Johannes Kepler (*27 decembrie 1571, Weil der Stadt - †15 noiembrie 1630, Regensburg) a fost un matematician, astronom şi naturalist german, a formulat şi confirmat legile mişcării planetelor (Legile lui Kepler). În matematică este considerat precursor al calculului integral.
Johannes Kepler: Mysterium Cosmographicum (Tübingen, 1596)
Kepler s-a născut la 27 decembrie 1571 în Weil der Stadt, Württemberg, Germania, şi a studiat, începând cu anul 1591, teologia la Universitatea din Tübingen. Unul din profesorii săi era Michael Maestlin, apărător al teoriei heliocentrice a lui Copernic. Kepler ar fi dorit să devină preot protestant, dar în cele din urmă, având o mare înclinaţie pentru matematică, acceptă în 1594 funcţia de profesor de matematică şi astronomie la Universitatea din Graz, Austria. Aici lucrează la un complex de ipoteze geometrice având ca scop explicarea depărtării dintre orbitele celor cinci planete cunoscute în acel timp (Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn). Kepler consideră că soarele exercită o forţă care scade proporţional o dată cu îndepărtarea de o planetă: "Planetele se mişcă în consecinţă pe o traiectorie eliptică, în centrul căreia se găseşte soarele". În acest fel enunţă prima sa lege a mişcării planetelor (vezi Legile lui Kepler), publicată în lucrarea "Mysterium Cosmographicum" ("Misterul lumii cosmice", 1596).
În aprilie 1597 Kepler se căsătoreşte cu Barbara Mühlek. Din cauza presiunilor exercitate de Contrareforma catolică, Kepler este nevoit să plece din Graz şi, în 1600, acceptă oferta de a lucra la Praga ca asistent al lui Tycho Brahe, astronom al curţii împăratului Rudolf al II-lea. Calităţile de observator ale lui Tycho Brahe sunt acum completate cu cunoştinţele excepţionale de matematică ale lui Kepler. După moartea lui Brahe în anul 1601, Kepler devine urmaşul lui ca matematician şi astronom imperial. În 1604 Kepler observă "Supernova 1604" şi publică observaţiile sale în lucrarea "De Stella nova in pede Serpentarii" ("Despre o nouă stea la piciorul constelaţiei şarpelui"). În lucrarea "Astronomia Nova" ("Astronomia nouă", 1609) publică rezultatele cercetărilor asupra elipsei planetei Marte şi enunţă a doua lege: "Cu cât o planetă este mai aproape de soare, cu atât se mişcă mai repede". În anul 1612 Kepler se stabileşte la Linz în Austria, unde îi apare lucrarea "Harmonices Mundi" ("Armonia lumii", 1619). În ultimul capitol al acestei cărţi, pe baza observaţiilor şi calculelor efectuate, enunţă a treia lege a mişcării planetelor: "Pătratul timpului de revoluţie este proporţional cu puterea a treia a distanţei medii dintre o planetă şi soare".
În anii 1615-1620 Kepler a trebuit să-şi apere mama, care era acuzată de vrăjitorie. Până la urmă a reuşit să-i obţină eliberarea, fără a putea însă împiedica torturile la care a fost supusă, în urma cărora ea a murit un an mai târziu. Kepler a trăit într-o epocă de intoleranţă, a luptelor dintre catolici şi protestanţi din timpul războiului de treizeci de ani, fiind nevoit de mai multe ori să se refugieze pentru a scăpa de persecuţii, cu toate încercările sale de a rămâne neutru.
Ultima sa operă importantă, apărută încă în timpul vieţii, este "Tabulae Rudolfinae" (1627), care conţine tabele ce descriu mişcările planetelor. Ea va constitui baza oricărui calcul astronomic pentru următorii 200 de ani. În lucrările sale asupra teoriei forţelor de gravitaţie, Isaac Newton s-a bazat în mare măsură pe observaţiile lui Kepler.
În afara lucrărilor din domeniul astronomiei, Kepler a descris un procedeu de determinare a volumelor, pe baza căruia se va dezvolta calculul integral. De asemenea a studiat simetria fulgilor de zăpadă şi a calculat forţele naturale care intervin în creşterea structurilor geometrice şi care vor fi aplicate în studiul cristalografiei. A lucrat şi în domeniul opticii, unde se poate aminti invenţia sa numită "luneta lui Kepler".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu