Basmul ce i l-as spune ei Mihai Eminescu

E.Cortazar  Basmul ce i l-as spune ei          de Mihai Eminescu O, da-mi arpa de arama  Si mi-o pune-n bratul stang.  Ochii tai se plec cu teama,  Tu rosesti — glasu-mi te cheama,  Coardele incet te plang!  Vino dar, palida zana,  Pune fata pe-al meu piept,  Gatul tau pe bratu-mi drept,  Tu, a ochilor lumina,  Ma iubesti, tu? Spune drept!  Ma iubesti! Surazi sireata  Si iti pleci ochii in jos!  O, lumina prea curata,  De-ai cunoaste vre odata  Sufletul meu dureros;  De ai sti, palide inger,  Cat de mult te iubesc eu,  Cate nopti de-amor si rau  Am vegheat zdrobit de plangeri,  Scumpa mea, odorul meu! O, atunci mi-ai cere seama Ca sa-ti spun cate-am visat, M-ai fixa fara de teama, Ai da-ncet neagra marama De pe paru-ti blond, curat; Netezind cu mana-ti alba Tampla ta — tu m-ai privi, Cu durere mi-ai zambi, Eu, jucandu-ma cu salba De pe sanii-ti, as vorbi. Si ti-as spune, a mea iubita, Ca de mult eu te-am catat; In cararea tainuita, Prin dumbrava inverzita, Ori prin codrii cei de brad, Langa cantul de izvoare, Printre stancele de fier Ce strabat norii din cer, Intr-a pesterii racoare, Intr-a noptilor mister. Te vedeam cu a mea minte; Si acum cand te-am gasit Pare-mi ca-mi aduc aminte Cum ca-n vremi de mai nainte Te-am vazut si te-am iubit — Sa-ti spun unde... intr-o seara Am visat un vis frumos... Pe un nour luminos Am vazut la cer o scara Ridicandu-se de jos. Intr-a cerului marire Scara de-aur se pierdea, Iar pe-un tron de nemurire, Tron de-argint si stralucire, Maica Domnului zambea; Iar pe schitele de scara Ingeri stau treptat... treptat, Cu chip bland si luminat Si pe lire sunatoare, Cantau dulce si curat. La picioarele Mariei Genuncheat pe-un nor de-argint, Alb ca lebeda pustiei, Bland ca glasul poeziei, Sta un inger cugetand; Si-a luat arpa-i de aur Si trecand mana pe ea A-nceput a rasuna Raiul... luncile-i de laur De-un bland Ave Maria. Acel inger!... Fata pala, Ochiul negru, par balai, L-am vazut — o stea regala, O lumina triumfala — Si de-atunci il iubesc, vai!.. L-am catat in asta lume Pan’ ce viata-mi se pierdu, Sufletu-mi se abatu... S-atunci te-am vazut: minune! Acel inger ai fost tu. Cand ai lasat cerul, draga? De ce-n lume ai venit? Ai stiut ca viata-ntreaga Trista-mi inima pribeaga Tot pe tine te-a iubit? Ai stiut cine te-asteapta Si-ai venit sa rasplatesti Lungi durerile-mi lumesti, Cu zambirea-ti inteleapta Si cu ochii tai ceresti.  Karina