Jorge Luis Borges

Jorge  Luis Borges (n. 24 august 1899 la Buenos Aires - d. 14 iunie 1986 la Geneva, Elveția; de fapt Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo) este unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului al XX-lea. Romancier, poet, eseist argentinian, este faimos pentru povestirile sale fantastice, în care a unit cu măiestrie idei filozofice și metafizice cu temele clasice ale fantasticului (și anume: dublul, realitatea paralela a visului, cărțile misterioase și vrăjite, salturile în timp). Adjectivul "borgezian" definește concepția despre viață ca poveste ("fiction"), ca minciună, ca operă contrafăcută, dată drept adevarată (ca în faimoaselel sale recenzii de cărți imaginare). A fost influențat de autori precum Dante Alighieri, Miguel de Cervantes, Franz Kafka, H.G.Wells, Rudyard Kipling, Arthur Schopenhauer sau G. K. Chesterton. Borges a lăsat o moștenire importantă în toate domeniile culturii moderne, până și în cea pop, și numeroși scriitori s-au inspirat din creația sa. Printre aceștia, amintim Julio Cortázar, Italo Calvino, Umberto Eco, John Barth, Philip Dick, Gene Wolfe, Paul Auster etc. În plus Borges a influențat și autori de benzi desenate ca Alan Moore și Grant Morrison (care îl citează într-un episod din Doom Patrol) și cantautori ca Francesco Guccini și Elvis Costello. Umberto Eco, în romanul Numele trandafirului numește pe unul dintre protagoniștii care a aspirat la funcția de bibliotecar, fără a reuși, Jorge da Burgos, explicând la sfârșit că s-a referit chiar la Borges. În ciuda faptului că a fost favoritul obligatoriu al fiecărei ediții ale Premiului Nobel, începând cu anii 50, Academia Suedeză nu îl premiază niciodată, preferând uneori autori mai puțin cunoscuți. Unele voci insistente au spus că justificarea ar fi în ideile politice ale marelui scriitor, care fără a fi un activist, a simpatizat cu Juan Peron; există elemente care neagă existența acestor simpatii: numirea sa în funcția de Director al Bibliotecii Naționale imediat după căderea lui Peron (1955); refuzul cotidianului La Nación de a publica poezia sa (Pumnalul) cu clare intenții tiranicide; funcția de președinte, din 1950 și până în 1953, al Societății Scriitorilor Argentinieni, închisă de către dictatură; Borges amintește ultimele seminarii ținute dinaintea polițișilor care luau notițe din expunerea sa; declarații explicite ale lui Borges, care dezmint că ar susține pe dictator. Poezia 1923 - Fervor de Buenos Aires 1925 - Luna de enfrente 1929 - Cuaderno San Martín 1960 - Făuritorul El hacedor 1969 - Elogio de la sombra 1972 - El oro de los tigres 1975 - La rosa profunda 1976 - La moneda de hierro 1977 - Historia de la noche 1980 - Siete noches 1981 - La Cifra 1984 - Atlas Eseistica 1925 - Inquisiciones 1930 - Evaristo Carriego - Evaristo Carriego 1932 - Discusión 1936 - Istoria eternității - Historia de la eternidad 1952 - Otras inquisiciones 1965 - Para las seis cuerdas 1975 - Prólogos con un prólogo de prólogos 1976 - Qué es el budismo? 1982 - Nueve ensayos dantescos 1986 - Textos cautivos (texte publicate în revista El Hogar între 1936 și 1939)