1562 Nunta din Cana

Benedictines din San Giorgio Maggiore, Venetia,  a comandat o pictură Veronese pentru a decora sala de mese (refectorium-ul)  - lui Andrea Palladio - a manastirii lor,San Giorgio Magiore, acest lucru va fi nunta din Cana, una din lucrarile majore ale Renasterii, construita ca o scena teatrala, cu zeci de prsonaje surprinse in miscare.Scena, este momentul cand apa este schimbata in vin, minune care prevesteste Euharistia.

Pictat prin anii 1562 – 1563 de către pictorul renascentist Paolo Caliari ,tabloul cu titlul Nunta din Cana, înfăţişează, cum simplu este de ghicit, episodul biblic al nunţii din Cana. Această nuntă a devenit celebră (chiar dacă pe miri nu-i cunoaştem) datorită prezenţei lui Isus Hristos şi a minunii săvârşite aici.

Zece ani târziu, Caliari pictează un alt tablou. 

În aprilie 1573 Veronese termină un tablou de mari dimensiuni intitulat Cina cea de Taină, destinat mănăstirii călugărilor dominicani de pa lângă bazilica Santi Giovanni e Paolo, care să ornamentezerefectorium-ul, în locul unei opere a lui Tiţian, distrusă în urma unui incendiu. 

Această pictură îl aduce în faţa „Sfântului Tribunal” al inchiziţiei. Ce era în neregulă?

Tabloul s-a dorit a fi o reprezentare a Cinei Domnului şi s-a numit Cina cea de Taină. Această scenă din viaţa lui Isus atât de solemnă este reprezentată de pictor ca o scenă de nuntă, de petrecere. Atmosfera oarecum frivolă a compoziţiei îi revoltă pe inchizitorii "Sfântului Tribunal", care îi reproşează maestrului introducerea în tablou a "bufonilor, beţivilor, piticilor şi a altor lucruri necuviincioase". La proces, artistul se apără cu multă înţelepciune, este în cele din urmă declarat nevinovat, însă tribunalul îi ordonă schimbarea titlului operei, care din acel moment se va numi Ospăţul în casa levitului.