Hary Maiorovici

Maiorovici s-a nascut in Sighetu Marmatiei, in 6 septembrie 1918, intr-o familie evreiasca traditionalistasi a murit la Cluj in anul 2000. A studiat la Conservatorul din Viena si la cel din Cluj, pe care l-a absolvit. Este autorul muzicii a peste 100 de filme, a multor piese de teatru, simfonii, lucrari camerale, lieduri, poeme simfonice. A fost distins cu 17 premii internaţionale. Este membru de onoare al Academiei Internaţionale de Cultură din Roma si cetatean de onoare al Clujului si Sighetului.  Compozitorul Harry Maiorovici (Sighet, 1918 – Cluj, 2000) s-a făcut cunoscut prin creaţiile de muzică de film ( Moartea Căprioarei, Falansterul, Ultima noapte a copilăriei, Flăcăul şi focul şi multe altele). Muzica sa, inspirată mai ales din folclorul maramureşean, căpăta rezonanţe originale graţie sintetizatorului, care în anii aceia ( 1960), nu era foarte răspândit printre creatorii de muzică de film din România. A mai compus lieduri, muzică de scenă, piese pentru pian şi camerale.Harry Maiorovici, era o figură emblematică a Clujului (i se conferise şi titlul de Cetăţean de Onoare). Era scund, firav, cu o claie de păr alb şi un zâmbet cuceritor. Locuia într-un apartament minuscul, de două camere, una fiind ocupată cu un pian cu coadă, câteva sintetizatoare şi o mulţime de rafturi ticsite cu casete audio şi benzi de magnetofon. Harry şi soţia lui Eva (Viţa, cum îi spuneau prietenii) erau nişte gazde foarte primitoare. Mulţi artişti au poposit în bucătărioara lor unde, la o farfurie de ciulent (mâncare tradiţională evreiască din fasole boabe) şi un pahar de vin de Jidvei, se depănau poveşti. Harry Maiorovici mi-a făcut onoarea să scrie muzica pentru eseul cinematografic Yizgadal (1997) – care ( sunt convinsă ) - a obţinut un premiu internaţional şi datorită muzicii. Harry şi Eva Maiorovici, fie-le ţărâna uşoară, mi-au relatat calvarul deportării lor în lagărele naziste, în cadrul proiectului Survivors of the Shoah , patronat de Steven Spielberg. Pentru paginile revistei Acum am ales o altă poveste din viaţa lui Harry Maiorovici. Despre primele impresii muzicale şi părăsirea Sighetului natal, istorisite cu un farmec inegalabil, în filmul portret realizat în 1994 (imaginea Jozsef Essig, muzica Harry Maiorovici, regia Andrea Ghiţă) Karina