Astor Piazzolla

1992
Moartea lui Astor Piazzola, 71

Astor Pantaleón Piazzolla (*11 martie 1921, Mar del Plata/Argentina - †4 iulie 1992, Buenos Aires) a fost un muzician argentinian, compozitor şi virtuoz instrumentist la bandonéon, a revoluţionat muzica de tango, creând ceea ce s-a numit "Tango Nuevo", replică a tradiţionalului tango argentinian (tango argentino).

Astor Piazzolla s-a născut la 11 martie 1921 la Mar del Plata, port pescăresc pe coasta Atlanticului, care avea să devină în anii următori o vestită staţiune balneară. În 1924 familia se mută la New York, oraş unde, începând din 1929, va începe să cânte la bandonéon (asemănător acordeonului, creat de constructorul de instrumente muzicale german H. Band şi devenit foarte popular în Argentina). În 1932 compune primul său tango, La catinga, şi întâlneşte pe compozitorul Carlos Gardel, care îi dă un mic rol în filmul El dia que me quieras.

Reîntors în Mar del Plata în 1936, face parte din mici grupuri muzicale locale, dintre care unul adoptă stilul sextetului Vardaro, al cărui exponent, violonistul Elvino Vardaro, va continua şi în viitor să cânte împreună cu Piazzolla. În 1938 soseşte la Buenos Aires şi intră în ansamblul celebrului interpret la bandonéon, Anibal Troilo. Piazzolla se dovedeşte şi un bun pianist şi ia contact cu stilul muzical avangardist al epocii. Spiritul inovator al lui Piazzolla se dezvoltă în mod real începând din anul 1944, când, după ce se desparte de Troilo, îşi formează propria orchestră cu care acompaniază pe popularul cântăreţ, Fracisco Fiorentino. Împreună lansează 24 de titluri, printre care faimoasele tangouri "Nos encontramos al pasar", "Viejo ciego" şi "Volvió una noche". În această perioadă înregistrează şi primele sale două tangouri instrumentale, "La chiflada" şi "Color de rosa", compuse încă în stil tradiţional. Până în 1948 lansează peste 30 de tangouri imprimate pe discuri, dintre care unele au deja valoare antologică: "Taconeando", "Tierra querida", "La rayuela", "Para lucirse" sau "Contratiempo". Piazzolla se dovedeşte a fi un compozitor genial în genul muzicii de tango, plin de originalitate şi de inspiraţie neegalată. Compoziţiile lui intră în repertoriul celor mai importante orchestre din Argentina, ca Anibal Troilo, Osvaldo Fresedo şi José Basso.

În 1958, Piazzolla se duce la New York unde încearcă, fără prea mult succes, crearea unui nou gen: Jazz-Tango. Pendulează între Buenos Aires şi New York, dând nenumărate concerte, printre care, în 1965, neuitata apariţie în Philarmonic Hall - New York, unde interpretează "Serie del Diabolo", "Serie del ángel" şi "La mufa". În acelaşi an compune "Verano porteno", primul din superbele tango-uri care vor alcătui seria "Las Cuatro Estaciones" ("Cele patru anotimpuri"). Pe libretul poetului Horacio Ferrer compune o scurtă operă, "Maria de Buenos Aires".

În anii următori întreprinde mai multe turnee în Europa. Cu prilejul campionatului mondial de foot-ball din 1976 disputat în Argentina, compune şi înregistrează o serie de bucăţi dedicate acestui eveniment. Începând din anul 1979, Piazzolla colaborează cu o serie de cântăreţi şi instrumentişti de valoare, ca George Moustaki, Gerry Mulligan şi Gary Burton, pentru care compune mai multe lucrări. Prezentarea în 1986 a compoziţiei sale, "Suite for vibraphone and new Tango Quintet", de către Gary Burton în cadrul festivalului de Jazz din Montreux îi aduce elogiile lui Keith Jarret şi Chick Corea.

Astor Piazzolla a compus benzile sonore pentru mai mult de 50 de filme, printre care Sur (Sudul, 1988) în regia lui Fernando Solanas. În 1989, revista specializată în muzica de jazz, Down Beat, îl situează printre cei mai mari muzicieni ai lumii. Celebrul vioncelist Mstislav Rostropovici interpretează în 1990 la New Orleans piesa pentru violoncel şi pian "Le Grand Tango", compusă de Piazzolla special pentru el.

Bolnav de inimă, Astor Piazzolla încetează din viaţă la 4 iulie 1992 în Buenos Aires. Prin crearea "noului tango" (tango nuevo), Piazzolla revoluţionează acest gen muzical într-o formă colorată, cu un limbaj ritmic original, spirit puternic dramatic şi pasionat. Compoziţiile sale au intrat în repertoriul marilor orchestre cu participarea unor interepreţi renumiţi. El a demonstrat că Tango-ul poate fi expresia eternă a spiritului uman.