Peter Paul Rubens (n. 28 iunie 1577, Siegen/Westfalia - d. 30 mai 1640, Antwerpen), cel mai renumit pictor flamand. Viaţa lui Rubens pare să fi fost guvernată de o inepuizabilă energie. În decurs de patruzeci de ani, artistul pictează ca. 1400 tablouri şi execută sute de desene. Este primit cu căldură atât în cercurile celor mai de seamă artişti din Europa, cât şi la curţile princiare.
Rubens - Autoportret (1638) Guggenheim Hermitage Museum, Las Vegas
Este cunoscut ca unul dintre cei mai mari pictori flamanzi desi s-a nascut in Germania si si-a perfectionat talentul artistic in Italia. De fapt el a vazut prima data Flandra la varsta de 10 ani. S-a născut la Siegen, în Westfalia, fiu al lui Jan Rubens.
În anul 1589 tânărul Rubens este înscris la cea mai bună şcoală din Antwerpen, condusă de eruditul Rumboldus Verdonck, unde, copiind ilustraţii biblice, descoperă măiestria desenului. În anul 1591, începe să studieze pictura în atelierul peisagistului Tobiasz Verhaecht din Antwerpen. După un scurt stagiu în atelierul lui Adam van Noort, Rubens devine în 1596 elevul lui Otton van Veen (numit şi Vaenius), un pictor al cărui stil este influenţat de maeştrii italieni din vremea respectivă. La vârsta de 21 de ani, fiind deja pictor independent, Rubens este primit în breasla de pictori a oraşului Antwerpen, dar - la sfatul maestrului său - se hotărăşte să plece în Italia.
Rubens călătoreşte mai întâi la Veneţia, unde descoperă pictura lui Tiziano, pentru care are o deosebită admiraţie. La Mantua este fascinat de decoraţiile din Camera degli Sposi realizate de Andrea Mantegna şi de frescele executate de Giulio Romano. În Florenza execută schiţe după Bătălia de la Anghiari a lui Leonardo da Vinci şi studiază sculpturile de la mormintele familiei de Medici ale lui Michelangelo. La Roma are posibilitatea să studieze operele lui Michelangelo din Capella Sixtină, stampele lui Rafael de la Vatican, picturile lui Caravaggio, precum şi sculptura antică. Anii petrecuţi în Italia s-au concretizat în opere destinate prinţului Vincenze Gonzaga din Mantua, în pictura unui triptic destinat capelei Santa Croce in Gerusalemme din Roma, precum şi în executarea portretelor unor aristocraţi din Genova.
În 1608 Rubens se întoarce în Antwerpen, unde este numit pictor de curte al arhiducelui Albert.În 1611, Rubens termină tripticul Înălţarea crucii şi începe lucrul la Coborârea de pe cruce, ambele opere destinate catedralei din oraşul Antwerpen. În anii următori pictează mai ales tablouri cu tematică religioasă, dar primeşte şi comenzi cu teme laice pentru un grup de negustori din Genova, reprezentând scene din viaţa consulului roman Detius Mus, sau o serie de tablouri înfăţişând Faptele lui Constantinpentru regele Ludovic al XIII-lea al Franţei.
Ajuns în culmea gloriei, Rubens începe o serie de cicluri decorative de mare amploare, ca decorarea bisericei iezuiţilor Sfântul Carol Boromeusz din Antwerpen, mari panouri decorative pentru Palatul Luxemburg din Paris la comanda reginei Maria de Medici. În 1626 moare Isabelle Brandt, soţia sa. Îndurerat, Rubens continuă să călătorească mult, îndeplinând şi misiuni diplomatice la Madrid sau Londra.
În ultimii ani, Rubens se concentrează cu precădere asupra temelor mitologice, cu predilecţie dionisiace.
În anul 1630, Rubens este ridicat la rangul de cavaler de către regele Carol I al Angliei, iar un an mai târziu este înnobilat de regele Filip IV al Spaniei. Continuă executarea unor opere de pictură cu caracter monumental după Metamorfozele lui Ovidiu, precum şi Judecata lui Paris, Sărbătoarea lui Venus, Cele trei Graţii şi altele.
Începând cu anul 1637, crizele de artrită de care suferea de mai mulţi ani se îndesesc şi devin tot mai grave. La 30 mai 1640, Peter Paul Rubens încetează din viaţă. Este înmormântat în biserica Sfântul Iacob din Antwerpen, chiar sub tabloul pictat de el, Sacra Conversazione.
Galerie

Rubens, sotia sa Elena şi fiul lor Fourment

Autoportretul cu fiul său, Albert

Autoportret

Autoportretul cu soţia sa, Isabella Brant 1609

Rubens, sotia sa Elena şi fiul lor Fourment

Autoportretul cu fiul său, Albert

Autoportret

Autoportretul cu soţia sa, Isabella Brant 1609


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu