1901
Naşterea lui Robert Bresson
Robert Bresson de Mihai Zamfir
Publicat pe : romlit.ro
Romania Literara
25 septembrie 1901 la Puy-de-Dôme, Auvergne, Franţa, s-a nascut Robert Bresson.
La încheierea secolului XX, în orbita lui 2000, cu numai cîteva zile înaintea schimbării datei, o dispariţie simbolică a trecut aproape neobservată. Dacă vreuna dintre arte şi-a pus apăsat pecetea asupra secolului ce tocmai s-a sfîrşit, aceasta a fost cinematografia, unica artă inexistentă pînă atunci: invenţia fraţilor Lumière ne-a luminat în întuneric existenţa şi s-a identificat cu tot ceea ce secolul XX a adus drept inovaţie absolută. Discipol şi contemporan al fraţilor Lumière, Robert Bresson s-a stins la 98 de ani, aproape de aceeaşi vîrstă cu secolul; s-ar zice că i-a fost, fizic, imposibil să treacă pragul 2000.
Pentru tineri, ajunsese de mult un necunoscut; pentru cei maturi, un mit: mulţi vor fi crezut că de mult nu mai e printre noi; dar pentru intelectualitatea franceză din ultimii cincizeci de ani, el era oricum cel mai mare regizor de film pe care Franţa (pămînt prodigios în talente) l-a dat pînă acum.
Pentru români, el a însemnat un şoc - şi ajung cu asta la propria mea adolescenţă. Cînd, în 1958, cu ocazia primului Festival al filmului francez de la noi, publicul bucureştean asista la prezentarea capodoperei Un condamné à mort s'est échappé, foarte mulţi spectatori trebuie să fi avut, ca şi mine, senzaţia că aflau abia atunci ce înseamnă arta filmului. Acea peliculă în care nu jucau actori profesionişti, în care se schimbau doar treizeci de cuvinte, unde fiecare cadru părea o pictură, iar motivul din Kiric al Marii Misse de Mozart ajungea pînă la urmă să fie eroul principal, dădea ideii de film o dimensiune interioară nebănuită. Expresia "cinematograf de artă" n-o fi fost oare inventată chiar pentru Bresson?
A regizat doar treisprezece filme în patru decenii: toate însă capodopere. A crezut, cu fermitate, că face cinematograf, artă suplă şi perfectă, nu cinema, adică teatru filmat, în cel mai bun caz, dacă nu divertisment inferior. De aceea a privilegiat exclusiv imaginea şi sunetul, fluxul mişcării transformat în melodie; de aceea a lucrat întotdeauna cu neprofesionişti, cu oameni care nu cunosc teatrul şi apar într-un film doar o singură dată în viaţa lor; de aceea fiecare cadru al său va fi compus ca un tablou de maestru, iar filmele vor fi concentrate şi pure, ca nişte sonete melodios-vizuale. "Le cinématographe est une écriture avec des images en mouvement et des sons... C'est l'art, avec des images, de ne rien représenter." Nu cunosc o mai exactă definiţie a celei de-a şaptea arte.
Cu asemenea viziune asupra filmului, nu ne mirăm că Bresson adaptează cinematografic opere literare, cărora le oferă un sens nebănuit nici măcar de scriitorul de la care pleacă: Diderot şi Giraudoux (Les dames du Bois de Boulogne), Bernanos (Journal d'un curé de campagne şi Mouchette), Dostoievski (Une femme douce, Quatre nuits d'un réveur), Tolstoi (L'argent, 1982, ultimul său film şi, poate, capodopera absolută). Îşi formulase principiul propriei arte pe cît de simplu, pe atît de exigent: "Fais apparaître ce que sans toi ne serait peut-être jamais vu".
Într-o ţară ca Franţa, unde pasiunile politice au întunecat minţi geniale, mi se pare remarcabilă unanimitatea obţinută de Bresson. Incontestabila sa genialitate s-a impus cu naturaleţe. Deşi a fost un autor profund religios, catolic fără emfază, dar cu o tărie de cristal, cei mai stîngişti comentatori (Roland Barthes, Marguerite Duras, Gilles Deleuze) au recunoscut în el modelul inegalabil. Astăzi observăm că tema "salvării" este tema tuturor filmelor sale, de la uitatul Les anges du péché, compus în plin război, pînă la Journal d'un curé de campagne, Jeanne d'Arc ori Au hasard, Balthazar, unde sacrificiul cristic este preluat de un blînd măgăruş. Sînt filme pe care "intelighentsia" franceză de după război trebuie să le fi văzut scrîşnind din dinţi, dar cu ochii în lacrimi, pentru că atingeau o frumuseţe la care liber-cugetătorii nu vor avea niciodată acces.
Bresson ar fi vrut să-şi încheie cariera cu o grandioasă reconstituire, Geneza. Scenariu - Biblia. De la întunericul primordial la cea dintîi rază de lumină, de la zumzăitul primului bondar la mîna lui Adam aşezată peste mîna Evei, tot visul milenar al umanităţii ar fi prins corp, într-o variantă, probabil, de neuitat. Ca şi în toate celelalte cazuri, îşi ştia filmul pe dinafară înainte de a-l fi început. Alesese şi locul filmării, pe platoul Puy-de-Dôme, în Auvergne, ţinutul său natal. N-a obţinut însă banii şi a trebuit să renunţe: pentru cîteva biete milioane de franci, sumă pe care un bancher abil şi-o strecoară săptămînal în buzunar, umanitatea a pierdut o capodoperă.
Rămîne să ne consolăm cu fragmentele de Geneză extraordinare, în număr de treisprezece, pe care unul dintre marii creatori ai secolului nostru ni le-a lăsat moştenire. S-au născut fără aparentă greutate, în anonimatul umilelor colţuri de lume, dar ele anunţă viitorul unei arte ce se află încă la primii ei paşi.
El a murit 18.12.1999, la vârsta de 98 ani, in Paris.
Filmography
Films directed by Bresson:
Les Affaires publiques (1934) (short)
Les Anges du péché (The Angels of Sin) (1943)
Les Dames du Bois de Boulogne (The Ladies of the Bois de Boulogne) (1945)
Journal d'un curé de campagne (Diary of a Country Priest) (1950)
Un Condamné à mort s'est échappé ou Le vent souffle où il veut (A Man Escaped) (1956)
Pickpocket (1959)
Le Procès de Jeanne d'Arc (Trial of Joan of Arc) (1962)
Au Hasard Balthazar (1966)
Mouchette (1967)
Une Femme douce (A Gentle Creature) (1969)
Quatre nuits d'un rêveur (Four Nights of a Dreamer) (1971)
Lancelot du lac (Lancelot of the Lake) (1974)
Le Diable probablement (The Devil Probably) (1977)
L'Argent (Money) (1983)
Films about Bresson:
The Road To Bresson (1984) Dir: Leo De Boer and Jurriën Rood
Robert Bresson - Without A Trace (1994) Dir: François Weyergans
Awards and nominations
Robert Bresson was given the Career Golden Lion in 1989 by the Venice Film Festival
Journal d'un curé de campagne (1951) - Diary of a Country Priest
Venice Film Festival International Award Winner
Venice Film Festival Italian Film Critics Award Winner
Venice Film Festival OCIC Award Winner
Un condamné à mort s'est échappé ou Le vent souffle où il veut (1956) - A Man Escaped
Cannes Film Festival Prix de la mise en scène Winner
Pickpocket (1959) - Pickpocket
Berlin Film Festival Golden Bear Nominee
Procès de Jeanne d'Arc (1962) - The Trial of Joan of Arc
Cannes Film Festival Special Prix du Jury Winner
Cannes Film Festival OCIC Award Winner
Au hasard Balthazar (1966) - Balthazar
Venice Film Festival OCIC Award Winner
Venice Film Festival Jury Hommage
Mouchette (1967)
Cannes Film Festival OCIC Award Winner
Venice Film Festival Pasinetti Award Winner
Quatre nuits d'un rêveur (1971) - Four Nights of a Dreamer
Berlin Film Festival OCIC Award Winner
Lancelot du Lac (1974)- Lancelot of the Lake
Cannes Film Festival FIPRESCI Prize Winner (Bresson refused this award)
Le diable probablement (1977) - The Devil Probably
Berlin Film Festival Silver Bear - Special Jury Prize.
Berlin Film Festival Interfilm Award Winner
Berlin Film Festival OCIC Award Winner
L'argent (1983) - Money
Cannes Film Festival Prix de la mise en scène Winner
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu