1934 - S–a născut Marian Hudac, actor de comedie (teatru: „Ondine”, „Bădăranii”, „Coana Chiriţa”) (m.29.01.1996).
Marian Hudac se naste la 20 septembrie 1934 . Viata si cariera sa au fost sub semnul discretiei , artistul nefacand rabat nici in meseria sa de canoanele morale pe care si le impunea . Despre inceputuri, iata ce povestea chiar maestro Marian Hudac, intr-un interviu acordat Cristinei Dumitrescu: “(...) am dat examenul de admitere la institut, sectia de cinematografie, in 1952, odata cu Draga Olteanu, Florin Piersic, Gheorghe Cozorici. Poeziile le-am spus fara sa fiu emotionat. Am fost admis. In prima zi de facultate mi s-au restituit insa actele – ele avusesera mai putin noroc decat mine, nu fusesera admise (din pricina unui unchi ale carui pareri politice nu prea se potriveau cu cele ale Partidului, n.r.). Am inceput sa lucrez intr-o uzina, apoi am plecat la armata. Ce e drept si acolo am “pacatuit”. Mi-au incredintat “ora culturala”, difuzata saptamanal prin statia de amplificare. Pregateam cu mare bucurie aceasta emisiune cu toate ca nu-mi asigura un minus de instructie ci un plus de corvezi, rasplata pentru zelul meu in satirizarea unor sergenti, a unor caporali, oricum a unor persoane care aveau dreptul sa ma trimita – si ma trimiteau in fiecare duminica, dupa incheierea ispravilor mele artistice – la taiat lemne. Asta a fost fara efecte terapeutice, pentru ca programul meu duminical a continuat multa vreme neschimbat; o ora taiam in “carne vie” cu tot entuziasmul meu tineresc, restul taiam lemne inghetate. Dupa armata, Hudac s-a reangajat intr-o uzina ca strungar si mecanic de intretinere. Dar a participat si ca artist amator la activitatea Casei Sindicatelor. Aici avea sa primeasca indrumarea regizorului Constantin Dinescu care-l incurajeaza pe acest drum si caruia ii va ramane profund recunoscator. Pe atunci la Institut existau o asa-zisele “Duminici ale portilor deschise”. Orice tanar, cu studii sau nu, care simtea ca are aptitudini artistice, putea sa se prezinte la examen. Indemnat de Gh. Dinica, colegul sau de la teatrul de amatori, Hudac s-a prezentat la examen. Si l-a trecut. Astfel ca in anul 1961 ieseau pe portile “Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica” o multime de tineri absolventi, din care nu putini au devenit nume de referinta ale teatrului si ecranului romanesc. Daca alegem cateva nume , caci lista lor e destul de lunga: Gheorghe Dinica, Marin Moraru, Dorina Lazar, Traian Stanescu, Melania Ursu, Jorj Voicu, Stefan Tapalaga si bineinteles Marian Hudac . Deatunci cariera sa a inceput sa se dezvolte pe masura talentului sau .Daca ne uitam pe fisa sa de creatie, ramanem uimiti de multimea rolurilor interpretate: de la clasici la moderni: Molière (vicleniile lui Scapin si Tartuffe), Lope de Vega (Castiliana), bineinteles Shakespeare (Imblanzirea scorpiei), apoi Edmond Rostand (Cyrano), Anouilh (Beckett), rusii – Gogol (Casatoria) Maiakovski (Plosnita), elvetianul Dürenmat (Romulus cel mare), americanul Dale Wasserman (Zbor deasupra unui cuib de cuci). Romanii au un loc de cinste: Caragiale (Scrisoarea pierduta – din pacate nu Trahanache ci doar Farfuridi), Musatescu (Sosesc diseara), Camil Petrescu (Danton), Mihail Sebastian (Jocul de-a vacanta) si multe altele.
Ne oprim asupra “Badaranilor”, piesa lui Goldoni. Dupa spectacolul capodopera a lui Sica Alexandrescu, Victor Moldovan incearca o versiune cu mai putine celebritati in distributie. Salile sunt mereu pline. Intr-o seara la National, unde Hudac a jucat din 1961, ajunge intamplator in fata rampei, la final. Publicul se ridica in picioare si aplauda frenetic. Cand i se alatura si ceilalti interpreti, Ioana Bulca ii sopteste: “Nu-i asa ca pentru o seara ca asta, merita sa traiesti?” Marian zambeste fericit: “E adevarat !”
Aplauze furtunoase au fost si in acele spectacole pe viu ale televiziunii la inceput, spectacole de care am amintit. Dar lista s-a completat cu numeroase titluri si din clipa cand teatrul a inceput sa fie inregistrat, iar Hudac a figurat des in distributii.
Artistul a fost casatorit cu dna. Marina Hudac, ea insasi balerina la Teatrul de Opereta si apoi maestra de balet . Se stinge din viata la 29 ianuarie 1996 ; in ziua aceea se dusese la sarbatorirea regizorului Horea Popescu. Marian a inceput sa vorbeasca. Cu hazul lui obisnuit evoca o intamplare vesela. Lumea zambea amuzata. El s-a aplecat catre gazda ca si cum ar fi vrut sa-l imbratiseze si deodata s-a prabusit. Doamna cu coasa n-avusese rabdare sa-l asculte pana la capat .Sursa:http://www.cinemarx.ro/
Ne oprim asupra “Badaranilor”, piesa lui Goldoni. Dupa spectacolul capodopera a lui Sica Alexandrescu, Victor Moldovan incearca o versiune cu mai putine celebritati in distributie. Salile sunt mereu pline. Intr-o seara la National, unde Hudac a jucat din 1961, ajunge intamplator in fata rampei, la final. Publicul se ridica in picioare si aplauda frenetic. Cand i se alatura si ceilalti interpreti, Ioana Bulca ii sopteste: “Nu-i asa ca pentru o seara ca asta, merita sa traiesti?” Marian zambeste fericit: “E adevarat !”
Aplauze furtunoase au fost si in acele spectacole pe viu ale televiziunii la inceput, spectacole de care am amintit. Dar lista s-a completat cu numeroase titluri si din clipa cand teatrul a inceput sa fie inregistrat, iar Hudac a figurat des in distributii.
Artistul a fost casatorit cu dna. Marina Hudac, ea insasi balerina la Teatrul de Opereta si apoi maestra de balet . Se stinge din viata la 29 ianuarie 1996 ; in ziua aceea se dusese la sarbatorirea regizorului Horea Popescu. Marian a inceput sa vorbeasca. Cu hazul lui obisnuit evoca o intamplare vesela. Lumea zambea amuzata. El s-a aplecat catre gazda ca si cum ar fi vrut sa-l imbratiseze si deodata s-a prabusit. Doamna cu coasa n-avusese rabdare sa-l asculte pana la capat .Sursa:http://www.cinemarx.ro/
Filmografie
Răpirea fecioarelor (1968), cu Marian Hudac în rolul lui Hrisanti
Hangița (1983)
Sosesc de la Paris (1977), film TVBibliografie
Grabestete incet 1981
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu