Toamna târziu,oierii din unele sate carpatice si subcarpatice celebreazã,fãrã sã mai cunoascã semnificatia obiceiului,moartea si renasterea lui Sâmedru,zeu de origine indo-europeanã care a preluat numele si data de celebrare a Sf. Mare Mucenic Dimitrie de la Tesalonic din calendarul crestin.
Ceremonialul cuprinde,printre altele,moartea violentã a zeului îmbãtrânit la sfârsit de an prin tãierea unui arbore din pãdure urmatã imediat de renasterea acestuia prin incinerarea trupului neînsufletit (butucul sau trunchiul copacului) în noaptea de 25/56 octombrie.
Bãietii în vârstã de 7-14 ani din satele culoarului Rucãr-Bran încep pregãtirile,cu sprijinul si supravegherea discretã a flãcãilor,cu 2-3 sãptãmâni înainte de aprinderea focului:aduc din pãdure o mare cantitate de cetini de brad,aleg si amenajeazã locul unde se va aprinde Focul lui Sâmedru.
În dupã amiaza zilei de 25 octombrie cetele de copii însotite de câte 2-3 feciori,merg în pãdure, aleg pomul care va fi incinerat,îl doboarã,îl curãtã de crengi si îl aduc pe locul unde se va aprinde rugul funerar.
Trupul neînsufletit al zeului (butucul sau trunchiul copacului),numit par,fixat în pozitie verticalã si îmbrãcat cu cetinã verde,se numeste Focul lui Sâmedru.
Înãltimea acestuia este,uneori,cât turla bisericii din sat.
O altã tehnicã de amenajare a rugului este capra construitã din trei lemne lungi,adunate la vârf si prinse cu stinghii,îmbrãcatã asemenea parului în hainã de sãrbãtoare din cetinã de brad.
La lãsarea serii,în liniste si cuprinsi de emotii,copiii aprind Focul.
Când rugul începe sã lumineze cerul,copiii izbucnesc în strigãte de bucurie,adresând invitatia la cea mai mare sãrbãtoare a anului:Hai la Focul lui Sâmedru!
În jurul rugurilor se adunã,pe vecinãtãti,copii,tineri,maturi si bãtrâni.
Toatã suflarea satului participã la taina renasterii zeului prin ritul funerar de incinerare.
Femeile împart,ca la o înmormântare obisnuitã,covrigi,fructe si bãuturã.
În timp ce trupul divin este mistuit de flãcãri,cei prezenti beau,mãnâncã,glumesc,cântã si joacã.
Focul lui Sâmedru este un Revelion unde se celebreazã moartea si renasterea,prin incinerare, a unei vechi divinitãti geto-dace.
Vâlvãtaia focului întretinutã toatã noaptea de cei prezenti cu cetinã de brad este însotitã de invitatia: Hai la Focul lui Sâmedru!
Un moment asteptat cu mare interes este renasterea divinitãtii adorate care corespunde cu prãbusirea parului sau caprei rugului funerar.
Prin directia în care cad tãciunii aprinsi,pãrti ale trupului divin,se apreciazã care dintre feciori sau fete urmeazã sã se cãsãtoreascã în noul an.
La plecare,participantii iau cenusã,cãrbuni aprinsi si alte resturi ale rugului funerar pentru a fertiliza grãdinile si livezile.
Sub pavãza zeului renãscut,oamenii din Carpati încep un nou an pastoral.
Cu unele deosebiri locale,obiceiul aprinderii Focului lui Sâmedru se practicã în mai multe localitãti din nordul judetelor Arges,Dâmbovita si Vâlcea.
Sursa : Ion Ghinoiu (Sãrbãtori si obiceiuri românesti,Ed. Elion,2004)
Bravo
RăspundețiȘtergereXXX