Don Juan (Don Giovanni)
- Operă în două acte de Wolfgang Amadeus Mozart, libret (în italiană) de Lorenzo da Ponte.
Actori:
Don Juan, un nobil tiner (bariton)
Leporello, sluga lui (bas)
Komandor Sevilla (bas)
Donna Anna, fiica sa (soprana)
DON Ottawa, a fost logodnicul ei (tenor)
Donna Elvira, o doamnă din Burgos (soprana)
Zerlina, o ţărancă (soprana)
Masetto, logodnicul ei (bariton)
Timp de acţiune: secolul XVII.
Locul desfăşurării: Sevilla şi împrejurimile sale.
Primul spectacol: Praga, Teatrul Naţional, 10.29.1787.
"Don Juan" - cea mai mare opera scrisa vreodată. În sprijinul acestei teze de doctorat au scris trei persoane care au avut un drept special de a avea opinia lor în acest domeniu: Gioachino Rossini, Charles Gounod şi Wagner. Beethoven, a preferat "Flautul fermecat", dar asta pentru ca el a crezut că "Don Giovanni" e cam imoral.
Don Giovanni este un tânăr, arogant, sexual, nobil prolific, pana cand intalneste ceva ce nu poate ucide, bate sau păcăli.
Actul I
Grădina Commendatore
Leporello, servitorul lui Don Giovanni, este de strajă în faţa casei lui Donna Anna. Don Giovanni s-a strecurat în casă, în scopul de a seduce pe Donna Anna. (Aria Leporello: "Notte e giorno faticar - Lucrez zi si noapte"). Donna Anna apare, urmarita de Don Giovanni, care este mascat. Ea doreşte să ştie cine este şi ea strigă dupa ajutor. (Trio: "Non sperar, SE m'uccidi non - Nu voi lăsa să pleci, dacă nu mă omori"). Commendatore, tatăl Annei, apare şi provoaca pe Giovanni la un duel în timp ce Donna Anna fuge pentru ajutor. Giovanni înjunghie pe Commendatore,il ucide şi scapă nerecunoscut. Anna, la întoarcere, impreuna cu logodnicul ei Don Ottavio, este îngrozita cand isi vede tatăl mort întro balta de sânge.Ea şi Don Ottavio jura razbunare impotriva criminalului necunoscut. (Duet: "Ah, vendicar, SE il puoi, giura ognor Quel sangue! - Ah, jură să se răzbune acest sânge)!".
Anna, fără să ştie că ea vorbeşte cu atacatorul ei, pledează pentru ajutor la Giovanni. Giovanni, uşurat că el este nerecunoscut, imediat promite sa se razbune pe cel care a deranjat pacea ei. Înainte ca ea sa poata răspunde, se întoarce Elvira o fosta cucerire a lui Giovanni si le spune lui Anna şi lui Ottavio că Giovanni este un seducător perfid. Giovanni încearcă să convingă pe Ottavio şi pe Anna ca Elvira este nebuna. (Cvartetul: "Non ti fidar, o misera - Nu încredere în el, oh tristă"). Anna brusc îl recunoaşte ca fiind criminalul tatălui ei. (Aria Anna: "Sau SAI chi l'onore - El este cel care a încercat să jefuiască mi onoarea mea"). Ottavio, nu e convins, se angajează să păstreze un ochi pe prietenul său. (Aria Ottavio: "Dalla SUA ritmul - Pe ei pace.")
Elvira, Ottavio şi Anna la o petrecere demasca pe Giovanni, susţinând că ei ştiu tot. Ei ataca pe Don Giovanni, dar el lupta, isi face drum prin mulţime şi scapă.
Actul 2
Leporello il ameninţă pe Giovanni ca il părăseste , dar stăpânul său îl linişteşte cu o ofertă de bani. (Duet: "Eh, prin intermediul buffone - Haide, bufon"). Dorind să seducă si pe sluga lui Elvira, Giovanni convinge pe Leporello să facă schimb de mantie şi pălăria cu el. Elvira vine la fereastra ei. (Trio: "Ah taci, nucleul ingiusto - Ah, să fie nedrept inima linistita"). Văzând o oportunitate pentru un joc, Giovanni il trimite pe Leporello afara, îmbrăcat ca el. Din ascunzătoarea lui, Giovanni cântă o promisiune de pocăinţă Elvirei, exprimând dorinţa de a reveni la ea, în timp ce Leporello imbracat ca Giovanni încearcă să se ţină la râs. Elvira este convinsa şi coboară în stradă. Ea crede ca Leporello (care poartă hainele stăpânului său) este de fapt Giovanni. Leporello o conduce departe în timp ce Giovanni încearcă să seducă pe sluga ei. (Aria Giovanni: "Deh vieni Finestra Alla - Vino la fereastra").
Înainte ca Giovanni sa poata finaliza seductia lui pe servitoare, Masetto şi prietenii săi ajung, în căutarea lui Giovanni şi intenţionează să-l omoare. Giovanni (îmbrăcat în hainele lui Leporello) convinge pe Posse că el urăşte de asemenea pe Giovanni şi se alătură la vânătoare.
Leporello se desparte de Elvira. (Sextet: "Sola, Sola în buio Loco - Singur în acest loc întunecos"). Leporello este prins de Masetto şi Zerlina şi, văzîndu-l îmbrăcat ca Giovanni, il confunda.. Elvira încearcă să protejeze pe omul pe care ea crede că este Giovanni, susţinând că el este soţul ei şi cerşeste milă. Leporello elimină mantia si isi dezvăluie adevărata identitate. El imploră iertare de la toată lumea şi, văzând o oportunitate, fuge. (Aria Leporello: "Ah Pietà Signori miei - Ah, ai milă, Domnii mei"). Având în vedere circumstanţele, Ottavio este convins că Giovanni a fost criminalul şi jură răzbunare (Ottavio Aria: "Il Mio Tesoro - comoara mea"). Elvira este încă furioasa pe Giovanni pentru trădare, dar, de asemenea, se simte rău pentru el. (Aria Elvira: "Mi tradiţionale quell'alma ingrata - Asta ticălos nerecunoscător trădat mine").
Un cimitir cu statuia lui Commendatore.
Don Giovanni spune lui Leporello că a profitat cand s-a deghizat si a încercat sa seduca una din prietenele lui . Dar sluga nu este amuzata, sugerând că ar fi putut fi soţia lui şi Don Giovanni râde cu voce tare la protestele slugii lui. Se aude vocea statuii lui Commendatore, care-l avertizeaza pe Giovanni că râsul lui nu va dura dincolo de răsăritul soarelui. La comanda stăpânului său, Leporello citeşte inscripţia de la baza statuii: "Sunt in aşteptare pentru răzbunare împotriva criminalului meu." Sluga tremura, dar Giovanni ii da ordin să invite la cină statuia, ameninţând că-l omoare, dacă acesta nu vine. (Duet: "Oh, statua gentilissima - Oh, cele mai nobile statuie"). Leporello face mai multe tentative de a o invita la cină, dar statuia refuza. Don Giovanni finalizeaza el insusi invitaţia. Spre surprinderea lui, statuia dă din cap şi răspunde afirmativ.
Giovanni se delecteaza în lux, cu mare masă şi spectacole muzicale (în care orchestra canta muzica la sfârşitul secolului al XVIII -lea, inclusiv o trimitere la ARIA "non Più andrai" Mozart Le Nozze di Figaro ), în timp ce Leporello serveşte. (Finale "Gia la Mensa preparata - Deja masa este pregătită"). Elvira pare, că ea nu mai simte resentimente pentru Giovanni. ("L'Ultima prova dell'amor Mio - dovada finală de dragostea mea"). Surprins de lipsa ei de ură, Giovanni întreabă ce vrea, iar ea îl imploră să-si schimbe viaţa. Giovanni rade şi apoi se întoarce, lăudând vinul şi femeile în esenţă "şi gloria omenirii". Rănita şi înfuriata, Elvira renunta si pleaca.
Cineva bate la uşă. Leporello, paralizat de frica, nu poate răspunde, aşa Giovanni deschide el însuşi, descoperind la usa statuia lui Commendatore. ("Don Giovanni! O cenar TECO m'invitasti - Don Giovanni, a invitat-mă Tu la cina"). Acesta indeamna răufăcătorul neglijent să se pocăiască pentru stilul său de viaţă rău, dar Giovanni refuză categoric. Statuia intra în pământ şi-l trage pe Giovanni în jos cu el.
Donna Anna, Don Ottavio, Donna Elvira, Zerlina, Masetto ajung, în căutarea personajului negativ. Ei găsesc pe Leporello ascuns sub masă. Deoarece Giovanni este mort, conflictul se incheie, Anna şi Ottavio aleg să aştepte un an de doliu înainte de a se căsători iar Elvira v-a petrece restul vieţii într-o mănăstire şi Leporello v-a găsi un maestru nou (unul mai bun, să sperăm) la o taverna.
Refrenul de încheiere oferă morala operei - "Acesta este sfârşitul răufăcător: moartea păcătosului reflectă întotdeauna viata sa" (Questo è il fin).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu