S-a născut la 21 noiembrie 1918, în satul Răcătău-Răzeşi, comuna Răcătău, judeţul Bacău, în familia unor ţărani. Urmează şcoala primară în comuna natală, seminarul teologic „Sf. Gheorghe" din Roman (1930-193, Facultatea de Teologie din Bucureşti (1942), doctorand la Institutul de Teologie Universitar (1960), doctor în teologie (1973).
Între anii 1943-1947 este preot în satul Podu Văleni, judeţul Prahova, apoi preot la Parohia „Sf. Vasile" din Ploieşti (1947-1973), transferat ca „spiritual" la Institutul Teologic Universitar, Bucureşti (1973-1974), lector (1974-1977) şi profesor titular (1977-1991) la acelaşi institut.
Din 1992 este profesor consultant şi conducător de doctorat la Universitatea Bucureşti. De la 1 ianuarie 1990 este numit vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
În 1999 în data de 13 august a primit titlul de „Cetăţean de onoare al Municipiului Bacău", prin hotărârea Consiliului Local nr. 134. Părintle Constantin Galeriu a fost unul dintre cei mai importanţi învăţaţi şi rugători ai Bisericii Ortodoxe Române.
Din 1974 este preot paroh al bisericii Sfântul Silvestru din Bucureşti. Din cauza convingerilor sale religioase şi umanitare, a fost întemniţat de mai multe ori în anii 1950 şi 1952-1953.
În vara lui 1989, este atacat pe la miezul noptii de 8 spre 9 iulie, legat şi bătut întreaga noapte. Pretextul ar fi fost - chipurile - banii, dar de fapt se căutau manuscrise recente de-ale părintelui, 'scrieri subversive împotriva guvernului' (ca şi cum spiritualitatea şi teologia dansului ar fi avut ceva de a face cu ordinea sociala şi politică!...). „Am fost martorul personal, alături de întreaga Biserica Sf. Silvestru, a modului exemplar în care părintele s-a raportat ulterior, cu milă şi înţelegere infinită faţă de agresorii săi. «Sărmanii de ei... îmi era milă de ei că îşi fac păcate...». Mi se pare o datorie de suflet să reamintesc, chiar în puţine cuvinte purtarea părintelui, care se cheltuia pe sine însuşi, până târziu în noapte, pentru binele celor care apelau la ajutorul său. Nu de puţine ori se descălţa pe străzile Bucureştiului şi venea desculţ acasă, pentru a-şi dărui pantofii sărmanilor. Am cunoscut un sfânt în viaţă care, desigur, cu cea mai sinceră modestie ar fi refuzat acest calificativ, pe care însă Dumnezeu i-l oferă cu bucurie casnicilor Săi."
„Jertfa e neplăcută numai din pricina căderii noastre, altminteri jertfa e dăruire, nu renunţare! de pildă, cu ce bucurie îi dăruieşte mama o banană copilului său!" - parintele Galeriu (citat de Maica Siluana Vlad:, Craiova)
..pornim în căutarea Luminii. Ea trebuie să existe, ea trebuie să fie pe undeva, altminteri nu am tânji după ea! Suntem făcuţi pentru ea!
O să fac cuvântul scurt, aşa cu mi-a spus-o cândva, de mult, omul lui Dumnezeu: „Sfinţii îşi simt nemurirea!” Am vrut să urlu: „Sfinţii? Ei, da! Dar eu?” El m-a privit, a înţeles viforul din sufletul meu şi a lăsat să-i cadă de pe buze cu greutatea veşniciei: „Iisus e cheia!”. L-am privit dezamăgit, scandalizat: „Dacă mergeam la un psihiatru, îmi dădea un diazepam. Dacă mergeam la un savant, îmi vorbea despre atomi. Aşa, că am mers la un popă, ce altceva să fi auzit de la el?” Galeriu… cel dătător de pantofi săracilor, care se descălţa pe stradă şi, potrivindu-şi pantofii în picioarele semenului desculţ sau cu încălţările scâlciate, pornea mai departe spre casă, ascunzându-şi cu grijă picioarele sub sutană, ca să nu ştie nimeni, nimeni altul în afară de El (poate l-a mai văzut câteodată, câte unul, care nu şi-a putut ţine gura…) Galeriu… dătătorul de speranţă – „problema capitală nu este nici suferinţa, nici chiar moartea… ci a nu fi despărţit de El, Cel care a biruit şi suferinţa şi moartea prin cruce şi înviere; cu Tine, Doamne!” Galeriu… de bine grăitorul, de Lumină mărturisitorul. S-a consumat pe sine pentru Tine. Şi asta i-a dat credibilitate. Infinită. Aşa am auzit despre Tine."
Opera
Iubirea dumnezeiască şi judecata din urmă - 1959
Mitropolitul Filaret al Moscovei ca teolog - 1960
Rabindranath Tagore, poet şi filosof indian - 1961
Mahatma Gandi – spiritualitatea creştină şi problemele vremii - 1962
Sensul creştin al pocăinţei - 1967
*Jertfă şi răscumpărare, teză de doctorat Constantin Galeriu - 1973
Problemele actuale în religiile creştine - 1975
Chipul Mântuitorului Iisus Hristos în gândirea lui Mihai Eminescu - 1991
Articole şi Predici
1.
Parintele ceresc - Izvorul iubirii
2.
Sacramentul fratelui în Iisus Hristos (Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu - Taina omului)
3.
Despre pacatul împotriva Duhului Sfânt
4.
Credinciosia Bisericii Ortodoxe fata de Iisus Hristos - chezasie a “înfierii” noastre divine
5.
Primeste acest odor si-l pastreaza pe el...
6.
Complementaritatea valorilor spirituale potrivit dogmei de la Calcedon
7.
Semnificatia tunderii si a voturilor monahale dupa ritualul ortodox
8.
Schimbarea la fata a lui Hristos - transfigurare a creatiei
9.
Jertfa si rascumparare
10.
Sacrificiul în operele reprezentative ale culturii române
11.
Ortodoxia si admiterea femeii în preotie
12.
Timpul schimbarii: Optiuni fundamentale în dialogul actual dintre credinciosi si societate
13.
Ortodoxia si sufletul romanesc
14.
Articol Interviu aparut in Planeta Internet
Biserica Sfantul Silvestru
In mahalaua Silvestrului este mentionata o biserica mai veche, inainte de 1743 iunie 15 (data pisaniei), zidita pe cheltuiala lui Jupan Parvu boiangiul si jupaneasa Stanca, inchinata manastirii Radu Voda. O piatra cu data 1760 incastrata in zidul unei case din preajma, amintea donatiile facute bisericii de Stanca, sotia ctitorului. Lacasul a fost reparat dupa cutremurul din 1802, de Stanca, nepoata Stancai jupaneasa.
Dupa cutremurul din 1838, a fost recladita de Ilie, Dimitrie cu fratii sai Ioan, Stoian, Gheorghe, Radu si altii, fiind gata la 1839 martie 15, in zilele domnului Alexandru Ghica. Catapeteasma bisericii a fost reparata si poleita intre 1930-1935. Din aceasta perioada, se pastreaza turnul clopotnita datat 1879 constructie aparte, pe sub care se trece spre Strada Oltarului.
Actuala biserica a fost reconstruita si marita, intre 1904-1907, prin grija epitropilor Ion Procopie Dumitrescu, Ionita Filipescu si preot Chiriac Bidoianu, in zilele Mitropolitului primat Iosif Gheorghian, arhitect fiind Dimitrie Maimarolu (1859-1926), iar arh. Paul Petricu a supravegheat executia lucrarilor. Pictura a fost realizata de Costin Petrescu, iar mobilierul de catre C. Babic. Din 1925 biserica a primit si hramul Sf. Silvestru.
Este o constructie impunatoare, de dimensiuni relativ mari care se remarca prin cele doua turnuri de peste pronaos, cu tambur rasucit, dupa modelul turlelor manastirii Curtea de Arges. O turla mare se inalta peste naos. Acoperisurile turlei si ale turnurilor, in forma de calote semisferice cu nervuri, au o cornisa ce urmareste arcele din jurul ferestrelor inguste de pe cele opt fatete.
La intrare, este prevazut un pridvor-baldachin larg deschis, cu o arcada pe coloane cu capiteluri corintice. Vestibulul este flancat de scarile de acces la cele doua turnuri asezate deasupra. Nava naosului are lateral abside semicirculare, care sunt sugerate la exterior printr-un mic decros. Biserica este ridicata pe un soclu inalt din piatra, fiind incoronata de o cornisa fin ornamentata. in dreptul intrarii, peste pridvor, este prevazut un sir de cinci ferestre, alaturate, asezate in spatele unor mici arce trilobate sprijinite pe colonete.
Ferestrele naosului au vitralii nonfigurative; cele de pe fatada vestica poarta frumoase vitralii cu icoane de sfinti, in interior, biserica are doua siruri de coloane pictate, decorate floral, cu capiteluri aurite, adosate antelor de zidarie ce sustin bolta cilindrica longitudinala.
Exista doua sobe cu valoare estetica, din cahle smaltuite, decorate cu subiect religios. Dupa vizita ecumenica facuta la Sf. Scaun (7-13 oct. 2002), P.F.P. Patriarh Teoctist a adus, de la Catedrala San Giovani in Laterano, din partea Cardinalului Camillo Ruini, Vicar General al Romei, fragmente din moastele Sfantului Silvestru si le-a daruit, la 3 noiembrie 2002, bisericii cu acest hram.
In preajma bisericii se afla mormintele preotului Gh. Georgescu-Silvestru (1877-1952) precum si al parintelui paroh Constantin Galeriu (23 nov.l918-11 aug. 2003) personalitate deosebita a culturii noastre crestine si laice contemporane, care a trait, a gandit si a scris, in casa mica parohiala. O cruce monumentala cioplita in piatra de Dobrogea, in forma traditionala brancoveneasca, marcheaza mormantul parintelui Galeriu, asezat la nord de biserica.
In prezent biserica Sfantul Silvestru aduna credinciosi din toata capitala si din alte locuri din tara, fiind o oaza de lumina si de har; iar in fiecare saptamana, tineri de diferite confesiuni se intalnesc, intr-un adevarat spirit ecumenic care depaseste granitele tarii
IPS Daniel către familia pr. Galeriu 2 / 114
14.08.2003, Iaşi
"Pelerinajul terestru al Părintelui Profesor Constantin Galeriu s-a încheiat după o lungă şi îndelungată lucrare în ogorul Bisericii şi al culturii româneşti", scria IPS Daniel în scrisoarea de condoleanţe trimisă ieri familiei pr. Galeriu. "Dăruit cu nenumarăte daruri, cu chipul coborât parcă din vechile icoane, Părintele Constantin Galeriu a fost unul dintre cei mai cunoscuţi slujitori ai Bisericii de pe întregul cuprins românesc."
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Daniel Ciubotea, a adresat miercuri, 13 august, o scrisoare de condoleanţe familiei pr. Galeriu. Acesta a trecut la Domnul duminică seara, fiind înmormântat ieri, la Bucureşti, în prezenţa a mii de credincioşi. Cităm în continuare din scrisoarea de condoleanţe, publicată integral pe situl Mitropoliei, www.mmb.ro: "Ca sacerdot însufleţit de dorul desăvârşirii, a slujit şase decenii la Altarul Mântuitorului Hristos făcându-L cunoscut pe `Cel ce stăpâneşte peste viaţă şi peste moarte`, nu doar păstoriţilor săi, ci şi nenumăraţilor credincioşi cărora le-a adus cuvânt ziditor prin intermediul televiziunii şi radioului sau prin multele conferinţe ţinute în toată România şi peste hotare."
Scrisoarea de condoleanţe se încheie astfel: "Rugăm pe Hristos Domnul Cel înviat din morţi să odihnească sufletul robului Său preotul-profesor Constantin împreună cu drepţii şi sfinţii Lui, să mângâie familia îndoliată şi pe toţi cei care azi sunt întristaţi de această plecare dintre noi a Părintelui Constantin Galeriu. Veşnica lui pomenire din neam în neam!"
Sursa:crestinortodox.ro
