Honoré de Balzac

1850
Moartea lui Honore de Balzac


În ceea ce privește munca sa, Balzac spunea: „Mă scol la miezul nopții și lucrez șaisprezece ore în șir”. E greu de imaginat cum a putut să dea publicității numai în cursul acelui an peste o sută de lucrări.

1850 - A murit scriitorul Honoré de Balzac, unul dintre cei mai prolifici prozatori; sub titlul generic “Comedia umană”, în aproape o sută de romane şi nuvele, a descris cu o inegalabilă forţă creatoare tabloul societăţii franceze sub Restauraţie, creând caractere şi situaţii general valabile; formula romanescă impusă de Balzac, caracterizată prin îmbinarea dintre observaţia realistă, analiza psihologică şi descrierea minuţioasă, a reprezentat un moment de cotitură în evoluţia romanului (n.20.05.1799).

Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Franța – d. 18 august 1850, Paris, Franța) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez.

El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic.

Apreciat de critica literară, Gérard Gengembre, G. Vannier, cât și de filozofi ca Alain, Albert Béguin el a fost privit ca fiind un vizionar de către Albert Béguin.

Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categori deja existente, aparte.

El a creat un adevărat monument, "Comedia umană" (în franceză Comédie humaine), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uninii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scènes de la vie privée.

Opera

Primul succes al lui Balzac “Les Chouans” 1829, inițial publicat sub numele de “Le Dernier Chouan”) a fost urmat de “La Peau de chagrin” (1831). În următorii 20 de ani el a scris o vastă colecție de romane și scurte povești cunoscută sub numele “La Comédie humaine”. Aceasta, cea mai de seamă lucrare a sa, este o reproducere a societății franceze a timpului său, ilustrând în detaliu peste 2000 de personaje specifice fiecărei clase sociale și profesii. Cele mai importante romane din ”Comedia umana” sunt:

1832: Louis Lambert;

1833: Eugénie Grandet;

1833 - 1839: Patologia vieții sociale;

1834: În căutarea absolutului ("La Recherche de l’absolu");

1835: Moș Goriot ("Le Père Goriot");

1837: Iluzii pierdute ("Les Illusions perdues");

1837: César Birotteau;

1847: Verișoara Bette ("La Cousine Bette");

1847: Vărul Pons ("Le Cousin Pons").

Calitățile lui Balzac care îi depășesc defecte precum lipsa stilului literar, critica, tendința spre melodramă, sunt: originalitatea, marea putere de observație și imaginația sa. Scurtele sale poveștioare includ părțile cele mai bune din limbaj, dar încercările de a scrie dramă au eșuat.

Alte romane ale autorului:

1829: Fiziologia căsătoriei ("Physiologie du mariage");

1830: Gobseck;

1832 - 1837: Povestiri hazlii ("Contes drôlatiques");

1833 - 1844: Ilustrul Gaudissart ("L'Illustre Gaudissart");

1835: Crinul din vale ("Le lys dans la vallée");

1837: Istoria măririi și decăderii lui César Birotteau ("Histoire de la grandeur et de la décadence de César Birotteau");

1838: Casa Nucingen ("La maison Nucingen");

1839 - 1847: Strălucirea și suferințele curtezanelor ("Splendeurs et misères des courtisanes");

1844: Țăranii ("Les paysans");

1831: Pielea de șagri ("Le peau de chagrin");

1835: Séraphita.

Monumentul funerar al lui Honoré de Balzac în Cimitirul Père-Lachaise din Paris

Astfel, când amintim de Balzac, avem în minte o imagine a unui om care a încercat să depășească grelele încercări ale vieții prin muncă și dăruire, reușind să fie fericit ca scriitor, în ciuda faptului că a avut parte de un destin trist.