Diana, Princess of Wales

Diana, Prinţesă de Wales (Diana Frances, născută Spencer) (1 iulie 1961–31 august 1997) a fost prima soţie a lui Charles, Prinţ de Wales, moştenitorul tronului Regatului Unit. Fiii lor, William, Prinţ de Wales şi Prinţul Henry (Harry), sunt al doilea şi al treilea în linia de succesiune la tronul britanic şi a celor cincisprezece state supuse Angliei. De la căsătoria din 1981 până la divorţul din 1996 a fost numită Her Royal Highness The Princess of Wales (Alteţa Sa Regală Prinţesa de Wales), iar după divorţ, Diana, Princess of Wales (Diana, Prinţesă de Wales).

Figură publică de la anunţul logodnei sale cu Prinţul Charles, Diana a rămas centrul atenţiei aproape constante a privirii cercetătoare a massmediei din Marea Britanie şi din întreaga lume atât în timpul căsniciei sale, cât şi după divoţ. Moartea ei subită într-un accident de maşină a fost urmată de o dovadă spontană şi prelungită de jale publică. Replicile contemporanilor privind viaţa şi moştenirea lăsată de Diana au fost diverse, însă ceea ce a rămas este o fascinaţie crescândă a oamenilor pentru prinţesă. Mult aşteptata anchetă a medicului legist a ajuns la concluzia, în aprilie 2008, că Diana a fost ucisă în mod ilegal de şofer şi de fotografii insistenţi, care umblau după imagini insolite cu personaje celebre şi care o urmăreau.

Diana a fost cea mai mică dintre fiicele lui John Spencer, Vicontele Althorp, mai târziu al VIII-lea Conte Spencer şi a primei lui soţii, Frances, Vicontesa Althorp (fostă Onorabilă Frances Burke Roche şi apoi Frances Shand Kydd). La 1 iulie 1961, la 6.45 seara, Diana Frances Spencer s-a născut la Park House, casa pe care părinţii săi au închiriat-o pe moşia de la Sandringham, Anglia, a reginei Elisabeta a II-a şi a fost a botezată în 30 august 1961 la Biserica Sfânta Maria Magdalena, naşul ei fiind John Floyd. Ea a fost cel de-al patrulea copil al cuplului, având încă patru fraţi: Lady Sarah Spencer (născută în 1955), Lady Jane Spencer (născută în 1957), John Spencer (mort în 12 ianuarie 1960) şi Charles Spencer (născut în 1964). Ca urmare a divorţului părinţilor ei, în 1969 (din cauza legăturii amoroase a Lady-ei Althorp cu moştenitorul unei averi din vânzarea tapetului, pe nume Peter Shand Kydd), mama Dianei a luat-o pe ea şi pe fratele ei mai mic să locuiască la ea, într-un apartament din Knightsbridge, în Londra, unde Diana a mers la şcoală. De acel Crăciun, copiii au mers la tatăl lor de sărbători şi el nu le-a mai dat voie să se întoarcă la Londra, la mama lor. Lady Althorp a cerut la Tribunal custodia copiilor, însă mărturia mamei Lady-ei Althorp contra fiicei sale din timpul procesului a contribuit la decizia curţii de a acorda custodia Dianei şi a fratelui ei tatălui lor.

În copilărie, i-a avut drept parteneri de joacă pe prinţul Andrew şi Prinţul Edward, fiii mai mici ai reginei. După ce tatăl ei a dobândit titlul de Conte Spencer în 1975, Diana a devenit cunoscută drept Lady Diana Spencer. După ce şi-a terminat studiile, Lady Diana a devenit educatoare la o grădiniţă dintr-o suburbie a Londrei.

În 1976 Lord-ul Spencer s-a căsătorit cu Raine, Contesă de Dartmouth, singura fiică a romancierei Barbara Cartland, după ce a fost denumit "celălalt bărbat" în divorţul soţilor Dartmouth. În aceea perioadă, Diana a călătorit prin ţară, locuind uneori cu unul, alteori cu celălalt dintre părinţii ei — cu tatăl ei la reşedinţa din Northamptonshire şi cu mama ei, care s-a mutat pe Insula Seil, pe coasta de vest a Scoţiei. Diana, la fel ca fraţii ei, nu se înţelegea deloc cu mama ei vitregă.

Diana s-a născut în familia Spencer. În partea mamei, Diana avea strămoşi de origine englezi, irlandezi, scoţieni, americani şi armeni. Una dintre străbunicile ei, în partea mamei, era moştenitoarea Frances Work din New York. Ea era şi descendenta Ducilor de Devonshire. În partea tatălui său, era descendentă a Regelui Charles al II-lea al Angliei. Ea a fost şi descendanta Regelui James al II -lea al Angliei. 

Viaţa amoroasă a Prinţului Charles a fost mereu subiect de speculaţie presă şi el a avut legături cu multe femei fermecătoare şi aristocratice, inclusiv cu sora mai mare a Dianei, Lady Sarah Spencer. Charles a ieşit şi cu Davina Sheffield, moştenitoarea scoţiană Anna Wallace, onorabila Amanda Knatchbull (nepoata Contelui Mountbatten), Susan George (actriţă), Lady Jane Wellesley, moştenitoarea foarte bogată Sabrina Guinness şi Camilla Shand, printre altele. Având peste treizeci de ani, se făceau presiuni asupra lui să se căsătorească. În mod legal, singura cerinţă era că nu avea voie să se căsătorească cu o romano-catolică, altfel şi-ar pierde locul din ordinea la succesiune; o membră a bisericii anglicane era de preferat. Pentru a avea aprobarea familiei sale şi a sfătuitorilor săi, orice posibilă mireasă trebuia să provină din mediul regal sau aristocratic, să fie virgină şi să fie protestantă.

Diana, Prinţesă de Wales

Prinţul Charles o cunoştea pe Diana de câţiva ani, dar s-a interesat în mod serios de ea ca posibilă mireasă în vara anului 1980, când au fost invitaţi amândoi într-un sfârşit de săptămână la ţară, unde ea l-a privit cum juca polo. Relaţia s-a dezvoltat când el a invitat-o să navigheze, într-un sfârşit de săptămână la Cowes, pe iahtul Britannia. După aceea a invitat-o la Castelul Balmoral, reşedinţa scoţiană a familiei Windsor, pentru a-i cunoaşte familia. Diana a fost primită bine la Balmoral de regina Elisabeta a II-a, de Filip, Duce de Edinburgh şi de Regina Mamă. Apoi cuplul a ieşit de mai multe ori în Londra. Prinţul a cerut-o în căsătorie în 6 februarie 1981 şi Diana a acceptat, însă logodna lor a fost ţinută secret câteva săptămâni.

Logodna lor a devenit oficială în 24 februarie 1981, când moştenitorul tronului i-a dat viitoarei prinţese un inel mare cât o nucă, în valoare de 30.000 £, constituit din 14 diamante înconjurând un safir. Diana a acceptat cererea imediat.

Tânăra de 20 de ani a devenit Prinţesă de Wales când s-a căsătorit cu Prinţul Charles în Catedrala St Paul, pentru că avea mai multe locuri decât Westminster Abbey, care fusese folosită anterior pentru nunţile regale, pe 29 iulie 1981, într-o aşa-numită "nuntă de basm" urmărită la televizor de 750 de milioane de oameni. La altar, Diana a inversat, din greşeală, ordinea numelor lui Charles, spunând Philip Charles Arthur George. Ea nu a spus nici că "se va supune", ceea ce a provocat senzaţie la vremea aceea. Nunta a început la 11:20 A.M. 21 (ora de vară britanică), iar Diana purta o rochie în valoare de 9000 £, cu o trenă lungă de 6,25 metri şi cu cele mai frumoase broderii.

În 5 noiembrie 1981, prima sarcină a Dianei a fost anunţată oficial şi ea a discutat deschis în faţa presei problema stării sale. În aripa privată numită Lindo a Spitalului St. Mary, din Paddington, în 21 iunie 1982, Diana a dat naştere primului ei fiu şi moştenitor, William. Au fost câteva discuţii controversate în presă când ea a hotărât să îl ia pe William, care era bebeluş, în prima ei vizită peste ocean în Australia şi Noua Zeelandă. Al doilea fiu, Prinţul Henry de Wales, s-a născut după doi ani, în 15 septembrie 1984. Diana a fost o mamă devotată şi le-a dăruit cu generozitate fiilor săi dragoste, îmbrăţişări şi afecţiune. Ei erau pe primul loc în viaţa ei. Ea a fost cea care alegea şcoala, hainele lor şi planifica excursiile. Ea îşi aranja îndatoririle publice în jurul orarului lor.

La scurt timp însă, relaţia cuplului de vis s-a răcit, o experienţă cu atât mai dureroasă cu cât s-a produs sub ochii omniprezenţi ai tabloidelor. Paparazzi au transformat-o pe Diana într-una dintre cele mai fotografiate femei din lume. În particular, ea a suferit de bulimie şi depresie. În 1992, Diana şi Charles s-au despărţit în mod oficial.

La începutul anilor '90, căsătoria Dianei cu Charles s-a destrămat, eveniment care a fost la început suprimat, apoi a devenit ştire de senzaţie în mass media internaţională. Se pare ca atât Prinţul cât şi Prinţesa de Wales au vorbit presei prin intermediul prietenilor, fiecare din ei învinovăţiindu-l pe celălalt de eşecul căsniciei lor. Charles şi-a reluat vechea lui relaţie pre-maritală cu Camilla, Ducesă de Cornwall. Când a fost întrebat ce rol a avut Camilla în eşecul căsniciei sale, Diana a spus, într-un interviu la BBC, în cadrul unui program tv numit Panorama: "Ei bine, erau trei persoane în căsnicia noastră, deci era puţin înghesuială." În timpul interviului la televiziune, la Panorama, din 20 noiembrie 1995, Diana a confirmat că a avut o relaţie cu instructorul ei de călărie, James Hewitt. Charles recunoscuse că a avut o relaţie extraconjugală cu un an mai devreme, într-un interviu la televiziune cu Jonathan Dimbleby.Prinţul şi Prinţesa de Wales s-au despărţit în 9 decembrie 1992. Pe când o învinuia pe Camilla Parker-Bowles pentru problemele din căsnicia sa, în octombrie 1993, Diana îi scria unei prietene că bănuia că soţul ei era acum îndrăgostit de Tiggy Legge-Bourke şi vroia să se căsătorească cu ea. În 3 decembrie 1993, Diana şi-a anunţat retragerea din viaţa publică.

În decembrie 1995, Regina a fost de acord cu "un divorţ rapid" al cuplului Charles şi Diana. Acest lucru s-a întâmplat la scurt timp după acuzaţia, susţinută de Diana, că Tiggy Legge-Bourke avortase copilul lui Charles, dându-i motiv lui Tiggy să îl îndemne pe Peter Carter-Ruck să ceară scuze în public. Cu două zile înainte ca ştirea aceasta să apară, secretarul Dianei, Patrick Jephson, şi-a dat demisia, afirmând după aceea că Diana a "triumfat acuzând-o pe Legge-Bourke că a avortat".[9] În 20 decembrie 1995, Buckingham Palace a anunţat public că Regina le-a trimis scrisori lui Charles şi Diana sfătuindu-i să divorţeze. Decizia Reginei a fost susţinută de Primul Ministru şi de seniorii din Consiliul de Coroană şi, după cum a anunţat BBC, a fost luată după două săptămâni de consfătuiri.Prinţul Charles a fost imediat de acord cu această propunere. În februarie 1996, Diana a anunţat că şi ea este de acord.

Divorţul a fost finalizat în 28 august 1996.

Diana a primit suma de circa 17 milioane £ prin hotărâre judecătorească, împreună cu un ordin legal care îi interzicea să dea mai multe amănunte presei.

Cu câteva zile înainte de hotărârea definitivă de divorţ, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a scris scrisori de brevetare a unor reguli generale pentru a stabili titlurile celor care s-au căsătorit cu un membru al Familiei Regale, după divorţ. Potrivit acestor reguli, deoarece nu mai era căsătorită cu Prinţul Charles de Wales şi asfel a încetat să mai fie un membru al Familiei Regale prin căsătorie, Diana şi-a pierdut titlul de Alteţa Sa Regală şi a fost numită numai Diana, Prinţesă de Wales. La Palatul Buckingham s-a ţinut o conferinţă de presă în ziua în care a fost luată hotărârea definitivă de divorţ, anunţând schimbarea de titlu a Dianei.

De la Palatul Buckingham s-a anunţat că Diana era totuşi în mod oficial membră a Familiei Regale, fiind mama celui de al doilea şi celui de al treilea pretendent, în ordinea succesiunii, la tron. Acest lucru a fost confirmat de reprezentanta Reginei, Baroana Butler-Sloss, care după o pre-audiere, în 8 ianuarie 2007, a susţinut că: "Sunt mulţumită că după moarte, Diana, Prinţesă de Wales a continuat să fie considerată membră a Familiei Regale." Se pare că acest lucru a fost confirmat în recenzia juridică a Înaltei Curţi asupra chestiunii Al Fayed & Ors contra Butler-Sloss. În cazul acela, trei judecători ai Înaltei Curţi au acceptat dovezile că "tocmai numele de ‘Reprezentnt al Familiei Regale’ presupunea parţialitate în contextul anchetei asupra morţii a doi oameni, dintre care unul era membru al Familiei Regale, iar celălalt nu era.

După divoţ, Diana a păstrat apartmentul din Palatul Kensington, complet redecorat şi aceea a fost casa ei până când a murit.

Ea a ieşit cu un cardiolog foarte respectat din Pakistan, pe nume Hasnat Khan, care a fost numit "dragostea vieţii ei",  timp de aproape doi ani, înainte de încheierea relaţiei, de către Khan, datorită unor deosebiri culturale. Curând după aceea, a început o relaţie cu Dodi Al-Fayed. Aceste amănunte au fost confirmate de martorii anchetei din Noiembrie/Decembrie 2007.

După divorţ, Diana a muncit în special pentru Crucea Roşie şi a dus o campanie asiduă pentru a curăţa lumea de mine terestre. Munca ei a avut un caracter umanitar mai degrabă decât politic. Ea şi-a urmat interesele în filantropie, muzică, modă şi călătorii— deşi avea totuşi nevoie de acordul regal pentru a-şi lua copiii cu ea în vacanţă sau pentru a reprezenta Marea Britanie în afara graniţelor. Fără a avea o casă de vacanţă sau unde să îşi petreacă sfârşitul de săptămână, Diana şi-a petrecut majoritatea timpului în Londra, adeseori fără fiii săi, care erau fie cu Prinţul Charles, fie la internat.

La 30 august, Diana şi Dodi au zburat din Sardinia spre Paris. Diana intenţiona să se întoarcă la Palatul Kensington în dimineaţa următoare, după ce va petrece o noapte la vila lui Dodi din Paris. În acea seară, Diana şi Dodi au luat cina la restaurantul hotelului Ritz din Paris, aflat în proprietatea tatălui lui Dodi începând cu anul 1979. Fotografii de senzaţie au apărut şi ei. Spre finalul cinei, Dodi i-a spus şoferului să ducă maşina înapoi la vila sa, într-o încercare de a-i atrage pe fotografi. Henri Paul, gardă personală la hotelul Ritz urma să fie noul şofer. Acesta a fost de acord cu această însărcinare, deşi băuse şi luase şi anti-depresive, care nu trebuie amestecate cu alcool.

În 31 august 1997, Diana a murit într-un accident de maşină în tunelul stradal numit Pont de l'Alma din Paris, împreună cu Dodi Al-Fayed şi cu şeful securităţii de la Hotelul Ritz din Paris, Henri Paul, care avusese misiunea de a conduce maşina Mercedes-Benz închiriată, prin Paris, pentru a se feri de paparazzi.[22] Maşina lor Mercedes-Benz W140|Mercedes-Benz S280 neagră din 1994 s-a ciocnit de al treisprezecelea stâlp al tunelului. Tunelul cu două benzi era construit fără bariere metalice în faţa stâlpilor. Niciunul dintre cei patru ocupanţi nu avea centura de siguranţă.

În timp ce se deplasau prin oraş, erau urmăriţi îndeaproape de paparazzi pe motociclete. La Place de la Concorde, Henri Paul a apăsat pedala de acceleraţie pentru a scăpa de presă. Când au ajuns la un tunel ce trecea pe sub Pont de l'Alma, şoferul conducea la o viteza estimată la 200 km/h, într-o zonă cu viteza restricţionată la 50 km/h. Paul a pierdut controlul maşinii în momentul în care au intrat în tunel, iar Mercedesul a ricoşat într-un zid şi s-a zdrobit literalmente de pilonii care susţineau partea superioară a tunelului.

Diana, încă în viaţă, însă cu răni grave la nivelul pieptului, a fost dusă la spitalul Hôpital de la Salpêtrière, unde a avut un stop cardiac la câteva minute după ce a fost adusă. Chirurgii nu au reuşit să o resusciteze, iar la ora 3 dimineaţa i-a fost stabilit decesul. Diana era în vârstă de 36 de ani.

Jurnaliştii, care urmăriseră maşina, au sosit la pasajul subteran Alma în etape diferite. Serge Arnal, Christian Martinez şi Stéphane Darmon au ajuns primii, urmaţi rapid de Serge Benhamou. Înregistrările oferite de operatorii telefonie mobilă Itinéris şi SFR Serge Arnal susţineau că el a încercat să sune serviciul de urgenţă. Filmul luat din aparatele de fotografiat ale lui Christian Martinez şi Serge Arnal au dovedit că ei făceau fotografii maşinii şi / sau pasagerilor aproape imediat după sosirea lor acolo – nu era nicio ambulanţă prin apropiere în fotografiile lor.

Analizele sângelui au dovedit că Henri Paul era în stare de ebrietate mult peste limita admisă în timp ce conducea. El a condus cu viteză mare pentru a scăpa de jurnaliştii care îi urmăreau. Testele făcute au dovedit că el consumase o cantitate de alcool de trei ori peste limita admisă în Franţa. Garda personală a lui Fayed, Trevor Rees-Jones, care era pe locul din dreapta în faţă, a fost cel mai aproape de punctul de impact şi totuşi a fost singurul supravieţuitor al accidentului. Henri Paul şi Dodi Fayed au murit pe loc, iar Diana — fără centură pe locul din spate - a alunecat înainte în timpul impactului şi, fiind aruncată cu putere în interiorul maşinii, en violently thrown around the interior, "a ajuns" sub scaunul din faţa ei, având răni grave în zona inimii şi hemoragie internă.

Moartea tragică a prinţesei Diana a provocat o răbufnire de sentimente naţionale din partea britanicilor, nemaivăzută de la sărbătorirea finalului celui de-al doilea război mondial. Persoane îndoliate au adus peste două milioane de buchete de flori la palatele regale şi au stat la coadă peste 12 ore pentru a se semna în cartea de condoleanţe. Peste 3.500 de linii telefonice au fost deschise pentru donaţii într-un fond comemorativ, iar într-un an, fundaţia caritabilă constituită în memoria prinţesei Diana a adunat 133 de milioane de dolari, din care 48 de milioane de dolari au provenit din vânzarea discului lui Elton John Candle in the Wind 1997 şi 20 de milioane de dolari, din vânzarea unor suveniruri oficiale cu prinţesa de Wales.

După ce a fost criticată pentru că nu a împărtăşit durerea poporului britanic, familia regală a organizat înmormântarea Dianei la catedrala Westminster în 6 septembrie. Sicriul Dianei a fost dus de la palatul Kensington Palace până la Westminster Abbey într-o caleaşcă trasă de cai. Aproximativ 1 milion de oameni au condus-o pe prinţesă pe ultimul său drum. Fiii Dianei, William, în vârstă de 15 ani şi Harry, în vârstă de 12 ani, însoţiţi de tatăl lor, prinţul Charles, de bunicul lor, prinţul Philip şi de unchiul lor Charles, contele Spencer, au dus sicriul în ultima parte a ceremoniei.

După ceremonie, trupul neînsufleţit al Dianei a fost dus într-un dric la vechea moşie a familiei sale, situată în apropiere de Althorp. Într-o ceremonie privată, ea a fost îngropată pe o insuliţă, umbrită de arbori, situată în mijlocul unui mic lac şi aflată la adăpost de aparatele de fotografiat.