Artemis

Artemis a fost una din cele mai vechi şi venerate zeităţi ale Greciei Antice. În perioada clasică a mitologiei elene, Artemis (Ἄρτεμις) era descrisă ca fiind fiica lui Zeus şi al muritoarei Leto, şi sora geamănă a lui Apollo. Era zeiţa pădurilor, naşterii copiilor, virginităţii, fertilităţii, a vânătorii şi era evocată cu arc şi săgeţi. Căprioara a fost animalul care i-a fost consacrat. În perioadele eleniste târzii, şi-a asumat rolul Eileithiei în ajutorul naşterilor.

Artemis a fost identificată mai târziu cu Selene, o titanidă, zeiţa greacă a lunii, câteodată evocată cu o semilună deasupra capului. Totodată a fost corelată cu zeiţa romană Diana, cu zeiţa etruscă Artume şi cu zeiţa elenă Hecate.

Luna – simbol al Dianei

Artemis se identifica cu Selene, Luna. Aeceasta a devenit simbolul ei, insotind-o in multe din reprezentarile sale. Cu toate ca, la inceput, se asemana cu firea razbunatoare a fratelui ei, Apollo, simbolul lunii ii aduce atributul de zieta binefacatoare.

Reprezentarile acesteia

Tipologic, in arta clasica greco-romana, Artemis-Diana apare, in general, sub doua ipostaze.

Reprezentarile zeitei vanatorii infatişata in pozitie cvasistatica, inveşmantata intr-un chiton (camaşa) scurt, cu arcul in maini şi tolba de sageti purtata pe spate, se incadreaza in grupa denumita conventional „Sevilla-Palatin“, creata in perioada elenistica tarzie, ecou al imaginilor „Amazoanelor“, din Efes – secolul V i.Hr. şi ale caror imagini se regasesc in operele sculpturale ale celebrilor artişti plastici Praxiteles şi Kephisodot (veacul IV i.Hr.).

Prezentarile Artemisei, la vanatoare, surprinsa intr-o avantata mişcare, fac parte dintr-o alta categorie artistica, denumita, tot conventional, „Versailles-Leptis Magna“ si care trebuie sa fi avut aceeaşi sursa de inspiratie ca precedenta grupa.

Pe un basorelief din marmura, datat in epoca romana (secolul II d.Hr.) şi provenit din Oltenia, Diana apare intr-o interesanta ipostaza, şi anume calare, la vanatoare. Reprezentarea constituie o varianta balcanica de la sudul Dunarii.

 

 

 

Artemis din marmura copie la Versailles Roman a originalului 325-300 de ani. Î.Hr. Paris, Luvru


 
Apollo şi Diana Lucas Cranach cel Bătrân.
Windsor, colecţia regală


 
Probabil, o copie a statuii lui Artemis . 346-345 de ani. Î.Hr. Paris, Luvru



 
Diana repaus
Louis de Bollon, 1707 Muzeul de Arte Frumoase



 
Diana  Huntress Domenichino, cca. 1615
Roma, Galleria Borghese



Templul lui Artemis din Asia Mică Evessen.
Cult din Diana, Annibale Carracci, 1597-1602.
Roma, Palazzo Farnese



 
Diana sa întors de la vânătoare, Peter Paul Rubens, cca. 1615
Dresda Galerie



 
Diana după Hunt Francois Boucher, 1742
Paris, Cognac muzeu Jeu



 
 Diana si Cupidon, de Pompeo Batoni, 1761
New York, Muzeul Metropolitan de Arta



 


Diana Jean Antoine Watteau scăldat, 1720, Paris, Luvru



 

Artemis Rembrandt van Rijn, 1634, Madrid, Prado



Diana si Actaeon Tiţian, 1559
Edinburgh, Galeria Naţională a Scoţiei





 
 Diana si Acteon Bernardino Cezar, 1603-1606 ani.
Budapesta, Muzeul de Arta



 
Moartea lui Actaeon, Titian 1562
Londra, National Gallery



 
 Jupiter in masca de Diana, seducatoare Callisto
Francois Boucher, 1759
Kansas City, Muzeul de Arta Nelson-Atkinson



Diana si Callisto, Tiţian, 1559
Edinburgh, Galeria Naţională a Scoţiei




Apollo şi Diana atac Niobe şi copiii ei, Gabriel lamaie, Rouen 1772, Muzeul de Arte Plastice



Fauns prins cu garda jos Diana şi nimfele ei, Peter Paul Rubens ,1638-40 de ani. Madrid, Prado