-a stabilit cu fermitate o reputaţie de la un capăt la altul al Europei şi însoţit de fiul sau Giandomenico a călătorit la Würzburg fiind solicitat telefonic de catre Inaltul Episcop Karl Philipp von Greiffenklau în 1750 unde s-a stabilit timp de 3 ani executând picturi pe tavanul palatului New Residenz. Pictura lui de pe importanta casă a scării este cea mai mare frescă pe tavan din lume (677 mp) şi a fost terminată împreună cu fiii săi Giandomenico şi Lorenzo. Alegoriile lui despre planete şi continente îl înfăţişează pe Apollo, îmbarcându-se pe cursa lui zilnică; zeiţele din jurul lui simbolizează planetele; figurile alegorice de pe coronament reprezintă cele 4 continente, incluzând şi America. În 1753 s-a întors în Veneţia, unde a fost ales Preşedinte al Academiei Padua. Reputaţia şi faima lucrărilor lui a lăsat multe cereri de comenzi: de exemplu frescele teatrale pentru biserici; Triumful Credinţei pentru Chiesa della Pietà, tabloul frescă pentru Ca' Rezzonico (care de asemenea păstrează tavanul frescă din Palazzo Barbarigo) ; şi picturi pentru vilele şi casele de vacanţă ale nobililor situate în regiunile rurale ale Veneţiei ca de exemplu Villa Valmarana (Vicenza), şi un mare tavan panegiric pentru vila aproape neocupată Villa Pisani în Stra.

Kaisersaal Residenz: fresco by Tiepolo

În 1761, Carol al III-lea a ordonat pictorului o mare frescă pe tavan pentru a decora camera tronatului al palatului regal din Madrid. Subiectul panegiric este Apotheosis of Spain. În Spania, a întâmpinat gelozia şi asprimea opoziţiei lui Anton Raphael Mengs. Tiepolo a murit în Madrid la 27 Martie, 1770. După moartea sa, s-a ridicat puternic Neoclasicismul iar prăbuşirea post-revoluţionistă a condus spre declinul încet al stilului Tiepolo dar nu a reuşit să lase urme în progresul artistic. După 1772 Tiepolo a fost suficient de faimos pentru a fi desemnat ca pictor de Doge Giovanni Cornaro pentru a pretinde din decoraţiunea Palazzo Mocenigo a San Polo.

Jésus-Christ portant la croix