am un prieten vechi si de treaba care mi-a zis intr-o buna zi,stiind ca tot scormonesc dupa o bucata de livada undeva intre dealuri,daca ma intereseaza ceva interesant in zona Valcii.
si am pornit la drum sa vad despre ce este vorba.
undeva in drum spre Olanesti ne-am abatut spre deal,iar odata ajunsi acolo am indraznit sa arunc o privire de jur imprejur.
de pe coama se vedea pana hat departe.
si in stanga spre Muntii Capatanii si in dreapta spre cei ai Coziei.
dar cel mai frumos se vedea creasta.
parca era desenata de cineva.
de undeva din apropierea Olanestilor pana dincolo de Bistrita.
si mi-am amintit de primele mele escapade in acesti munti minunati si plin de farmec.
stiu ca am pornit de undeva din Cheile Bistritei si am fost pur si simplu ametit de ce vedeam.
am urcat spre Arnota pe un drumeag printre livezile oamenilor ce era presarat cu pietre albe de unde vipere sirete si gata de atac stateau cu burta la soare.
aveam un ciomag lung ce era antemergatorul nostru si cu ochii cat cepele sa nu calcam pe vreuna am ajuns sus.
ctitorita de Matei Basarab pe la 1600 si ceva,numai stiu exact,pare rupta de lume.
este atat liniste acolo incat iti vine sa numai pleci.
din cate stiu astazi se poate ajunge si cu masina semn ca ceea ce descriu eu aici poate sa numai fie real, norocul meu ca am apucat si alte vremuri (tot raul spre bine).
de aici am inceput sa intram in muntii pe care doream sa-i cunoastem.
si am gasit de toate;creasta,hornuri,prapastii,pesteri,refugii,vai,cascade,pereti numai buni pentru escalada,si multa,multa liniste.
creasta,destul de lunga,are ceva mai bine de 14 Km.poate fi relativ usor abordata de catre un turist destul de experimentat care isi cunoaste limitele.
multitudinea de refugii si stane fac posibil replierea destul de rapida in caz de vreme rea.
si cum stiam ca in zona sunt momente in care ai probleme daca esti insotit de reprezentante ale sexului frumos (incepand cu Manastirea Frasinei precum si pe la multe schituri de pe versant prezenta femeilor nu este bine primita) ne-am inhamat la treaba numai baieti.
si n-a fost o idee tocmai rea caci am facut creasta la stil sportiv fara prea multe opriri si poticneli.
acum pentru ca i-am revazut de aici de departe,m-a pornit iarasi un dor de facut muntele asta ce se va concretiza in curand cu un drum facut pana acolo.
cat se mai poate,pana nu se "civilizeaza" si el......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu