Nunta in Anglia Traditii si obiceiuri

Englezii - sunt oameni care respecta traditiile lor religioase. În Anglia, probabil, schimbările se produc mai lent decât în alte ţări. În Anglia există o ceremonie religioasa, ca si cea civilă şi are aceeaşi forţă juridică. Dar veţi fi de acord, o nunta in biserica mult mai mult te face sa simti toate profunzimea şi importanţa momentului căsătoriei. Traditia rochiei albe nu este chiar atat de veche pe cat pare si se pare ca va iesi cam sifonata din secolul XXI, atata vreme cat tot mai multe mirese aleg sa poarte o alta culoare in cea mai frumoasa zi a vietii lor. Regina Victoria a Angliei, care a domnit intre anii 1837 si 1901 a fost cea care a dat tonul acestei mode, atunci cand, cu ocazia casatoriei cu varul ei, Printul Albert, a imbracat o rochie alba decorata cu flori de portocal. Desi in acea perioada, epoca tabloidelor era inca departe, a fost suficient ca un model de eleganta sa faca aceasta alegere, pentru ca moda sa fie lansata si imbratisata de generatiile urmatoare de mirese.Asocierea prezenta a rochiei albe cu puritatea este de fapt o conceptie deviata si adaptata noilor canoane, deoarece in trecut albul era culoarea bucuriei, in vreme ce albastru semnifica puritatea. Inainte ca proverbiala rochie pe care o porti doar o singura data in viata sa existe, miresele se imbracau in ziua nuntii cu cea mai buna rochie pe care o aveau in dulap, chiar daca acesta era neagra. O cerinta comuna in ceea ce priveste pregatirile de nunta in Anglia este ca mireasa sa poarte in timpul ceremonialului ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat si ceva albastru. Acest obicei exprimat in rime se refera la o serie de credinte specific englezesti, care au fost exportate si peste ocean, cateva secole mai tarziu. Radacinile se regasesc in epoca victoriana cand, purtate in aceasta combinatie, lucrurile aveau sa aduca miresei mult noroc in noua viata in care pasea. Obiectul vechi este legatura miresei cu familia si trecutul ei, in vreme ce obiectul nou reprezinta noua viata pe care o incepea alaturi de noua familie. Obiectul imprumutat trebuia sa provina de la o femeie care deja avusese succes in mariaj si in acest mod transmitea din norocul sau si noii mirese. Culoarea albastra reprezinta o suita de trasaturi pe care orice viitoare sotie trebuia sa le aiba: credinta, loialitate si puritate.  O altă tradiţie  a ajuns in timpul nostru - mireasa ar trebui să pună o monedă în pantoful ei pentru bunăstarea  noii familii. MARSUL NUPTIAL Aceasta traditie vine de la nunta printesei Victoria de Anglia cu printul Federico Guillermo de Prusia. Marsul l-a ales chiar printesa, ceea ce permitea deschiderea si inchiderea ceremoniei religioase.. TURTA MIRESEI Traditia acestei turte a inceput in vechea Roma,ca o practica neobisnuita. Dupa nunta,se rupea o paine deasupra capului miresei (de aici si ruperea turtei/colacului la romani) semnificand fertilitate si viata lunga.Acesta a evolutionat si a ajuns in Anglia in Evul Mediu, unde invitatii la o nunta aduce-au mici turte si le pune-au in gramezi. Dupa aceea, mirii le sarutau si le pune-au un strat de zahar pudra, apoi le imparte-au invitatilor. Mirele şi mireasa sunt asteptati de un prieten la altar. Tatăl miresei conduce fata in biserica. O ceremonie de nuntă frumoasă este însoţită de cântarea corului. Toţi oaspeţii stiu exact programul strict pentru ceremonia  şi trebuie a se conforma acesteia şi să ia  parte directă în ea. Tortul de nuntă, aşa cum a fost în cele mai vechi timpuri, şi potcoavele, inimile, arcuri, stele - simboluri de prosperitate şi noroc, nu trebuie sa lipseasca. După nuntă, fiecare cuplu se duce la o fotografie .  Britanicii nu pot face nunta fără un ospăţ de nuntă. Cărţi de vizită cu numele clienţilor la masă, prompt, în cazul în care vrei să fii invitat. În meniu, nu lipseste miel cu legume fierte si  de obicei, oaspetii beau vin rosu sau alb.  Cu toasturi si sampanie se sarbatoreste nunta. Tineri şi oaspeţii, canta, danseaza, spun bancuri. Partea finală a celebrării - tort multietajat. Interesant, acesta este fabricat într-un mod care pot fi stocat timp de câteva luni. Fetele singure ascund bucăţi de tort sub perna  să grăbească casatoria lor. Cuplul păstreaza o bucată din prăjitura aceasta până la naşterea şi botezul unui copil. Din secolul al saptesprezecelea, în Anglia a fost in  creştere treptată  numărul de bărbaţi necăsătoriţi şi femei necăsătorite. Avantajul a fost pentru oamenii de afaceri întreprinzători care au acţionat ca brokeri pentru căsătorie. Ei au facut cataloage de femei care doreau să se căsătorească, au publicat anunţuri. Un obstacol major în calea  căsătoriei în Anglia, a fost problema  religiei. Au existat limite stricte între catolici şi protestanţi, astfel încât persoanele cu diferite credinte rar s-au căsătorit. De asemenea, în societatea engleză, există o prejudecată dezvoltat puternic împotriva fetelor care se căsătoresc cu persoane diferite de naţionalitate lor. Mai tarziu au fost rupte aceste conceptii de  căsătorie vamale. Ele au supravieţuit numai în anumite regiuni ale Angliei, şi chiar şi atunci nu complet. Cu toate acestea, într-o formă mai mult sau mai puţin pure, şi aproape universal au fost conservate premarital credinţele şi obiceiurile, care s-au manifestat în diferite tipuri de divinaţie, limitată la anumite zile.  Nunta respecta cu stricteţe anumite traditii. Multe dintre ele sunt folosite în zilele noastre. De-a lungul traseului tinerii casatoriti merg sub o ploaie de flori. În  alaiul de nuntal  mireasa si mirele au pe părinţii lor, domnişoarele de onoare, sora mirelui, amicii lui, precum şi rudele şi prietenii  mirelui şi a miresei. Domnişoarele de onoare (de obicei, şase persoane),  sunt îmbrăcate în acelasi fel de rochie, cu stil şi  culoare asemenatoare, alese de mireasă si platite de mama miresei. O traditie familiara acestei tari este ca o micuta domnisoara din suita miresei sa arunce petale de trandafiri din cosulet, pe masura ce inainteaza spre altar, in fata miresei. Acest obicei dateaza din vremea cand mireasa era condusa la biserica de prietenele ei necasatorite. Astazi insa, aruncatul petatelor il poate face numai o tanara domnisoara si simbolizeaza drumul miresei prin viata: presarat cu flori si fericit.  Una dintre ele, cea mai apropiata,  în timpul ceremoniei de nuntă sta chiar in spatele miresei. Cel mai bun om (de obicei un frate, rudă sau un prieten al mirelui), asista la organizarea nunţii, achita taxa preotului precum şi inmaneaza inelul mirelui  în biserică. În dimineaţa zilei de nuntă toate aceste persoane se aduna la casa de tinerilor casatoriti. Prima prietena decoreaza intrarea cu flori albe. Mireasa nu trebuia să facă acest lucru. Se credea că viaţa ei de familie într-un astfel de caz este de succes. La biserica pleaca, însoţiti de muzicieni cântând.   Înainte de intrarea în biserică observam înainte de o mulţime de vechi obiceiuri: mirele şi mireasa sar peste bancă de la  intrarea din biserică şi acest lucru simbolizeaza depăşirea tuturor obstacolelor din calea vieţii de familie în viitor.  Traditia vest-europeana de a lega cutii de conserve in spatele masinii care ii transporta pe proaspetii casatoriti isi are originile in perioada dinastiei Tudor din Anglia. Dupa ce mirele si mireasa urcau in caleasca, invitatii se descaltau si aruncau cu pantofii in aceasta, in credinta ca fiecare lovitura reusita va aduce proaspatului cuplu mult noroc. Cum in zilele prezente nu este o idee prea buna sa lovesti o masina pentru simplul fapt ca pagubele ar putea deveni serioase, si cum nici invitatii desculti nu reprezinta o imagine prea vesela, nuntasii s-au aratat mai practici, limitandu-se la legarea unor inofensive cutii de conserve de spatele masinii. CLOPOTE,CLAXOANE,CHIUITURI,MULT ZGOMOT La cununie ati auzit de multe ori cum un sofer claxoneaza iar ceilalti din coloana il imita,sau o persoana chiuie iar ceilalti incep si ei.Acest obicei a inceput cu mult timp in urma,cand se credea ca facand mult zgomot se indepartau spiritele rele.De asemenea, la o nunta ar trebui sa bata clopotele atunci cand ies mirii din biserica. Simbol al fericirii:  pantofii. În 1860 o familie,  în timpul călătoriei lor de la biserică au aruncat pe drum un pantof uriaş vechi. Domnişoarele de onoare, au alergat după el pe drum prăfuit. Care apuca prima pantoful, prima  se va căsători. Nunta are un accent clar pe plăcintă. Sărbătoarea ar putea dura mai multe zile, dar nu mai mult de o săptămână. După sărbătoare, mirele ia in brate mireasa si o trece peste prag.   Dupa cum vedeti sunt foarte multe momente preluate si de tinerii de la noi.