Ioan Chirilă, jurnalist și scriitor român

1925: Ioan Chirilă, jurnalist și scriitor român (d. 1999)

Ioan Chirilă (n. 25 octombrie 1925, Ismail - d. 21 noiembrie 1999, București) a fost un jurnalist sportiv și scriitor român de cărți pe teme sportive.

Ioan Chirilă s-a născut la data de 25 octombrie 1925 în orașul Ismail din sudul Basarabiei - o localitate care aparține în prezent Ucrainei. Tatăl său, Ștefan G. Chirilov, care se născuse în anul 1890 în comuna Cairaclia (județul Ismail), era agricultor și industriaș de etnie lipoveană, primar al comunei Cairaclia, președinte al Băncii Populare din aceeași comună, decorat cu Meritul Comercial Clasa I, Ordinele Coroana României și Steaua României în Gradul de Cavaler. Mama sa, Caliopi Alaman, era de origine greacă, familia ei fiind venită în România dinInsula Andros.

În anul 1940, la vârsta de 15 ani, Ioan Chirilă a trecut Dunărea, împreună cu familia sa, și s-a stabilit în orașul Galați, iar apoi laIoan Chirilă a fost și un traducător de excepție. A tradus din limba rusă, de la cărți tehnice, până la piese de teatru precum "Turnul de Fildeș" de Viktor Rozov, "Fuga" de Mihail Bulgakov, și câteva schițe de M. Zoscenko, pe care le-a dramatizat sub titlul "Când comedia era rege". Toate s-au jucat pe scena Teatrului de Comedie din București.

 Brăila, unde a absolvit liceul. Ulterior, s-a mutat la București, unde s-a înscris la Facultatea de Drept, pe care a absolvit-o în anul 1949. În această perioadă a practicat mai multe sporturi: fotbalul (ca junior la echipa de categorie inferioară Cetatea Ismail, apoi, în timpul războiului, la divizionara B Dacia "Vasile Alecsandri" Galați. Cariera de fotbalist i-a fost întreruptă de o accidentare gravă; dar, în timpul studillor universitare a jucat volei,tenis și a practicat atletismul (aruncarea greutății).

Din anul 1951 a lucrat ca redactor sportiv la Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, pentru ca din anul 1959 să activeze ca jurnalist la cotidianul „Sportul popular“ - transformat după Revoluție în „Gazeta sporturilor“. La acest cotidian sportiv, Ioan Chirilă a îndeplinit pe rând funcțiile de redactor (1959-1961), șef de rubrică (1961-1971), publicist comentator (1971-1978), șef de secție (1978-1993), director general (1993-1999). Din anul 1997 a lucrat ca senior editor la cotidianul „Pro Sport“. A participat la nouă turnee finale ale Campionatului Mondial de Fotbal și la două ediții ale Jocurilor Olimpice de vară. În anii '70, a deținut la Radiodifuziunea Română o rubrică permanentă în calitate de comentator.

Cunoscut sub porecla de "Nea Vanea", Ioan Chirilă este autorul a 27 de volume de publicistică închinate unor sportivi sau evenimente sportive, scrise într-un stil original, colorat („Șepcile roșii“, „World Cup ’66“, „Argentina“ etc.). De multe ori, reflectarea evenimentului sportiv era un pretext pentru reportaje literare sui-generis, evocând, emoționant, locurile, oamenii obișnuiți și artele. Cărțile sale au fost editate în tiraje foarte mari, cartea „Nadia“ de exemplu vânzându-se în 300.000 de exemplare.

Căsătorit cu actrița și directoarea de teatru Iarina Demian, a avut doi copii: Ionuț (n. 1967), antrenor de fotbal, și Tudor Chirilă, actor și muzician.

În memoria sa, Asociația Presei Sportive din România oferă, în cadrul unor gale anuale, Premiile „Ioan Chirilă” pentru presă și publicistică sportivă.

„Da, am alergat și eu Maratonul. Cu precizarea că a fost o goană neîntreruptă. De cele mai multe ori, maratonul meu a durat 42 de ani, și nu 42 de kilometri, în criză de timp alergând pe pista aeroporturilor... Ilie Năstase, Nadia Comăneci, Dobrin... Fără ei, maratonul meu ar fi fost unul oarecare... ”

—Ioan Chirilă

Cărți publicate

Decatlonul de aur (Editura UCFS,1963)

Finala se joacă astăzi (Ed. Uniunii de Cultură Fizică și Sport, 1966)

World Cup'66 (Ed. Uniunii de Cultură Fizică și Sport, 1966)

Glasul roților de tren. Istoria "Rapidului" (Ed. CNEFS, 1968; ed. a II-a, Ed. Economică, 2000)

Șepcile Roșii (Ed. CNEFS, București, 1969)

Mexicul - această "fata morgana" (Ed. Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport, 1970)

Mexico '70. Jurnal sentimental (Ed. Stadion, 1970; ed.a II-a, 2002, încorporând "Mexicul - această "fata morgana"; ed.a III-a, 2009, Gazeta sporturilor)

Ar fi fost prea frumos (Ed. Stadion, 1972; ed. a II-a, 2002)

Învingătorul lui Cruyff - Campionatul Mondial de fotbal 1974 (Ed. Sport-Turism, 1975; ed. a II-a, 2001)

Cu cărțile pe față. Însemnări din lumea sportului (Ed. Sport-Turism, 1976)

Nadia (Ed. Sport-Turism, 1977; ed.a II-a, 2001; ed.a III-a, 2009)

Ar! Gen! Ti! Na! (Ed. Sport-Turism, 1978,ediția a II-a, 2001)

Răsucind fusele orare. Însemnările unui cronicar de fotbal (Ed. Sport-Turism, 1980)

My Husband, the King (titlul dat de autor: Meciul iubirii; redactată pentru Mariana Simionescu) (1980)

Viața la puls 200. Ocolul lumii în 30 de sporturi (Ed. Sport-Turism, 1981)

España '82 (Ed. Sport-Turism, 1982)

Și noi am fost pe Conte Verde (Ed. Sport-Turism, 1983)

Pe marile bulevarde ale fotbalului (Ed. Sport-Turism, 1984)

Zile și nopți pe stadion (Ed. Sport-Turism, 1986)

Frumoasele noastre duminici (Ed. Sport-Turism, 1988)

Franz über alles (Ed. Sport-Turism, 1990)

Eu am jucat cântând (redactată pentru Ilie Năstase) (1991)

Maratonul meu (1993) (ed. a II-a, 2000, încorporând părți din "Zile și nopți pe stadion")

Lucescu și drogul său, fotbalul (Ed. Mentor, 1999)

Un veac de fotbal românesc (Ed. Fundației Pro, Brașov, 1999) - împreună cu Mihai Ionescu

Aprecieri

„Avea o memorie senzațională. Își amintea de exemplu faze petrecute acum 50 sau 60 de ani, o capacitate de analiză și de interpretare extraordinară a "fenomenului". Era o veritabilă enciclopedie.”

—Mircea Lucescu

CUVINTE POTRIVITE

„Era vremea baschetului «fără uriaşi», când jucătorii veneau cu tramvaiul fără să se aplece, figuri de pietoni traversând neobservaţi strada pe la benzinăria ce stăruie şi astăzi în colţul prin care se intra, acum cincizeci de ani, la arena Romcomit. Era vremea baschetului de mare fineţe tehnică în care Sim, viitorul arhitect, arunca «trasoare» spre panoul încă de lemn.“ 

Ioan Chirilă, „Viaţa la puls 200“, 1981

„Toţi, dar absolut toţi, cântă sau salută într-un fel (sau altul) victoria. Bărbaţi în toată firea suflă în trompete de copil. Femei de toate vârstele, cu imense baticuri alb-albastre pe cap, fluieră ca agenţii de circulaţie. (...) O bătrână gârbovită privea cu ochi încântaţi cortegiul fără sfârşit. Şi pentru că nu putea rămâne o spectatoare pasivă, şi-a deschis poşeta, a căutat ceva... ceva care să producă un zgomot, mica ei contribuţie la zecile de miliarde de decibili şi - negăsind ceva potrivit (era şi greu) - a scos o cutie de chibrituri şi a început să o scuture în dreptul urechii, în ritmul obsedant «Ar-hen-ti-na cam-pe-on», fericită că poate să dea o strălucire în plus acestei nopţi de dragoste.“ 

Ioan Chirilă, „Ar!-hen!-ti!-na!“, 1978 

„Am scris cândva «Frumoasele noastre duminici». Sigur că m-am gândit în primul rând la duminicile petrecute pe stadion, la căderea serii, când se aprind reflectoarele... Dar n-am omis nici duminicile petrecute în redacţie, când sună telefoanele ca la «Informaţii» şi când totul arde, pentru că tipografia aşteaptă, pentru că linotipiştii sunt nerăbdători să iasă de sub dugoarea plumbului topit şi să plece acasă, îmbătaţi de răcoarea nopţii.“ 

Ioan Chirilă, „Maratonul meu“, 1993 

„În ultima vreme ne-am modernizat. Avem fax. Cronicile zboară prin aer, peste blocuri, ca într-un tablou de Chagal. (...) În cabina corecturii, spatele cronicilor culese atârnau ca fularele proaspăt spălate.“

Ioan Chirilă, „Maratonul meu“, 1993

„Au trecut trei minute... După care va veni golul fantastic, el gol immortal, cum vor striga la masa presei crainicii argentinieni. (...) Un gol pe care am să-l revăd de o mie de ori, în fel şi chip, în replay-urile TV, în schiţe desenate ale tuturor revistelor, în fotografiile-kinogramă, stop-cadre dintr-un film uluitor, un gol unic, despre care se poate spune că a fost cel mai frumos din golurile «Mundialului»...“

Ioan Chirilă, „Frumoasele noastre duminici“, 1988

„Paralele, acum eliberate, îşi sună bucuria, vibrând ca o coardă de violoncel. Acum, sala nu mai e sală. E un stadion englezesc de fotbal sau o arenă mexicană de corrida. Toată lumea e în picioare. Flutură batistele. Lipsesc doar petardele. Brigada de arbitre nu mai are putere de decizie. Acum votează sala. Un referendum cu 20.000 de participanţi.“ 

Ioan Chirilă, „Nadia“, 1976

A murit pe 21 noiembrie 1999, după ce a scris peste 29 de cărţi.