Vant intre noi Felicia Feldioreanu

VÂNT ÎNTRE NOI  Motto:"Numai digurile care rezistă sunt mereu bătute de furtuni"!  Mă simt păşind prin altă lume  Când văd atâta frig şi vânt  Venite parcă să adune  Zăpadă multă pe pământ.  Ce văd? O luminiţă-n zare  Mai pâlpâie spre nesfârşit  Eu mă întorc din nou la mare,  Dar ea-i pierdută-n infinit.  Parc-aş călca nisipul moale...  Dar ce nisip? Nu văd nimic  Doar vânt,amar şi ţărmuri goale  Şi-un cer ce parcă e prea mic.  E-o noapte cum n-a fost vreodată  Cu ceasuri multe, somn puţin,  De te-aş vedea venind odată  Nu aş putea să nu mă-nchin.  În zare vântul vuie, zbiară,  Nu se mai poate,e un chin,  E iarna şi o primăvară  Pentru noi doi e prea puţin.  Măcar acum să văd că-i bine,  Că nu e vânt,că nu e ger,  Că tu din nou eşti lângă mine, Că-i primăvară şi mult cer.  Să văd seninul că ne-ngroapă  Şi marea că e lângă noi  Să fie bine şi pe-o apă  Să fie-o barcă şi noi doi.  Un fel de barcă oarecare  Pe-o apă fără de sfârşit  Şi să plutim într-o visare  Spre plus sau minus infinit.  Va fi sau nu va fi mai bine?  Vom mai putea noi doi iubi?  Aş vrea să mă gândesc la tine  Dar cred că nu vei mai veni.  Odată poate-mi vei răspunde,  Dar când şi unde? - aş vrea să ştiu,  Tu nu mai eşti spre a te-ascunde Şi-mi spun că este prea târziu.  Te-ai dus cu tot ce-a fost al nostru  Şi nici măcar nu mi-ai lăsat  O bucăţică de hârtie  Cu litere de descifrat: "Rămâi,eu plec spre nu ştiu unde  Şi nu ştiu de mai vin-napoi...  Tu m-ai iubit? Nu, nu-mi răspunde,  De vină suntem amândoi.  Îţi spun adio-n prag de seară  Când ne priveam nedesluşit  Pe-obraji ivitu-s-a-ntr-o gară  O lacrimă cât un sfârşit"  30 DECEMBRIE 1986 Autor poezie: Felicia Feldioreanu ll Karina