Gustave Flaubert se naşte în 1821 la data de 12 decembrie la Rouen, la spitalul unde tatăl lui era chirurg. Achille-Cléophas Flaubert, fiu de veterinar din Nongent-sur-Seine, a făcut studii strălucite de medicină la Paris şi a fost numit mai întâi asistent-chirurg, apoi chirurg-şef la spitalul mai sus amintit, unde îşi avea, de altfel, şi domiciliul. Energic, perseverent, cu un ascuţit simţ al datoriei, celebru ca practician, el a format o şcoală de tineri chirurgi, care i-au purtat veneraţie şi recunoştinţă. În 1824 a fost învinuit de ateism, dar achitat, recunoscându-i-se mai înainte de toate valoarea excepţională de om şi medic. Trăsături ale tatălui lui Flaubert se recunosc în portretul doctorului Larivière din "Doamna Bovary". Mama scriitorului, Anne-Justine-Caroline Fleuriot, de origine pur normandă, fiică de medic, orfană de timpuriu, a îmbrăţişat de la început concepţiile soţului ei şi a rămas toată fiinţa cea mai apropiată de Gustave. Achille Flaubert, fratele mai vârstnic cu nouă ani al alui Gustave, l-a urmat în carieră pe tatăl său, dar nu s-a ridicat la înălţimea acestuia. Relaţiile dintre cei doi fraţi au fost destul de reci. Caroline Flaubert, sora mult îndrăgită de Gustave, mai tânără decât el cu trei ani, s-a măritat în 1845 cu Émile Homard; moartea ei, survenită la naşterea unei fetiţe, care va fi crescută de Gustave şi de doamna Flaubert, a fost una dintre cele mai adâci dureri încercate de scriitor. Atmosfera sumbră a spitalului unde şi-a petrecut copilăria, neliniştile tatălui hărţuit de responsabilitate şi doborât de trudă, disecţiile la care asistă mai mult în secret, toate acestea îşi vor spune cuvântul în cristalizarea unui caracter înclinat spre pesimism şi melancolie, dar vor imprima duritate, migală şi exactitate viitoarei munci scriitoriceşti. În luna februarie 1832 Gustave intră ca extern la liceul din Rouen, căruia îi păstrează o tristă amintire pentru o anume educaţie romantică, desuetă, care împingea mulţi elevi la viciu şi adesea la sinucidere. Supraîncărcarea volumului de materii predate, învăţarea mecanică îl dezgustă pe adolescent, care reface trăirile de atunci în pateticile pagini ale "Memoriilor unui nebun": "Mă mai văd aşezat, pe băncile clasei, absorbit în visele mele de viitor[...]în timp ce pedagogul râdea de versurile mele latineşti, iar colegii mă priveau batjocoritor". Citeşte cu pasiune pe Byron, Goethe, Shakespeare, Cervantes. În 1825 scrie primele povestiri: "Un parfum de mirodit", "Ciumă la Florenţa", "Turbare şi neputinţă", istorii de certă influenţă byroniană, de factură pesimistă. O cunoaşte la Trouville pe Elisa Schelesinger, soţia (nelegitimă mult timp) a unui afacerist, în vârstă de 26 de ani, femeie de o cinste şi de o puritate ireproşabile, care rămâne toată viaţa marea pasiune a scriitorului; episodul întâlnirii este povestit amănunţit în "Memoriile unui nebun", unde tânăra doamnă se numeşte Marie; ea va deveni modelul lui Marie în "Educaţia sentimentală". Compune "Memoriile unui nebun", terminate în 1838, jurnal al crizei sentimentale pe care o treversează un adolescent exaltat; este vizibilă influenţa "Confesiunilor" lui J.J.Rousseau, a "Confesiunii unui copil al secolului" de A. de Musset(apărută chiar în acelaşi an), iae ecourile ei se vor răsfrânge tardiv în "Confesiunea lui Claude", primul roman a lui Émile Zola. În 1837 publică povestiri fantastice("Vis de infern", Quidquid volueris"), romanul "Pasiune şi virtute", în care se schiţează portretul doamnei Bovary, iar în 30 martie, apare în revista "Colibri" "O lecţie de istorie naturală", povestire care aduce un ton nou, satiric, antiburghez caracteristic întregii creaţii realiste flaubertiene.
BOVARÍSM s.n. Stare de insatisfacţie care caracterizează individualitatea unei persoane ce se crede altfel de cum este şi imită felul de a se comporta al altora. [< fr. bovarysme, cf. Emma Bovary – eroina romanului lui Flaubert Madame Bovary].
