Vivien Leigh

1967 
Moartea lui Vivien Leigh

Nume la naştere	Vivian Mary Hartley
Născut(ă)	5 noiembrie 1913 Darjeeling, Bengalul de Vest,India Britanică
Decedat(ă)	8 iulie 1967 (53 ani)Londra, Anglia
Înălţime	161 cm
Căsătorit(ă) cu	Herbert Leigh Holman (1932-1940)Laurence Olivier (1940-1960)

Vivien Leigh, Lady Olivier (n. 5 noiembrie 1913 - d. 7 sau 8 iulie 1967) a fost o actriţă de origine engleză. A fost laureată a două premii Oscar, unul pentru interpretarea personajului Scarlett O'Hara din Pe aripile vântului (1939), iar cel de-al doilea pentru rolul Blanche DuBois din producţia Un tramvai numit dorinţă (1951), pe care l-a interpretat şi în West End din Londra.

Vivien Leigh a fost o actriţă prolifică, ea colaborând adesea pe plan artistic cu soţul său, Laurence Olivier, care a regizat multe dintre filmele ce au făcut-o celebră. De-a lungul celor 30 de ani de carieră, actriţa a interpretat roluri variate, începând de la eroinele comediilor lui Noël Coward şi ale lui George Bernard Shaw, până la personaje din opere clasice ale lui William Shakespeare, precum Ofelia, Cleopatra, Julieta sau Lady Macbeth.

Leigh s-a simţit adesea limitată datorită frumuseţii sale foarte apreciate, despre care credea că o împiedică în a fi luată în serios în cariera sa ca actriţă. Sănătatea ei şubredă s-a dovedit a fi, însă, cel mai mare obstacol. Fiind afectată de tulburare bipolară de-a lungul perioadei adulte, Vivien Leigh a câştigat reputaţia unei persoane foarte dificile, acest lucru afectând serios o carieră care avea să cunoască şi perioade de declin. Odată cu înaintarea în vârstă, actriţa a fost slăbită de reveniri frecvente ale tuberculozei, boală diagnosticată pentru prima oara la mijlocul anilor '40. Leigh şi Olivier divorţează în 1960, iar actriţa continuă să apară periodic în diferite filme şi piese de teatru, până la decesul său datorat bolii, în anul 1967.

Leigh născută sub numele de Vivian Mary Hartley în Darjeeling, Bengalul de Vest, India Britanică (acum India), este fica lui Ernest Hartley, un ofiţer britanic înrolat în Cavaleria indiană, şi a Gertrudei Robinson Yackje, a cărei ascendenţă familială este disputată. Ea a pretins că este de origine irlandeză, însă recent au fost produse dovezi care atestă apartenenţa sa indiană.

Fiind singurul copil al cuplului Vivian-Hartley, a beneficiat de o educaţie înaltă, studiind la „Convent of the Sacred Heart” (în română: „Mănăstirea Inimii Sacre”) din Roehampton, Londra, în anul 1920. La mănăstire, cea mai bună prietenă a sa a fost viitoarea actriţă Maureen O'Sullivan, căreia i-a mărturisit dorinţa de a deveni o „mare actriţă”.

Vivian Hartley şi-a desăvârşit studiile în Europa, reîntorcându-se la părinţii săi, în Anglia, în anul 1931. Aflând că unul dintre filmele în care juca prietena sa, Maureen O'Sullivan, rula la teatrul West End, Vivien le-a mărturisit şi părinţilor săi că dorinţa ei este să devină actriţă. S-a bucurat de sprijinul amândurora, tatăl său a ajutând-o să se înscrie în Academia Regală de Artă Dramatică (ARAD) din Londra.

După apariţia în filmul The Mask of Virtue în anul 1935, Leigh primeşte recenzii excelente din partea criticilor, care sunt urmate de interviuri şi articole în ziare. Într-unul din ele, publicat în tabloidul britanic Daily Express, reporterul remarcă „o schimbare rapidă pe chipul acesteia”: acesta este primul articol în care e menţionată capacitatea lui Leigh de a-şi schimba cu uşurinţă expresiiile feţei.

Laurence Olivier a văzut-o pe Leigh jucând în The Mask of Virtue, între cei doi dezvoltându-se o prietenie după ce acesta a felicitat-o pentru interpretarea sa. În timp ce jucau rolul unor iubiţi în filmul Fire Over England (1937), între Olivier şi Leigh s-a declanşat o atracţie puternică, iar după terminarea filmului, cei doi au început o aventură. În tot acest timp Leigh a citit romanul Pe aripile vântului, scris de Margaret Mitchell şi i-a cerut impresarului său să o sugereze lui David O. Selznick, care plănuia realizarea unui film. Ea a declarat unui jurnalist: „Eu am primit rolul lui Scarlett O'Hara”, iar criticul C. A. Lejeune şi-a reamintit o conversaţie din aceaşi perioadă în care Leigh „i-a şocat pe toţi” cu afirmaţie referitoare la Olivier: „nu-l va juca pe Rhett Butler, dar eu ar trebui să joc rolul lui Scarlett O'Hara. Aşteptaţi şi veţi vedea”

Vivien Leigh a fost considerată una dintre cele mai frumoase actriţe ale zilelor sale, iar regizorii au încercat să sublinieze acestă calitate în filmele în care a jucat. Când a fost întrebată dacă ea consideră că frumuseţea ei a fost un handicap ea a declarat că „oamenii cred că, din moment ce arăţi destul de bine, nu eşti capabil să interpretezi, iar mie îmi păsa numai de interpretare, cred că frumuseţea poate fi un mare handicap, dacă îţi doreşti să arăţi ca şi personajul pe care îl joci, care nu este de multe ori ca şi tine”.

Decesul său datorat bolii, are loc în anul 1967.Trupul său a fost incinerat, iar cenuşa sa a fost aruncată în lacul de lângă casa sa, Tickerage Mill, lângă Blackboys, East Sussex, Anglia. O ceremonie în memoria sa a fost ţinută la biserica St Martin-in-the-Fields, cu un tribut final ţinut de către John Gielgud. În Statele Unite, Leigh a devenit prima actriţă care a fost omagiată de „Prietenii Bibliotecilor din Universitatea Californiei de Sud”. Ceremonia a fost condusă sub modelul unei ceremonii, cu selecţii din filmele în care ea a jucat şi tributuri aduse de diferiţi oameni cu care ea a lucrat, precum George Cukor.

În anul 1969, o placă comemorativă adusă lui Leigh a fost plasată în biserica actorilor, St Paul's, Covent Garden, iar în 1985 portretul său a apărut, alături de cele ale altor actori britanici, pe timbre poştale ce comemorau „Anul Filmului Britanic”.

Premii şi nominalizări

Anul	Premiul	Filmul
1939	Premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă (câştigat) Premiul criticilor de film din New York pentru cea mai bună actriţă (câştigat)	Pe aripile vântului
1951	Premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă (câştigat) Premiul BAFTA pentru cea mai bună actriţă într-un rol principal (câştigat) Premiul Globul de aur pentru cea mai bună actriţă într-o dramă (nominalizată) Premiul criticilor de film din New York pentru cea mai bună actriţă (câştigat) Festivalul de film Veneţia - Cupa Volpi (câştigat)	Un tramvai numit dorinţă
1963	Premiul Tony pentru cea mai bună actriţă într-un rol principal dintr-un musical (câştigat)	Tovarich