Dimitrie Bolintineanu

Litografie - Mouilleron, Adolphe. Ultima noapte a lui Mihai ViteazulLitografie în manieră neagră cu zgârieturi şi efecte de pensulă pe hârtie de China ocru lipită pe hârtie albă groasă La puţin timp după ce ajunge la Paris, Aman trimite în ţară, pentru Pinacoteca din Bucureşti, una din primele sale picturi istorice, inspirată de versurile poetului romantic Dimitrie Bolintineanu (1825-1872). Presimţind evenimente sumbre, Mihai îşi adună căpitanii în noaptea dinaintea confruntării cu generalul imperial Giorgio Basta, la Câmpia Turzii, unde va fi asasinat la 9 august 1601. Apelând la recuzita romantică (scenă nocturnă, luminată palid de luna ce se străvede printre nori, piscuri semeţe de munte, un stejar falnic, armuri lucitoare, steaguri, bombarde şi corturi militare), Aman creează o atmosferă dramatică, pe care abundenţa detaliilor o transferă oarecum într-un registru minor. Structurarea scenografică a compoziţiei, distribuţia şi mişcarea personajelor, rezultat al studierii marilor maeştri de la Luvru, amintesc şi de pictura barocă a lui Frans Francken cel Tânăr în care prinţul român apare în spatele lui Cresus, care-şi etalează bogăţiile în faţa lui Solon. După cum precizează în corespondenţa cu pictorul Barbu Iscovescu, Aman îl contactează pentru multiplicarea lucrării pe Adolphe Mouilleron, „cel mai bun litograf din Paris". Acesta recurge la efectele catifelate ale manierei negre pentru a traduce spiritul tenebros al nocturnei, conferind imaginii o nobilă ţinută istoristă. Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare de Dimitrie Bolintineanu Ca un glob de aur luna strălucea Şi pe-o vale verde oştile dormea; Dar pe-un vârf de munte stă Mihai la masă Şi pe dalba-i mână fruntea lui se lasă. Stă în capul mesei, între căpitani Şi recheamă dulce tinerii săi ani. Viaţa noastră trece ca suava rouă Când speranţa dulce ne surâde nouă. Astfel astă dată viaţa lor cura; Cugetele triste nu-i mai turbura; Luna varsă raze dulci şi argintoase; Austrul le suflă coamele pletoase; Căpitanii toarnă prin pahare vin Şi în sănătatea lui Mihai închin. Dar Mihai se scoală şi le mulţumeşte Şi luând paharul astfel le vorbeşte — ,,Nu vă urez viaţă, căpitanii mei! Dimpotrivă, moarte, iată ce vă cei! Ce e viaţa noastră în sclavie oare? Noapte fără stele, ziuă fără soare. Cei ce rabdă jugul ş-a trăi mai vor, Merită să-l poarte spre ruşinea lor! Sufletul lor nu e mai presus de fierul Ce le-ncinge braţul, iau de martur cerul! Dar românul nu va câmpuri fără flori, Zile lungi şi triste fără sărbători. Astfel e vulturul ce pe piscuri zboară Aripile taie-i, că ar vrea să moară! Astfel e românul şi român sunt eu Şi sub jugul barbar nu plec capul meu." Pictură de şevalet - Spirescu, M. Portret bust reprezentat din faţă - cu capul uşor întors spre dreapta - plasat accentuat în prim-planul compoziţiei. Poetul este redat la vârsta maturităţii, chipul cu fruntea pleşuvă şi mustaţă, înveşmântat în costum de ceremonie negru, cămaşă albă şi fundă neagră. Modelajul figurii şi clar - obscurul din fundal vădesc intenţia autorului de a plasa portretul pe traseul unui romantism târziu. Dimitrie Bolintineanu (n. 1819 [sau 1825 după alte surse], Bolintin-Vale — d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, participant la Revoluția de la 1848 și diplomat. Cronologie 1819, februarie – Se naște, în satul Bolintinul din Vale (județul Ilfov), Dimitrie Bolintineanu, fiul macedoneanului Ienache Cosmad. „Părinții lui nu sunt nici vechi moldoveni, nici vechi munteni, nici vechi ardeleni, ci dintr-o familie venită din Balcani, se pare, așezată de curând în țară, un fel de moșieri de clasa a treia, sau mai curând din clasa arendașilor“ (Nicolae Iorga). Stabilindu-se peste câțiva ani în București, viitorul poet urmează cursurile Colegiului Sfântul Sava, având colegi pe la 1833 pe Alexandru Zanne și pe Al. Crețulescu, iar ca profesor de istorie pe Florian Aaron.1842, 15 mai – Debutează în literatură cu poezia O fată tânără pe patul morții, publicată de I.H. Rădulescu în Curierul de ambe sexe; poezia este scrisă în spiritul epocii, evocând moartea timpurie a iubitei, cu multe accente melodramatice.1845 – Pleacă la studii în străinătate, la Paris, având o bursă oferită de Societatea literară.1847 – Apare, la București, primul volum de versuri, Colecție din poeziile domnului D. Bolintineanu, cuprinzând elegii, balade istorice și balada fantastică Mihnea și baba.1848 –Editează revista Poporul suveran, „gazetă politică și literară“, la care colaborează Nicolae Bălcescu și Cezar Bolliac; articolele publicate aici pregătesc atmosfera revoluționară a momentului.Întrucât revoluția burghezo-democratică a fost înfrântă, Bolintineanu este silit să părăsească țara împreună cu alți conducători ai mișcării și se stabilește la Paris, unde va participa la activitățile politice și culturale ale exilului.1851 – Poetul părăsește Parisul îndreptându-se spre casă, dar nu i se permite intrarea în țară; călătorește prin Bulgaria, prin Constantinopol, Palestina, Egipt și Macedonia, scriind mai târziu un memorial de călătorie de ținută romantică. 1855 –16 iulie/16 octombrie – În România literară a lui Alecsandri apare Manoil. Roman național.Apare, sub îngrijirea lui G. Sion și cu prefața lui Radu Ionescu, volumul Poesii vechi și nouă, structurat pe următoarele cicluri:ElegiiBaladeFlorile BosforuluiEpistoleCântecePoeme1858 – Publică volumul Legende sau Basme naționale în versuri; apar Melodii române și proza memorialistică și de voiaj Călătorii pe Dunăre și în Bulgaria dar și Cantarea Romaniei ,în versuri, toate tipărite la Tipografia Națională a lui Iosif Romanov.1861 –Apare volumul de satire Nemesis.Se publică volumul Legende noui; apare romanul Elena. Roman original de datine politic și filosofic1863 –Pentru a se întreține, începe să publice seria de „vieți“ romanțate ale unor personalități istorice:Viața lui Vlad Țepeș și Mircea Vodă cel BătrânViața lui Ștefan Vodă cel MareViața lui Mihai ViteazulPublică volumul Călătorii la românii din Macedonia.1864 – Apare în Dâmbovița un fragment din epopeea Traianida (neterminată).1865 – Se tipărește în două volume întreaga producție poetică a lui D. Bolintineanu sub titlul Poesii de D. Bolintineanu atât cunoscute cât și inedite. Primul volum cuprinde ciclurile Florile Bosforului, Legende istorice, Basme, iar al doilea ciclurile Macedonele, Reverii, Diverse.1866 –În traducerea autorului, apare la Paris volumul antologic Brises d'Orient.toamna – Publică o nouă culegere de satire intitulată Eumenidele sau Satire politice.1868 – Publică amplul poem de factură byroniană: Conrad: „Adevărat cântec de lebădă înaintea căderii premature a nopții, poemul «Conrad» regrupează obsesiile și aprehensiunile autorului, însă decantate, trecute prin filtrul unei lucidăți amare, de om obosit, pentru care viața s-a despuiat de iluzii (...) Destinul lui Conrad stă sub semnul nenorocului: e un exilat fără speranță, un bolnav incurabil, un îndrăgostit răpus înainte de a-și împlini pasiunea, un poet lipsit de satisfacția operei ...“ (Paul Cornea).1869 – An fecund, poetul publică multe broșuri de popularizare a istoriei, cu note cetățenești și politice.1870 – Apare volumul Menadele, care conține satire sociale și politice.20 august 1872 – Moare, la București, Dimitrie Bolintineanu. În prima jumătate a anului 1870, Dimitrie Bolintineanu călătorește la Paris. I se reeditează câteva dintre biografiile istorice. Tipărește culegerea de satire Menadele și volumul de poezii Plângerile României. Colaborează, până în aprile, la Românul, lui C. A. Rosetti. Grav bolnav, e silit să-și întrerupă munca. În 1871, boala lui Bolintineanu se agravează. Poetul este sărac. Pensia pe care o primea intra în buzunarele creditorilor. Oficialitatea refuză să-i acorde ajutor. În aprilie este organizată, din inițiativa lui George Sion, o loterie cu obiecte personale ale lui Bolintineanu. La 28 aprilie are loc un spectacol la Teatrul Național din București, în beneficiul fostului membru al Comisiei teatrale. La 25 iunie, un grup de deputați (printre care și Cezar Bolliac) propune Camerei votarea unei recompense naționale „pentru bunul nostru poet Dimitrie Bolintineanu, carele se află lipsit de existența de toate zilele”. Trimisă spre studiu la secțiuni, propunerea a rămas îngropată în dosare. Poetul este internat la Spitalul Pantelimon. În condica de înregistrare a bolnavilor a fost notat: «Dimitrie Bolintineanu, fost ministru de Culte, intrat fără haine». 1872 În martie are loc tragerea loteriei inițiate în 1871 de George Sion. Cărțile lui Bolintineanu au fost câștigate de V. Alecsandri, dulapul bibliotecii – de C. Negri, iar celelalte mobile – de către Catinca Balș. Alecsandri și Negri au cerut ca obiectele ce le reveneau lor să rămână în continuare ale lui Bolintineanu. În dimineața zilei de 20 august, acesta încetează din viață în spital. Este înmormântat la Bolintinul din Vale. Dimitrie Bolintineanu a scris foarte mult atât în proză cât și în versuri. Opera sa poetică cuprinde ciclurile Legendele istorice, Florile Bosforului, Basmele, Macedonele și Reveriile. Karina