ADOLF HITLER (1889-1945)
Minte diabolica nu inseamna si lipsa de talent sau de inteligenta...
Minte diabolica nu inseamna si lipsa de talent sau de inteligenta...
(n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria — d. 30 aprilie 1945, Berlin), lider al Partidului Naţional-Socialist German, cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut („Führer”) al Germaniei, a fost unul din cei mai cruzi dictatori din istoria omenirii. Ajuns la putere în 1933, liderul mişcării naziste, Hitler a dus o politică de pregătire şi de declanşare a celui de Al Doilea Război Mondial, precum şi de punere în aplicare a unui plan de exterminare în masă a evreilor şi de lichidare a adversarilor politici.
Ascensiunea lui Hitler, „bietul pârlit” din Braunau,apoi locatarul unui camin de burlaci din Viena, ajuns pana la urma stapânul vremelnic al Germaniei si a unei parti din lume, reprezinta una din carierele cele mai uimitoare si mai îngrijoratoare din istorie si ofera in acelasi timp medicului psihiatru un vast material de studiu, iar istoricului o tema de refletie.
Cariera politica a lui Hitler a fost posibila datorita îmbinarii extraordinare si unice a unor factori individuali cu altii , generali istorici. Pentru a evoca si analiza viata lui Hitler trebuie sa ne întoarcem cu mult înapoi , înainte de nasterea sa . Trebuie sa spunem ca Adlof Hitler care facuse din dovada originii ariene un criteriu de viata si de moarte pentru milioane de oameni , nu poseda pentru sine un asemenea document. El nu stia cine a fost bunicul sau…
Cariera politica a lui Hitler a fost posibila datorita îmbinarii extraordinare si unice a unor factori individuali cu altii , generali istorici. Pentru a evoca si analiza viata lui Hitler trebuie sa ne întoarcem cu mult înapoi , înainte de nasterea sa . Trebuie sa spunem ca Adlof Hitler care facuse din dovada originii ariene un criteriu de viata si de moarte pentru milioane de oameni , nu poseda pentru sine un asemenea document. El nu stia cine a fost bunicul sau…
In casa micului proprietar de pamant Trummelschleger din Strones , slujnica Maria Anna Schickelgruber , nemaritata , in vârsta de 41 de ani , a nascut la 7 iunie 1837 un fiu. Tatal copilului a fost si a ramas necunoscut. In jurul misterului privind identitatea sa s-au facut cele mai fanteziste presupuneri. Partial confirmata si in întregime necontroversata este, in aceasta privinta, relatarea lui Hans Frank, din depozitia sa, la procesul de la Nurenberg. Potrivit acestei marturii, Hitler ar fi primit in 1930 o scrisoare de la fiul unui frate vitreg, scrisa probabil in scop de santaj, in care semnatarul facea aluzii obscure privitoare la „anumite împrejurari foarte precise ale istoriei familiei noastre”.Frank , care primise misiunea sa faca o ancheta discreta in aceasta problema , ajunsese la urmatoarea concluzie: „Tatal lui Hitler a fost copilul nelegitim al unei bucatarese numite Schickelgruber, originara din Leonding, in apropiere de Linz, care lucra la o familie din Graz. Aceasta femeie , bunica lui Adolf Hitler , in momentul in care a dus pe lume copilul (mai exact când a ramas însarcinata) se afla in serviciu in casa unui evreu cu numele de Frankenberger. Acest Frankenberger aplatit pentru fiul sau , care pe atunci - in cel de-al patrulea deceniu al secolului trecut – avea 19 ani, o pensie alimentara femeii Schickelgruber de la nasterea copilului pana când acesta a împlinit 14 ani. Familia lui Frankenberger a întretinut timp de multi ani corespondenta cu bunica lui Hitler, corespondenta din care rezulta ca cei interesati stiau si recunosteau tacit ca fiul femeii Schickelgruber fusese conceput in împrejurari care obligau familia Frankenberger sa-i plateasca o pensie alimentara.. fiul Mariei Anna Frankenberger a fost încredintat foarte curând , spre îngrijire, unui taran , Johann Nepomuk Hiedler, viitorul cumnat al mamei sale.
Era, fara indoiala un om serios si constiincios; s-a însurat de 3 ori si isi asigurase o oarecare situatie materiala, desi fiul sau , rau intentionat, afirma contrariul. Din cea de a treia casatorie a sa , s-a nascut la 20 aprilie 1889, la Braunau pe Inn, un fiu care a fost botezat cu numele de Adolf.
Informatiile privind copilaria si tineretea lui Hitler sunt relativ putine. Adolf Hitler a fost un elev vioi, cu posibilitati medii, ale carui aptitudini au fost insa puternic influentate de inadaptabilitatea timpurie la autodisciplina si de atractia pentru o viata usoara si dezordonata. Aprecierile facute de dascalii scolii elementare îl prezinta ca pe un elev bun, pentru ca ,in perioada ulterioara, aceea a frecventarii liceului timp de 5 ani, , sa ramana in doua rânduri repetent si o data corigent.
Certificatele scolare noteaza sârguinta la invatatura ca „inconstanta”, in timp ce la matematica, stiintele naturii, limba franceza- pan si la limba germana- este notat cu „insuficient”. La istorie, unde , chipurile, era mult mai avansat decât clasa sa, calificativul din certificatul scolar di septembrie 1905 era numai „suficient”. Doar la gimnastica a reusit sa obtina calificativul „excelent”
In cele din urma , rezultatele generale fiind atât de nesatisfacatoare, este nevoit sa renunte la continuare studiilor. Ulterior Hitler, a prezentat acest esec ca un protest deliberat impotriva încercarilor tatalui sau de a-l sili sa se îndrepte spre cariera de functionar. Dar si acesta afirmatie s-a dovedit intre timp falsa, deoarece tatal sau murise cu 2 ani mai înainte ca el sa paraseasca scoala, iar mama, sa bolnavicioasa, nu putea opune acestui baiat incapatanat si irascibil decât îngrijorarea ei exprimata fatis in legatura cu viitorul lui.
Adolf Hitler isi propune sa devina pictor, desi la vârsta de 16 ani întreprinde deocamdata nimic serios pentru atingerea acestui scop. Dupa moartea sotului, mama sa isi vinde casa din Leonding, si se muta intr-o locuinta la Linz, unde va sta si fiul, ducând o viata trândava, facând vagi încercari in domeniul picturii, schitând cu stângacie planurile unor vile somptuoase si ale unor cladiri in stil mare. Câtva timp va lua lectii de pian, dar se va dezgusta repede si va renunta la ele. Frecventa cafenelele, teatrul si opera, ducând o viata pe jumatate de rentier, pe jumatate de secatura, gratie pensiei de vaduva a mamei sale. Refuza orice munca fizica, orice slujba care sa-i dea posibilitatea sa câstige o pâine, dupa cum se exprima cu dispret. Inca din aceasta perioada manifesta un interes cu totul deosebit pentru muzica lui Richard Wagner, care a avut o ciudata înrâurire asupra lui, antrenându-l intr-un univers ireal, deasupra vietii terestre fata de ale carui exigente nu vadea decât nepasare si dispret.
Adolf Hitler a avut si o latura sensibila?
Adolf Hitler a visat dintotdeauna sa devina un artist, asa ca in 1907 a plecat la Academia de Arta din Viena. El nu a putut trece insa de examene. A incercat si un an mai tarziu, insa tot nu a putut intra la Academie.
Chiar daca este greu de crezut, Hitler a avut si o latura sensibila, si a incercat sa isi arate frustrarile prin pictura.
A realizat numeroase tablouri si carti postale in perioada in care se afla la Viena. Lucrarile sale nu au revolutionat lumea artistica, el fiind catalogat un artist mediocru. A inceput prin a ilustra peisaje din natura, ulterior imitand stilul folosit de şcoala germana. A redat prin picturile sale mediul urban, foarte popular la acea vreme, peisaje, portrete, flori, a pictat ce l-a inspirat.
Pictura a fost refugiul sau, dupa o copilarie dura si solitara si o viata dura.
Aveti mai jos cateva din picturile lui Hitler, picturi pe care le-a realizat in diferite perioade de timp, pana in al doilea Razboi Mondial
Oare de ce nu o fi ramas la pictura?
Hitler a pictat piticii din Albă ca Zăpada
Directorul unui muzeu din Norvegia este convins că trei picturi ale piticilor Albei ca Zăpada şi una a lui Pinocchio, pe care le-a descoperit, au fost realizate de Adolf Hitler.
William Hakvaag, directorul unui muzeu dedicat celui de-al doilea război mondial, situat în insula Lofoten, nordul Norvegiei, susţine că aceste patru opere de artă, acuarele, au fost ascunse în interiorul unui tablou atribuit dictatorului nazist, pe care l-a cumpărat la o licitaţie.
"Am cumpărat tabloul vara trecută, la o licitaţie organizată în Germania, în Bavaria", a explicat acesta. Tabloul, tot o acuarelă, este un peisaj bavarez purtând semnătura "A. Hitler 1940". Opera a fost cumpărată pentru 300 de dolari.
"Am încercat să-l deschid prin spate pentru a vedea dacă se găseşte ceva în interior. Am înlăturat cadrul şi am găsit alte patru picturi", mult mai mici decât prima, care are 35 cm2, a spus Hakvaag. "Erau trei picturi ale piticilor (Albei ca Zăpada, n.r.) şi una a lui Pinocchio", a continuat acesta. Primele trei purtau iniţialele "A.H.", cea a lui Pinocchio nu era semnată.
Hakvaag este convins că tablourile au fost pictate de Adolf Hitler.
Prima dovadă ar fi că "mulţi oameni cred că Hitler nu a mai pictat după anul 1939". Dacă cineva ar fi făcut un fals, opera cu peisajul bavarez ar fi fost datată înainte de 1940, pentru a părea mai credibilă, a spus acesta. Apoi, pentru că dictatorul "iubea acest film", "Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici". "Hitler avea propria sa copie a filmului", a spus Hakvaag, amintind că lungmetrajul animat creat de Walt Disney, proiectat pentru prima dată în 1937, este o adaptare a basmului german al fraţilor Grimm.
Hakvaag a mai spus că femeia care i-a vândut peisajul bavarez a descoperit opera în grânarul casei sale din Bavaria, regiune în care a trăit Adolf Hitler. Directorul muzeului norvegia a recunoscut, totuşi, că "este dificil să fie 100% sigur" de a
Axiomele ideologice ale nazismului au fost superioritatea rasială ariană, şi antisemitismul. Ura profundă faţă de evrei a fost tema dominantă a carierei politice a lui Hitler. S-a speculat foarte mult pe seama motivelor, dar nimeni nu a putut găsi un răspuns satisfăcător. Cea mai plauzibilă explicaţie o oferă Geoff Layton în lucrarea „Germania: Al Treilea Reich, 1933-1945”: „Hitler a fost produsul, şi nu creatorul unei societăţi deja infestate. În orice caz, ar fi eronat să-l considerăm un antisemit oarecare. Ura faţă de evrei era obsesivă şi vindicativă şi i-a influenţat întreaga filosofie politică. Că el a fost în stare să o pună în practică, nu poate fi explicat decât prin circumstanţele specifce ale Germaniei postbelice: umilinţa suferită la Versailles şi problemele grave de ordin socio-economic dintre anii 1918-1923 şi 1929-1933. Într-o asemenea situaţie, Hitler a fost în măsură să exploateze existenţa unei ostilităţi latente împotriva evreilor şi să o transforme într-o politică radicală a urii”. Oricâte explicaţii s-ar încerca, faptele şi cifrele sunt covârşitoare: numărul oamenilor ce au căzut victime politicii hitleriste este tulburător. Şase milioane de evrei au fost exterminaţi în lagărele morţii de la Auschwitz, Chełmno, Majdanek, Treblinka şi în ghetoul din Varşovia. Superioritatea rasială ariană a fost introdusă de Hitler în mod treptat, tocmai pentru a amăgi opinia publică internaţională. La 15 septembrie 1935 au fost adoptate primele legi rasiale, cunoscute ca Legile de la Nürnberg. Aceste legi prevedeau că cetăţenia germană putea fi deţinută numai persoanele de origine germană; de asemeni, a fost impusă interdicţia căsătoriilor mixte dintre evrei şi etnicii germani precum cea a relaţiilor extraconjugale mixte. La 9 noiembrie 1938 au fost adoptate măsuri fizice antisemite prin programul generalizat în toată Germania, în „noapte de cristal” (Kristallnacht) au fost distruse case, magazine şi sinagogi; peste o sută de evrei au fost omorâţi şi circa 20.000 trimişi în lagăre de concentrare. Punctul culminant al acestor crime antisemite a fost atins la Conferinţa de la Wannsee, în cadrul căreia înalţi funcţionari de stat din partidul nazist şi guvern au decis "Soluţia finală în chestiunea evreiască", la cererea expresă a lui Hitler.
Împingerea Germaniei în război a fost, de fapt, primul semn al începutului sfârşitului Hitler. Cu toate victoriile de început dintre anii 1939-1941, Hitler şi conducerea militară a Germaniei au făcut marea greşeală de a-şi subestima inamicii, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică, precum şi greşeala de a începe un război pe două fronturi, cu aceste două puteri. Orbit de succesele înregistrate de „războiul fulger” (Blitzkrieg), Hitler a dat semnalul Operaţiunii Barbarossa, care prevedea invadarea Uniunii Sovietice printr-o campanie rapidă, înainte de venirea iernii. Invazia a început la 22 iunie 1941. Hitler primeşte o nouă lovitură în luna decembrie a aceluiaşi an prin intrarea în război a Statelor Unite ale Americii. Înverşunarea sovieticilor, noroiul, apoi nămeţii şi frigul iernii au oprit înaintarea Germaniei. Hitler a rămas convins că victoria finală era posibilă, ceea ce dovedeşte că-şi pierduse clarviziunea militară ce îl caracterizase la începutul războiului. În 1943, armata germană se afla în defensivă, pierzând iniţiativa şi, treptat, toate visurile lui Hitler s-au sfârşit, lăsând în urmă o Europă distrusă şi şaizeci de milioane de victime.
Moartea lui Hitler - varianta general acceptată
La 30 aprilie 1945, în toiul ultimelor lupte grele în Berlin, când trupele sovietice se aflau la mică distanţă de cancelaria Reich-ului, Hitler s-a sinucis, muşcând o capsulă de cianură şi împuşcându-se. Trupul lui şi cel al Evei Braun (cu care se cununase în ziua precedentă) au fost depuse în craterul unei bombe, stropite cu benzină de Otto Günsche şi alte ajutoare din Führerbunker şi li s-a dat foc când Armata Roşie se apropia şi continuau bombardamentele. Înainte de a se sinucide, Hitler îşi otrăvise câinele pentru a testa otrava.
La 2 mai, Helmuth Weidling a capitulat şi a predat Berlinul fără condiţii sovieticilor. Când au ajuns la cancelarie, forţele sovietice au găsit trupul Hitler şi au efectuat o autopsie folosind amprente dentare pentru identificare. Rămăşiţele lui Hitler şi ale Evei Braun au fost îngropate secret de SMERŞ (organizaţia „Smert Şpionam”) la sediul acesteia din Magdeburg. Potrivit Serviciului Federal Rus de Securitate, un fragment de craniu uman păstrat în arhivele sale şi expus într-o expoziţie din anul 2000 provine din rămăşiţele pământeşti ale lui Hitler. Totuşi, autenticitatea craniului este pusă sub semnul întrebării de mai mulţi istorici şi cercetători.
La 30 aprilie 1945, în toiul ultimelor lupte grele în Berlin, când trupele sovietice se aflau la mică distanţă de cancelaria Reich-ului, Hitler s-a sinucis, muşcând o capsulă de cianură şi împuşcându-se. Trupul lui şi cel al Evei Braun (cu care se cununase în ziua precedentă) au fost depuse în craterul unei bombe, stropite cu benzină de Otto Günsche şi alte ajutoare din Führerbunker şi li s-a dat foc când Armata Roşie se apropia şi continuau bombardamentele. Înainte de a se sinucide, Hitler îşi otrăvise câinele pentru a testa otrava.
La 2 mai, Helmuth Weidling a capitulat şi a predat Berlinul fără condiţii sovieticilor. Când au ajuns la cancelarie, forţele sovietice au găsit trupul Hitler şi au efectuat o autopsie folosind amprente dentare pentru identificare. Rămăşiţele lui Hitler şi ale Evei Braun au fost îngropate secret de SMERŞ (organizaţia „Smert Şpionam”) la sediul acesteia din Magdeburg. Potrivit Serviciului Federal Rus de Securitate, un fragment de craniu uman păstrat în arhivele sale şi expus într-o expoziţie din anul 2000 provine din rămăşiţele pământeşti ale lui Hitler. Totuşi, autenticitatea craniului este pusă sub semnul întrebării de mai mulţi istorici şi cercetători.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu