Irinel Liciu a facut parte din generatia de aur a coregrafiei romanesti. Prim-balerina a Operei Nationale Bucuresti, a abordat majoritatea rolurilor principale din baletele clasice (Lacul lebedelor de Ceaikovski, Romeo si Julieta de Prokofiev, Coppelia de Delibes, Fantana din Baccisarai de Asafiev, Seherazada de Rimski Korsakov, Calaretul de arama si Macul Rosu de Glier etc.), alaturi de talentati balerini ai teatrului, dintre care Gabriel Popescu s-a impus ani la rand ca partener al sau.
A primit titlul de Artista Emerita în 1958, iar în 2001 a fost distinsa cu Ordinul National Serviciul Credincios în grad de Cavaler.
„O iubire aşa de mare ucide”
Ştefan Augustin Doinaş şi soţia sa, Irinel Liciu, au trăit şi au murit împreună. Vestea a făcut înconjurul lumii la 28 mai 2002.
"O fostă balerină s-a sinucis la sfârşitul săptămânii trecute. A lăsat în urmă un bilet în care scrisese că nu mai putea trăi fără soţul ei care murise cu o zi în urmă. Irinel Liciu, 74 de ani, a luat o supradoză de somnifere după moartea soţului ei, poetul Ştefan Augustin Doinaş, 80 de ani”. Fuseseră de nedespărţit timp de 42 de ani. Poetul Ştefan Augustin Doinaş, pe numele său adevărat Ştefan Popa, şi balerina Irinel Liciu, alias Silvia Lia Voicu, o stea a Operei Române din Bucureşti, s-au cunoscut în casa unor prieteni comuni. „A fost o dragoste la prima vedere”, povesteşte printre lacrimi Laura Iliescu, prietena lui Irinel de pe vremea când aveau 16 ani şi mergeau la Operetă. „A fost singura ei iubire. O iubire minunată”, suspină prietena la amintirea vremurilor în care ea şi Irinel erau „tinere şi drăguţe” şi se confesau una alteia. „Ar fi făcut orice pentru Doinaş al ei, şi cele mai grele mâncăruri. El i-a scris o poezie cu un măr. Mărul a fost tăiat în două, partea asta eşti tu, partea asta sunt eu. Am invidiat-o atunci”. Ea s-a căsătorit cu el dintr-o imensă dragoste. Era îndrăgostită de un bărbat vânjos, un om de la ţară, dar de un mare rafinament intelectual. El o admira. În 1957, Doinaş a fost condamnat la închisoare pentru „omisiune de denunţ”. Marcel Petrişor era cel pe care Doinaş nu-l denunţase. Acesta făcuse o vizită la redacţia revistei „Teatrul” şi le-a spus tuturor la plecare să vină a doua zi în Piaţa Universităţii la un miting anticomunist. Aceasta se întâmpla pe fondul mişcărilor revoluţionare din Ungaria, în 1956, care nu conveneau regimului vremii. După ce Marcel Petrişor a fost arestat şi i-a denunţat pe cei care se aflau prezenţi când vorbise despre manifestaţie, Ştefan Augustin Doinaş a fost arestat. Atunci, Irinel Liciu, o glorie a baletului, laureată a Premiului de stat, specializată la Leningrad şi la Moscova, şi-a folosit toată influenţa ca să-l salveze pe scriitor, spune Hurezeanu. „Ea era un VIP al regimului. Avea admiratori şi admiratoare chiar în sânul partidului. Adorau baletul şi omagiau cu coşuri de flori şi şampanie pe balerine. Şi deseori, după spectacole, era aşteptată în foaier sau în culise de fetele lui Gheorghiu-Dej. De Lica, dar şi de Tanţi, care ar fi vrut să aibă o prietenie cu ea. N-a fost cazul. Balerina a cerut o audienţă Constanţei Crăciun, care era şefa Consiliului de Cultură, ministru al Culturii. O veche ilegalistă de partid care avea şi ea o slăbiciune pentru balet. La foarte puţină vreme după aceea, el a fost eliberat din închisoare.
Poetul şi Balerina au fost înmormântaţi împreună la Cimitirul Bellu. O placă de comemorare semnată de fostul partener al lui Irinel Liciu, Gabriel Popescu, le aduce un omagiu.
http://www.timpul.mdl.net/Article.as…Arti cle=2440
(preluat dupa www.moldova.net)
MISTRETUL CU COLTI DE ARGINT
The Silver-fanged Boar
The Silver-fanged Boar
de STEFAN AUGUSTIN-DOINAS Translation by Andrei Bantas.
Recita actorul MIHAIL STAN (CENACLUL FLACARA)
The Silverfanged Boar by Stefan Augustin-Doinas
A prince of the East, with good hunting in love,
through dark heart of forest was threading his way.
Although through the thickets twas painful to move
he played on his bone flute and his men hed pray:
Come over, to hunt, in the forests untrodden,
the wild boar with silvery fangs, deadly fierce,
its hoof, fur and vitreous eyes, apt to pierce.
Dear Lord, said his servants and buglemen tame,
that wild boar does never to this place repair.
Lets rather bring this way the richantlered game,
or reddishfurred fox, or some little field hare
His highness, however, passed on with a smile
and looked through the trees with an eye for the hues,
while sparing the sleep of the doe without guile
and lynxes whose eyes always sparkle with ruse.
Mong hornbeams he trod evil weeds to the ground:
Behold! Signs are made in our close neighbourhood!
The silver boars calling, while prowling around.
Come over, lets hit him with arrows of wood!
But Lord, its just water at play under trees.
a beater protested, his shrewd glance a bore.
Yet turning, his highness replied just Hush please!
And water kept sparkling like fangs of a boar.
Mong elms he would urge on his scattering train;
Just look how the silverfanged boar, lonley scion,
is snorting and routing the grass in the plain!
Come over lets hit him with arrows of iron!
But Lord, its just grass which is rustling mong trees,
the servant put in with a smile — bold and raw.
The prince would insist, though, and answer Hush please!
The grass was now sparkling like fangs of a boar,
Mong firtrees he urged them to climb to the crest:
Just look at the fairytale boar and admire
the silverfanged beings abode, haunt and nest!
But Lord, its the moon that is beaming through trees,
the underling laughed and despised him een more.
Yet, turning, his highness replied just Hush please!
The moon was now sparkling like fangs of a boar.
But woe! As pale luminaries of the vault
watched over the prince, on him pounced at a thrust
a huge boar whose fangs, in a savage assault,
soon dragged the prince down through the reddishbrown dust.
What could be the strange beast that stains me with gore,
thus stopping the chase for my silverfanged boar?
What bird in the moon can be weeping so sore?
What sere leaf keeps flapping at me ever more?
Oh Lord! Its the silvery boars fangs which glisten!
Its he that has caught you and grunts under trees.
Youll hear now the hounds have at him, if you listen!
Yet turning, his highness replied just Hush please!
But pick up your horn and with never a stop,
Sound up to the clear sky until Ive died, blow!
Twas then that the moon set behind a hill top.
Indeed the horn blew, but soon ceased sounding, though.
Ştefan Augustin Doinaş sau Ştefan Popa (n. 26 aprilie 1922, Cherechiu, judeţul Arad - d. 25 mai 2002) a fost un poet, eseist, traducător, deţinut politic, academician, şi politician român, senator în legislatura 1992-1996, ales în municipiul Bucureşti pe listele partidului Partidului Alianţa Civică. Senatorul Ştefan Popa l-a înlocuit pe senatorul René-Radu Policrat de la data de 22 februarie 1993.
A debutat în 1939, cu o poezie, în Jurnalul literar, câştigând apoi, cu volumul Alfabet poetic, în 1947, premiul Eugen Lovinescu. Volumul însă nu a mai apărut, din cauza instaurării comunismului, eveniment tragic ce l-a trimis în spatele gratiilor, pentru convingerile sale, şi pe poet. La 5 februarie 1958 este eliberat, iar la 8 aprilie 1958 se căsătoreşte cu Irinel Liciu, primă balerină la Operă. Până în 1963 i se interzice să reintre în viaţa literară. Apoi, George Ivaşcu îl angajează la revista Lumea.
Din 1969 începe să lucreze în redacţia revistei Secolul XX (al cărei redactor-şef va deveni în 1992). A fost, în ultimul deceniu al vieţii, directorul revistei Secolul XX, apoi preşedintele fundaţiei cu acelaşi nume, care s-a transformat în Secolul 21. Publică numeroase cărţi - de poezie, de critică literară - şi traduce din mari scriitori ai lumii, remarcându-se printr-o înaltă ţinută intelectuală şi printr-o atitudine demnă în raport cu autorităţile. Activitatea sa literară acoperă toate genurile, meritele sale culturale şi literare i-au fost recunoscute din plin, poetul devenind academician în anul 1992.
În apropierea vârstei de 80 de ani, în 2000, debutează ca prozator, cu volumul T de la Trezor.
După 1989 devine membru al Academiei Române şi senator (din partea Partidului Alianţa Civică) în Parlamentul României. Face şi publicistică politică, de pe o poziţie anticomunistă intransigentă. A murit pe data de 25 mai 2002. Imediat după moartea sa, soţia sa, fostă prim balerină a Operei Române, Irinel Liciu, se sinucide, punând capăt, în mod tragic, unei poveşti de iubire exemplare. Cercetări recente efectuate de un grup de cercetători ai Consililui National de Studiere al Arhivelor Securitatii (CNSAS) indică faptul că în perioada detenţiei a devenit informator al Securităţii statului. Se spulberă astfel mitul rezistenţei sale morale prin cultură.
Poezie
- Cartea mareelor, Buc., EPL, 1964
- Omul cu compasul, Buc., EPL, 1966
- Seminţia lui Laokoon, Buc., Tin., 1966
- Ipostaze, Buc., Tin., 1967
- Alter ego, Buc., CR, 1970
- Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte, Buc., CR, 1972
- Papirus, Buc., CR, 1974
- Anotimpul discret, Buc., Em., 1975
- Hesperia, Buc., CR, 1979, Poeme, Buc., CR, 1983
- Vânătoare cu şoim, Buc., CR, 1985
- Interiorul unui poem, Buc., CR, 1990
- Arie şi ecou, 1991
- Lamentaţii, 1993
- Aventurile lui Proteu, Buc., Hum., 1995
- Alexandru refuzind apa
Critică literară şi eseistică
Lampa lui Diogene, BUC., EPL, 1970
Poezie şi modă poetică, Buc., Em., 1972
Orfeu şi tentaţia realului, Buc., Em., 1974
Lectura poeziei, Buc., CR, 1980
Măştile adevărului poetic, Buc., CR, 1992
Poeţi români, Buc., Em., 1999.
Literatură pentru copii
Poveşti cum altele nu-s, Buc., IC, 1974
Povestea celor zece fraţi, Buc., IC, 1976.
[modifică]Teatru
Brutus şi fiii săi, tragedie, 1996.
Proză
T de la Trezor, proze, Buc., Ed. Fundaţia Culturală "Secolul 21", 2000.
[modifică]Antologii
Versuri, Buc., Em., 1972,
Versuri, Buc., Alb., col. "CMFP", 1973,
Alfabet poetic, pref. de Aurel Martin, Buc., Min., col. "BPT", 1978,
Locuiesc într-o inimă, Buc., Mil., 1978,
Foamea de unu, Buc., Em., 1987,
Născut în Utopia, pref. de Gheorghe Grigurcu, ilustr. de Geta Brătescu, Buc., FCR, 1992, Poezii, Buc., Ed. Vitruviu, 1996.
A fost tradus în franceză, germană, engleză, italiană, spaniolă, macedoneană, sârbă, slovenă, bulgară, maghiară.
Geboren in Utopia, ediţie bilingvă româno-germană, traducere Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1996, ISBN 398038716X
Traduceri
A tradus din marii poeţi ai lumii, începând cu Faust de Goethe şi continuând cu poemele lui Hölderlin, Stephan Mallarmé, Gotfried Benn şi Paul Valéry. A mai tradus si din Giovanni Papini, Gerhart Hauptmann, Jorge Guillen, Ruben Dario, Gottfried Benn, Wolf Aichelburg, Martin Buber ş.a
Astazi ne despartim
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu