Alexandru cel Mare

323 î.Hr.
Moartea lui Alexandru cel Mare

Alexandros III Philippou Makedonon (20 iulie 356 î.Hr.–10 iunie 323 î.Hr.), cunoscut sub numele de Alexandru cel Mare, Alexandru Macedon sau Alexandru al III-lea al Macedoniei ( în greacă Μέγας Αλέξανδρος, Megas Alexandros), rege al Macedoniei (336 î.Hr.-323 î.Hr.), a fost unul dintre primii mari strategi şi conducători militari din istorie. Cuceririle sale spectaculoase i-au făcut pe greci stăpâni ai Orientului Apropiat. La moartea sa, la vârsta de 33 de ani, Alexandru era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată. Alexandru a contribuit substanţial la răspândirea culturii elene în întreaga lume.Tânărul rege a început de foarte devreme să-şi construiască, în mod conştient, imaginea de nou Ahile: frumuseţea, îndrăzneala, inteligenţa eroului se regăseau în el peste secolele care îl despărţeau de războiul Troiei. Pentru a-şi consolida puterea, Alexandru şi-a construit o ascendenţă divină (dar neadevărată) şi s-a dat drept urmaş după mamă al lui Heracle. În anul 334 î.Hr., după ce a trecut podul Heles la Troia, primul act politic întreprins de Alexandru cel Mare a fost ceremonia de la mormintele lui Ahile şi Patrocle.

Alexandru cel Mare în bătălia de la Issus (sau Arbela) - mozaic din Pompei

Alexandru stăpâneşte acum bazinul mediteranian şi o bună parte a Asiei, fiind onorat ca un faraon de către egipteni. Îmbătat de succes, reîncepe lupta împotriva lui Darius în anul 331 î.Hr. 

Darius moare ucis de unul dintre satrapii care îl însoţeau. Din acest moment, Alexandru se consideră succesorul şi moştenitorul lui Darius. Totuşi, nu se va opri aici şi va supune şi Persia orientală(Afganistanul, Turkestanul şi Belucistanul de astăzi), dar destul de greu, după un război de aproape 3 ani (330 i.Hr.-328 î.Hr.) 

Cuceririle d.Alexandre Grand 

El a murit în timpul unei petreceri (probabil de friguri, ori fusese otrăvit); planificase o campanie de cucerire înArabia. La moartea lui, imperiul a intrat, timp de 2 secole, în război civil. Însă amprenta culturală şi administrativă lăsată asupra ţărilor riverane aleMediteranei orientale urma să dea naştere unei strălucite civilizaţii elenisticecare a supravieţuit chiar şi cuceririi romane.Celui mai demn. În aceşti termeni sibilinici şi-a desemnat Alexandru cel Mare succesorul pe patul de moarte. Fiecare din generalii săi putea crede că acest calificativ se referea la el. Imediat, imperiul a fost împărţit în regiuni rivale conduse de diadohi său succesori care, după ce s-au sfâşiat peste 40 de ani (323 i.Hr.-281 i.Hr.), şi-au împărţit, în cele din urmă, imperiul său:

Teritoriile din vest (Mesopotamia si Persia) au fost obţinute de către Seleucizi, aceştia formândImperiul Seleucid;

Macedonia a fost obţinută de către Antigonizi;

Egiptul a fost obţinut de către Ptolemei, astfel formându-se Egiptul Ptolemeic;

Asia Mica a fost obţinută de către Attalizi.

Posesiunile indiene au fost pierdute.

Astfel, profeţia biblică din Daniel 8 cu privire la Imperiul Macedonean s-a împlinit ad-litteram.