1804
Naissance de George Sand



Amandine Aurore Lucile Dupin, ulterior Baroană (în franceză, baronne) Dudevant (n. 1 iulie 1804 — d. 8 iunie 1876), cel mai bine cunoscută sub pseudonimul să literar, George Sand, a fost o scriitoare şi feministă franceză.

1804 - S-a născut la Paris, pe numele adevărat Amandine Lucille Aurore Dupin de Francneil - viitoarea baroană Dudevant, George Sand

1808 - Fetiţa rămâne orfană de tată, decedat într-un accident. Este crescută de bunică, fiica naturală a mareşalului de Saxa. Îşi petrece copilaria la Nohant.

1817 - Este trimisă la o mănăstire englezească din Paris, pentru a primi o educaţie aleasă. După mai multe luni de disperare, trece printr-o criză de misticism cu nedefinite aspiraţii la viaţa monahală.

1821 - Îi moare bunica. Din cauza unor certuri cu mama, Aurore Dupin se mărită cu primul venit baronul Casimir Dudevant. Din această căsătorie rezultă doi copii: Maurice şi Solange.

1831 – Divorţează şi părăseşte Nohant-ul instalându-se împreună cu copiii la Paris. După ce încearcă mai multe mijloace de a se întreţine, se angajează la "Figaro". Debutul publicistic este urmat în scurt timp de debutul literar, ambele fără ecouri răsunătoare. Duce o existenţă boemă şi scandalizează "lumea bună" prin îndrăzneala cu care îşi acceptă condiţia de "declasată", apucăturile masculine, modul de a fuma pipă sau ţigara şi mai ales prin aventurile sale. Întreţine o relaţie cu Jules Sandeau, după numele căruia se inspiră în alegerea pseudonimului, Sand, şi care o ajută să scrie primul roman, „Rose et Blanche, ou la Comedienne et la Religieuse”, semnat J.Sand.

1832 - Pseudonimul care o va consacra, George Sand, apare pentru prima oară pe coperta romanului „Indiana”, ce se bucură de un mare succes; însuşi Balzac îi arată preţuirea. Îi cunoaşte pe Sainte Beuve, Merimée şi Vigny. Delacroix îi face portretul pentru „Revue de deux mondes”. Pictorul preţuieşte conversaţiile cu această femeie. Între ei se naşte o prietenie lungă, adesea întrepătrunsă de iubire.

1833 - În acelaşi an, scriitoarea îl cunoaşte pe Alfred de Musset. Legatura lor, care avea să devină celebră, îi aduce neplăceri, din cauza atacurilor din partea familiei poetului. Din fericire este şi o benefică sursă de inspiraţie, mărturie elocventă fiind romanul „Elle et Lui”.

1834 - Aurore pleacă împreună cu Alfred în Italia, , dar îl părăseşte la Veneţia, pentru medicul Pagello.

1836 - Un capitol important în existenţa ei îl reprezintă relaţia cu celebrul compozitor şi pianist polonez, Frederic Chopin, pe care îl cunoaşte în octombrie datorită muzicianului Franz Liszt. Curând, îl introduce pe Chopin în cercul artiştilor romantici. Povestea lor de iubire debutează în vara anului 1838. Iarna următoare o petrec împreună Mallorca, unde el încearcă să-şi vindece boala. Se lupta de câţiva ani cu primele simptome ale tuberculozei. Deşi nu-i plac scriitoarele, Aurore îl fascinează. O situează "deasupra tuturor femeilor". Discret, rezervat şi misterios, este atras de forţa, expresivitatea şi exuberanţa sa. Romanciera îi preţuieşte talentul, însuşirile de artist cu capul în nori. În timp ce sănătatea lui Chopin se înrăutăţeşte, relaţia se deteriorează. Pe măsură ce copiii cresc, certurile lor devin tot mai dure. Aurore scrie un roman a cărui eroină se distruge din cauza scenelor de gelozie pe care i le face iubitul grav bolnav. Concubinajul ia sfârşit după opt ani, în urma unui scandal furtunos. Adevărul l-au ştiut numai cei doi protagonişti şi a fost înmormântat o dată cu trupurile lor pământeşti. Sub al doilea Imperiu, scandaloasa romantică George Sand devine "La bonne dame de Nohant" ("Doamna cea bună din Nohant"), castelana generoasă şi prietena ospitalieră a scriitorilor Sainte-Beuve, Michelet, Theophile Gautier. Îi sfătuieşte şi îi sprijină pe cei mai buni reprezentanţi ai noii generaţii: Fromentin, Dumas fiul, Flaubert. Îşi cultivă grădina, îşi distrează nepoţii cu teatrul său de marionete, se amestecă în viaţa angajaţilor şi le învaţă odraslele să citească, organizează serbări, fără să înceteze să scrie.

1848 - Devine colaboratoare a Guvernului Provizoriu. Fondează săptămânalul „La cause du Peuple”

1854 -Publică autobiografia „Historie de ma vie”. Până în anul 1876, aproape în fiecare an predă editorilor un roman sau o piesă, mai puţin cunoscute decât cele din anii de mari succese.

1876 - Încetează din viaţă la Nohant (Indre), lasând în urmă o operă strălucitoare. Au condus-o pe ultimul drum Flaubert şi Dumas fiul.

Opera

„Rose et Blanche” (1831), „Indiana” (1832), „Claudie”, „Lelia” (1833) „Valentin” (1832),„Jaques” (1834), „Cadio”, „Spiridon”, „André” (1835), „Simon”, „Mauprat” (1837), „Cosima”, „Horace”, „Isadora”, „Cele şapte corzi ale lirei”, „Lucrezzia”, „Călătoria calfei în Franţa”, „Consuelo” (1841),„Contesa de Rudolstadt” (1844), „Le Pressoir”, „Narcis” (1859) „Morarul din Anghibault” (1845), „Oraşul negru” (1861),„Molière”, „Balta diavolului” (1846), „Florian şi Piccinino”, „Păcatul domnului Antoine” (1846), „Valvèdre”, „Micuţa Fadette”,„Scrisoare către popor”, „Ultima dragoste”, „Scrisoare către bogătaşi”, „Scrisoare către clasa de mijloc”, „Istoria Franţei povestită poporului”, „Marchizul de Vilelmer”, „A doua scrisoare către popor”, „Sora mea Jeanne", „Castelul pustnicilor”, „Căsătoria Victorinei”, „Domnul Sylvestre”, „Meşterul Favilla”(1855), „Marguerite de Sainte-Gemme” (1859), „Omul de zăpadă” (1859), „Legende rustice” (1858), „Elle et Lui”, „Familia de Germandre”, „Confesiunile unei tinere fete”, „Istoria vieţii mele” (1855), „Doi fraţi şi Flamanand”, „Impresii şi amintiri” (1873), „Frumosul Laurence”, „Jurnalul unui călător în timpul războiului”