1528 - A murit Albrecht Durer, gravor si pictor renascentist (n. 21.05.1471);
.
.
Albrecht Dürer (n. 21 mai 1471, Nürnberg - d. 6 aprilie 1528, Nürnberg) a fost un pictor, creator de gravuri şi teoretician al artei german, una din personalităţile de seamă ale istoriei universale a artei. Opera sa impregnată de ideile Renaşterii, Umanismului şi Reformei a exercitat o deosebită influenţă în special asupra artiştilor germani şi olandezi de mai târziu. Cu cele ca. 350 de gravuri în lemn şi 100 gravuri în cupru a contribuit în mod hotărîtor la dezvoltarea gravurii ca formă de artă de sine stătătoare.
Albrecht Dürer (n. 21 mai 1471, Nürnberg - d. 6 aprilie 1528, Nürnberg) a fost un pictor, creator de gravuri şi teoretician al artei german, una din personalităţile de seamă ale istoriei universale a artei. Opera sa impregnată de ideile Renaşterii, Umanismului şi Reformei a exercitat o deosebită influenţă în special asupra artiştilor germani şi olandezi de mai târziu. Cu cele ca. 350 de gravuri în lemn şi 100 gravuri în cupru a contribuit în mod hotărîtor la dezvoltarea gravurii ca formă de artă de sine stătătoare.
.
.
.
În octombrie 1494 pleacă pentru prima dată în Italia, şi anume la Veneţia, unde studiază operele maeştrilor din secolul al XV-lea şi copiază gravurile în cupru ale lui Andrea Mantegna. Întors la Nürnberg, îşi deschide în 1497 propriul atelier. Din această perioadă datează operele sale „Apokalypse” („Apocalipsa”, o serie de gravuri în lemn, 1498, Der verlorene Sohn („Fiul pierdut”, gravură în cupru, 1498, „Autoportret” (1498 aflat la Museo del Prado din Madrid şi autoportretul din 1500 - reprodus la începutul acestui articol - care sugerează chipul lui Iisus. Legăturile lui Dürer cu Umanismul se reflectă în ilustrarea cărţii „Quatuor libri Amorum” (1502) de Conrad Celti.
În octombrie 1494 pleacă pentru prima dată în Italia, şi anume la Veneţia, unde studiază operele maeştrilor din secolul al XV-lea şi copiază gravurile în cupru ale lui Andrea Mantegna. Întors la Nürnberg, îşi deschide în 1497 propriul atelier. Din această perioadă datează operele sale „Apokalypse” („Apocalipsa”, o serie de gravuri în lemn, 1498, Der verlorene Sohn („Fiul pierdut”, gravură în cupru, 1498, „Autoportret” (1498 aflat la Museo del Prado din Madrid şi autoportretul din 1500 - reprodus la începutul acestui articol - care sugerează chipul lui Iisus. Legăturile lui Dürer cu Umanismul se reflectă în ilustrarea cărţii „Quatuor libri Amorum” (1502) de Conrad Celti.
.
.
.
.
.
Între anii 1505 şi 1507, Dürer întreprinde o nouă călătorie la Veneţia, unde cunoaşte pe Giovanni Bellini, pe care îl consideră drept cel mai bun pictor („Bester in der Malerei”) şi de la care preia forţa şi profunzimea coloritului. Primeşte din partea negustorilor germani din Veneţia comanda unui tablou de altar, „Rosenkranzfest” [4] („Sărbătoarea Rozariului”, 1506), care este apoi cumpărat pentru o mare sumă de bani de împăratul Rudolf II şi adus la Praga, unde se găseşte şi astăzi, în „Národni Galerie”. Întors la Nürnberg, unde se bucură de mare prestigiu şi este numit în consiliul orăşenesc. În anul 1507 pictează tabloul „Adam şi Eva”, versiune plastică a unei gravuri din 1504. În acest tablou se recunoaşte influenţa Renaşterii italiene cu privire la legile perspectivei, ale proporţiilor şi ale reprezentării ideale a figurii omeneşti ca postulat obligatoriu în pictură. În anii 1509-1516 (1511?) realizează pictura „Anbetung der heiligen Dreifaltigkeit” („Adoraţia Sfintei Treimi”), destinată iniţial unei capele din Landau, ajunsă mai târziu în posesia împăratului Rudolf al II-lea. Un punct culminant din această perioadă îl reprezintă cele trei gravuri în cupru „Ritter, Tod und Teufel” („Cavalerul, Moartea şi Diavolul”, 1513), „Der heilige Hieronymus” („Sfântul Hieronimus”, 1514) şi „Melencolia I” („Melancolia I”, 1514). Prin aceste opere, Dürer eliberează gravura de funcţia auxiliară a pregătirii unor tablouri şi îi conferă un rang major în artele plastice. În anii 1511-1513 pictează pentru galeria oraşului Nürnberg portretele unora din cei mai reprezentativi împăraţi germani, printre care portretul lui Carol cel Mare.
Între anii 1505 şi 1507, Dürer întreprinde o nouă călătorie la Veneţia, unde cunoaşte pe Giovanni Bellini, pe care îl consideră drept cel mai bun pictor („Bester in der Malerei”) şi de la care preia forţa şi profunzimea coloritului. Primeşte din partea negustorilor germani din Veneţia comanda unui tablou de altar, „Rosenkranzfest” [4] („Sărbătoarea Rozariului”, 1506), care este apoi cumpărat pentru o mare sumă de bani de împăratul Rudolf II şi adus la Praga, unde se găseşte şi astăzi, în „Národni Galerie”. Întors la Nürnberg, unde se bucură de mare prestigiu şi este numit în consiliul orăşenesc. În anul 1507 pictează tabloul „Adam şi Eva”, versiune plastică a unei gravuri din 1504. În acest tablou se recunoaşte influenţa Renaşterii italiene cu privire la legile perspectivei, ale proporţiilor şi ale reprezentării ideale a figurii omeneşti ca postulat obligatoriu în pictură. În anii 1509-1516 (1511?) realizează pictura „Anbetung der heiligen Dreifaltigkeit” („Adoraţia Sfintei Treimi”), destinată iniţial unei capele din Landau, ajunsă mai târziu în posesia împăratului Rudolf al II-lea. Un punct culminant din această perioadă îl reprezintă cele trei gravuri în cupru „Ritter, Tod und Teufel” („Cavalerul, Moartea şi Diavolul”, 1513), „Der heilige Hieronymus” („Sfântul Hieronimus”, 1514) şi „Melencolia I” („Melancolia I”, 1514). Prin aceste opere, Dürer eliberează gravura de funcţia auxiliară a pregătirii unor tablouri şi îi conferă un rang major în artele plastice. În anii 1511-1513 pictează pentru galeria oraşului Nürnberg portretele unora din cei mai reprezentativi împăraţi germani, printre care portretul lui Carol cel Mare.
.
.
Dürer a executat mai multe opere din însărcinarea împăratului Maximilian I, destinate renumelui şi fastului imperial, printre care portretul împăratului „pe fond verde” (1519). După moartea lui Maximilian, Dürer încearcă să se apropie de urmaşul lui, împăratul Carol Quintul, care îl primeşte în audienţă 1520 într-una din reşedinţele sale din Țările de Jos şi îi acordă o serie de privilegii. Călătoria în Ţările de Jos, reprezintă un adevărat triumf. Magistratul oraşului Anvers îi oferă un venit anual de 300 de guldeni-aur, o casă, întreţinere gratuită şi garanţia cumpărării tuturor operelor create, cu condiţia de a se stabili în acest oraş. Dürer, îmbolnăvit între timp de malarie, se întoarce totuşi la Nürnberg. În această ultimă perioadă a vieţii sale, realizează, printre alte opere tardive, cele două tablouri monumentale (1526) reprezentând pe apostolii Petru şi Pavel şi pe evangheliştii Marcu şi Ioan. Tot în acest timp se consacră unor lucrări de tehnică şi teorie a artei:
„Unterweisung der Messung mit dem Zirkel und Richtscheit in Linien, Ebenen und ganzen Körpern”, 1525 (Instruirea măsuratorii cu compasul şi bolobocul in linii, plane şi volume).
„Etliche Unterricht zur Befestigung der Stett, Schloss und Flecken”, 1527 (cărţi de architectură)
„Vier Bücher von menschlicher Proportion”, 1528 (Patru carti, cu proporti umane).
Dürer a executat mai multe opere din însărcinarea împăratului Maximilian I, destinate renumelui şi fastului imperial, printre care portretul împăratului „pe fond verde” (1519). După moartea lui Maximilian, Dürer încearcă să se apropie de urmaşul lui, împăratul Carol Quintul, care îl primeşte în audienţă 1520 într-una din reşedinţele sale din Țările de Jos şi îi acordă o serie de privilegii. Călătoria în Ţările de Jos, reprezintă un adevărat triumf. Magistratul oraşului Anvers îi oferă un venit anual de 300 de guldeni-aur, o casă, întreţinere gratuită şi garanţia cumpărării tuturor operelor create, cu condiţia de a se stabili în acest oraş. Dürer, îmbolnăvit între timp de malarie, se întoarce totuşi la Nürnberg. În această ultimă perioadă a vieţii sale, realizează, printre alte opere tardive, cele două tablouri monumentale (1526) reprezentând pe apostolii Petru şi Pavel şi pe evangheliştii Marcu şi Ioan. Tot în acest timp se consacră unor lucrări de tehnică şi teorie a artei:
„Unterweisung der Messung mit dem Zirkel und Richtscheit in Linien, Ebenen und ganzen Körpern”, 1525 (Instruirea măsuratorii cu compasul şi bolobocul in linii, plane şi volume).
„Etliche Unterricht zur Befestigung der Stett, Schloss und Flecken”, 1527 (cărţi de architectură)
„Vier Bücher von menschlicher Proportion”, 1528 (Patru carti, cu proporti umane).
.
.
.
.
Dupa îmbolnavirea lui cu malaria, Albrecht Dürer, se întoarce acasa în Nürnberg cu o splină marită pe care o schiţeaza medicului sau într-o scrisoare. Albrecht Dürer moare în Nürnberg, la 6 aprilie 1528, cu puţin timp înainte de a împlini 57 de ani. Este înmormântat în cimitirul bisericii St. Johannis din Nürnberg
.
.
.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu