Augustus Octavian Caesar

63 î.Hr.. J.-C.
Naşterea lui Augustus

Augustus Octavian Caesar (n. 23 septembrie 62 î.Hr., Roma — d. 19 august 14 d.Hr., Roma), cunoscut anterior drept Octavian, a fost primul Împărat Roman. Deși a păstrat înfățișarea Republicii Romane, a condus ca un dictator pentru mai mult de 40 de ani. A încheiat un secol de războaie civile și a adus o eră de pace, prosperitate și măreție imperială. Este cunoscut de istorici cu titlul de "Augustus", pe care l-a luat în 27 î.Hr..

Când Republica Romană (509 î.Hr. - 31 î.Hr.) a ajuns la finalul său, Gaius Octavianus, nepot al lui Iulius Cezar, și-a consolidat poziția prin înfrângerea rivalului său la putere, Marcus Antonius, în bătălia de la Actium din anul următor. Avea o muncă predefinită; anii de război civil au lăsat Roma într-un stat al anarhiei. Mai mult, Roma nu era pregătită să accepte controlul total al unui despot.

Octavianus (sau Octavian) era inteligent. Mai întâi, a desființat armatele sale și a ținut alegeri. Octavian a fost ales în funcția puternică de Consul.

Primul împărat

În 27 î.Hr., a returnat în mod oficial puterea Senatului Romei și s-a oferit să renunțe la propria sa supremație militară peste Egipt. Nu numai că l-au refuzat, dar Senatul i-a dat control asupra Spaniei, Galiei și Siriei. Puțin mai târziu, Senatul i-a dat titlul de Augustus (cel venerat).

Octavian știa că puterea necesară dictaturii absolute nu putea deriva din funcția de Consul. În 23 î.Hr., a renunțat la această funcție, în favoarea altor două mai puternice. În primul rând, i-a fost garantată funcția de tribun, care îi permitea să convoace Senatul după voința sa și să pună afacerile înaintea sa. De vreme ce funcția de tribun era în mod tradițional asociată cu plebeii, asta i-a consolidat poziția pentru mai târziu. În al doilea rând, a primit o nouă competență sub forma unei puteri "imperiale", care îi conferea autoritate supremă în toate problemele legate de guvernarea teritorială. Se spune că în 23 î.Hr. Augustus și-a asumat funcția de Împărat al Romei. Totuși, el folosea adesea un titlu civil, Princeps, sau "Primul Cetățean."

Ca Împărat, Augustus a organizat problemele publice ale imperiului cu îndrăzneală; datorită geniului său, a durat Imperiul Roman cât a durat. El a stabilit sisteme de monetărie și impozite standardizate; a creat o structură pentru serviciul militar civil ce consista din cavaleri și oameni liberi (foști sclavi). S-a îngrijit și de beneficiile de pensionare pentru soldați.

Domnia

Era un maestru al propagandei și patronatul său asupra scriitorilor romani Horatius, Titus Livius și (în special) Virgiliu i-a permis să-și cimenteze poziția prin intermediul poeziei și a prozei. Folosirea jocurilor și a ceremoniilor speciale, pentru a se celebra pe el însuși și pe familia sa, i-au sporit popularitatea.

Octavian a fondat de asemenea și primul grup de pompieri din lume și a creat o forță de poliție obișnuită pentru Roma.

De fapt, controlul puterii lui Octavian pe întreg Imperiul nu era discutabil, ceea ce i-a permis să-și numească susccesorul, un obicei abandonat și ridiculizat de la fondarea Republicii. La început, l-a indicat de Marcellus, nepotul său de soră, care era căsătorit cu fiica sa, Iulia. Între timp însă, acesta a murit din cauza otrăvirii mâncării (23 î.Hr.). Relatările istoricilor de mai târziu, ce spuneau că Marcellus ar fi fost otrăvit de soția lui Octavian, Livia Drusilla, sunt neconcludente.

După moartea lui Marcellus, Octavian și-a măritat fiica cu "mâna sa dreaptă", Marcus Agrippa. Din această căsătorie au rezultat trei copii, Gaius Caesar, Lucius Caesar și Postumus Agrippa (numit în acest mod pentru că s-a născut după moartea lui Marcus Agrippa). Intențiile lui Octavian de a-i face pe primii doi copii moștenitorii săi, au devenit aparente când acesta i-a adoptat ca proprii săi fii. Octavian a arătat afecțiune și față de fii săi vitregi (copiii Liviei din prima căsătorie), Nero Claudius Drusus Germanicus și Tiberius Claudius, după ce aceștia au cucerit o mare parte din Europa Centrală.

Ultimii ani

Agrippa a murit în 12 î.Hr., urmând ca fiul Liviei, Tiberius, să divorțeze și să se căsătorească cu văduva lui Agrippa. Tiberius a lucrat ceva timp în puterile tribunice ale lui Augustus, dar la scurt timp după aceasta s-a pensionat. Totuși, luând în considerare moartea prematură a ambilor frați vitregi ai săi, Gaius si Lucius, respectiv în 4 d.Hr. și 2 d.Hr., și a fratelui său Drusus (9 î.Hr.), Tiberius a fost rechemat la Roma, unde a fost adoptat de Octavian. Cea mai importantă înfrângere din timpul domniei sale a fost cea suferită în bătălia din Pădurea Teutoburgică.

Pe 19 august 14, a murit Octavian. Ceva mai târziu, senatul l-a votat în panteonul zeilor romani (sau l-a divinizat). Postumus Agrippa și Tiberius au fost numiți co-moștenitori. Pe de altă parte, Postumus a fost exilat și menționat ca mort în jurul aceleași date. Cine i-a ordonat moartea este necunoscut, dar drumul lui Tiberius era liber acum să-și asume aceleași puteri ca și tatăl său vitreg.