Autoportret 1643, Galeria Uffizi DIN Florenţa, Italia
(6 iunie 1599, august Sevilla - 6, 1660, Madrid) Diego Rodríguez de Silva y Velázquez (n. 1599, Sevilla - d. 6 august 1660, Madrid), unul din cei mai cunoscuţi pictori spanioli din sec. XVII-lea. Reprezentant al stilului baroc, s-a remarcat în special ca portretist la curtea regelui Filip al IV-lea al Spaniei. În acelaşi timp, Velázquez este creatorul unei noi viziuni şi al unui nou mod de zugrăvire a naturii. Acest lucru a determinat ca, la sfârşitul secolului al XIX-lea, majoritatea impresioniştilor să valorifice în pictura lor moştenirea lui Velázquez.
Autoportret
În 1622, Velázquez pleacă la Madrid, unde se remarcă cu pictarea portretului poetului Luis de Góngora y Argote. Ministrul Olivarez, originar din Andaluzia, îl cheamă pe tânărul Velázquez la curtea regală pentru a picta portretul capelanului Don Juan de Fonseca. Portretul, realizat foarte repede, este transmis la palatul regal "Alcazar". Impresionat de creaţia artistului, regele Filip al IV-lea îi cere să-i picteze portretul (astăzi pierdut), pe care Velázquez îl termină la 30 august 1623. Acest tablou marchează începutul unei legături pe viaţă între pictor şi suveran.
Filator
La 6 octombrie 1623, tânărul Velázquez este numit "pintor de camera" (pictor de curte) şi locuieşte împreună cu familia la Madrid, în palatul Alcazar. Din august 1628 până în aprilie 1629, se află la Madrid pictorul flamand Peter Paul Rubens, care pictează portretele familiei regale. Împreună vizionează întreaga colecţie din palatul "Escorial" şi admiră operele lui Tiziano şi discută despre pictura italiană. Aceste discuţii trezesc în Velázquez dorinţa de a cunoaşte Italia.
Prima călătorie în Italia
În 1629, regele îi permite pictorului să plece şi Velázquez părăseşte Madridul în luna iulie. Călătoreşte împreună cu generalul Spinola, recent numit comandant al trupelor spaniole din Italia. La sfârşitul lui august, Velázquez soseşte la Genova, de acolo pleacă la Milano, apoi la Veneţia şi Roma. Artistul rămâne un an în Cetatea Eternă. Înainte de a se întoarce în Spania, Velázquez vizitează Napoli pentru a picta portretul surorii regelui spaniol, infanta Maria, căsătorită cu viitorul împărat Ferdinand al III-lea.
Venus cu oglinda
Pânză, pentru care Velasquez ar fi putut ajunge in Inchiziţiei
În acele zile în Spania era interzisa nuditatea si in operele de arta.
În 1649, Velázquez îi propune regelui să-l trimită în Italia cu misiunea de a achiziţona picturi şi sculpturi pentru galeria nouă a palatului Alcazar. Pictorul soseşte la Veneţia unde cumpără tabloul "Venus şi Adonis adormit" de Paolo Veronese, precum şi numeroase lucrări ale lui Tintoretto. După aceea pleacă la Modena, Parma, Bologna, iar la sfârşitul lunii mai la Roma.
Infante Margarita. 1660.Muzeul Prado, Madrid
Ultimii 10 ani ai vieţii
Între anii 1651 şi 1660, Velázquez îşi continuă cariera la curtea regală, timp în care creează noi capodopere. Tabloul său intitulat "Las Meninas" (cunoscut şi ca: Doamne de onoare sau Familia lui Filip al IV-lea) este una dintre cele mai ilustre creaţii din istoria picturii universale. Pictorul se înfăţişează aici şi pe sine, cu penelul şi paleta în mână. Tabloul fascinează prin zugrăvirea realistă şi, în acelaşi timp, discretă a vieţii de la curte, prin autencitatea expresiei, surprinderea exactă a gesturilor şi privirilor, înfăţişarea magistrală a scenei.
În februarie 1652, Filip al IV-lea îl numeşte mare mareşal al Palatului (aposentador mayor de Palacio) iar în 1659 i se conferă crucea de "Cavaler al Ordinului Sfântul Iacob". În anul următor, pregăteşte cununia infantei Margareta-Tereza cu regele Franţei, Ludovic al XIV-lea, cununie ce are loc la graniţa franco-spaniolă. După întoarcerea sa la Madrid, pictorul se îmbolnăveşte. Regele îşi vizitează favoritul pe patul de suferinţă. După şapte zile de agonie, Diego Velázquez moare la 6 august 1660. Este înmormântat în biserica San Juan Bautista.
Adorarea magilor 1619
Galerie
La Familia de Felipe IV (Las Meninas), 1656, Museo del Prado
Lady cu un evantai,1640, Wallace Collection, Londra
Democrit, 1629, Muzeul de Arte Frumoase, Rouen, Franţa
Baltasar Don Carlos, 1640, Kunsthistorisches Museum, Viena
Pitic, cu o carte pe genunchi (Don Diego de Acedo, el Primo), 1645, Muzeul Prado, Madrid
Cardinalul Infante Don Fernando din Austria, la vanatoare, 1633,Muzeul Prado, Madrid
Papa Inocenţiu al X, 1650, Galeria Doria Pamphili-, Roma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu