1946 - S-a născut Peter Green (Greenbaum), chitarist, vocalist şi compozitor britanic (John Mayall's Bluesbreakers, Fleetwood Mac).Peter Green BANDIT
Titulatura Fleetwood Mac produce foarte multe confuzii in randurile celor care sunt novici intr-ale rock-ului. La finele anilor '60, Fleetwood Mac insemna una dintre cele mai importante trupe ale blues-ului britanic, exponentii principali ai curentului denumit ''british blues boom'', nascut in jurul anului 1967, pentru ca spre jumatatea deceniului urmator, aceiasi denumire sa desemneze unul dintre grupurile soft rock cu cele mai mari vanzari de discuri. Chestiunea este intr-adevar foarte ambiguua. Sa fie vorba despre doua formatii diferite? Sa fie una si aceiasi formatie, care insa a trebuit sa faca fata unor schimbari stilistice radicale? Cam acesta din urma ar fi raspunsul, dar totusi trebuie sa mai tinem cont de un amanunt, singurul element comun al celor doua perioade il constituie sectia ritmica, adica basistul John McVie si tobosarul Mick Fleetwood. Vom lamuri mai jos delimitarea tuturor perioadelor din istoria grupului Fleetwood Mac, inclusiv inevitabilele etape de tranzitie. Parca este un pic fortat sa tratezi istoria Fleetwood Mac ca un tot unitar, dar imprejurarile generate de mentinerea titulaturii ne obliga. Cert este ca ambele variante de baza ale grupului au insemnat ceva, si un observator obiectiv nu poate exclude Fleetwood Mac din randurile trupelor de elita ale rock-ului mondial.
Originile formatiei dateaza inca din perioada 1963-1965, cand cei trei membrii fondatori, tobosarul Mick Fleetwood (n. 24 iunie 1942, Londra), basistul John McVie (n. 26 iunie 1945, Londra) si chitaristul Peter Green (pe numele real Peter Greenbaum, n. 29 octombrie 1946, Londra), isi faceau cu totii ucenicia prin cluburile londoneze de blues. Fleetwood a cantat mai intai cu The Cheynes si The Bo Street Runners, iar Peter Green cu Shotgun Express, grup unde l-a avut coleg printre altii si pe un anume Rod Stewart. Fleetwood si Green aveau sa se intalneasca in 1965 intr-un combo numit Peter B's Looners, condus de claparul Peter Bardens (devenit cunoscut mai tarziu in grupul Camel). In ceea ce-l priveste pe John McVie, acesta era singurul care-si cladise ceva faima, cantand cu patriarhul blues-ului britanic, John Mayall. De altfel McVie a fost singurul colaborator condtant al lui Mayall in perioada 1963-1967.
In 1966 ii vine randul lui McVie sa devina coleg cu Green, fiindca dupa plecarea lui Clapton din Bluesbreakers, Mayall a apelat la serviciile viitorului lider de la Fleetwood Mac. Noua componenta realizeaza albumul ''A Hard Road'', care include si doua compozitii ale lui Green. Din primavara lui '67 apare in grup si Mick Fleetwood, dar aceasta componenta nu a rezistat decat doua luni, timp in care a inregistrat doar un single, ''Double Trouble''. Cei trei tineri instrumentisti hotarasc sa-l lase balta pe batranul si uraciosul de Mayall, pentru a-si forma propria trupa, in care sa poata sa bea si sa drogheze linistiti. McVie a ezitat initial sa abandoneze slujba stabila pe care o avea la Bluesbreakers, motiv pentru care Green il apeleaza la un alt basist, Bob Brunning. Trio-ul semneaza cu un label proaspat infiintat, Blue Horizon. In scurt timp, componenta formatiei se largeste prin cooptarea a inca unui chitarist, Jeremy Spencer (n. 4 iulie 1948, Lancashire), un mare fan al lui Elmore James, renumit bluesman din Chicago.
Grupul isi ia numele Fleetwood Mac si inregistreaza un prim single, ''I Believe My Time Ain't Long/Rambling Pony'', ignorat deocamdata. Pana la finele anului McVie renunta in sfarsit la Bluesbreakers, motiv pentru care Brunning pleaca in conditii amiabile din Fleetwood Mac, trecand la Savoy Brown.
In februarie 1968 apare albumul de debut intitulat ''Peter Green's Fleetwood Mac'', care reuseste performanta sa stea timp 13 luni in topul britanic, pozitia maxima atinsa fiind 4. In America, unde blues-ul alb era inca ignorat de public, ''Peter Green's Fleetwood Mac'' a intrat foarte putin timp in Top 200.
La capitolul single-uri, Fleetwood Mac au intrat in Top 40 din Marea Britanie cu doua piese, ''Black Magic Woman'', compozitia lui Peter Green facuta mai tarziu celebra de Santana, iar apoi cu un cover dupa Litlle Willie John, ''Need Your Love So Bad''.
Incurajati de succesul rapid, cei patru editeaza in august un al doilea L.P., ''Mr. Wonderful'', aparut numai pe piata britanica. Acesta nu egaleaza succesul avut de predecesorul sau, dar totusi se claseaza pe locul 10.
Imediat dupa ''Mr. Wonderful'', trupa se intalneste cu un al treilea chitarist, Danny Kirwan (n. 13 mai 1950, Londra), o descoperire a lui Peter Green.
Inceputul lui 1969 ii gaseste pe Fleetwood Mac in culmea gloriei. In ianuarie apare un al treilea album, ''English Rose'', iar in februarie single-ul ''Albatross'' ajunge pe prima treapta a topului britanic. Aceasta superba compozitie instrumentala a lui Peter Green este si prima care intra in clasamentul Billboard, pana pe locul 104...In aceiasi perioada avea loc primul turneu american al trupei, prilej cu care cei cinci au trecut pe la Chicago, unde au sustinut un jam-session cu cativa dintre idolii lor: Willie Dixon, Otis Spann, Big Walter Horton. Inregistrarile de atunci au aparut sub forma unui album intitulat ''Blues Jam At Chess'', editat in decembrie 1969.
In aprilie Fleetwood Mac au realizat un nou single britanic, ''Man Of The World'' (locul 2), editat de label-ul lui Andrew Loog Oldhame, Immediate, fiindca intre timp expirase contractul cu Blue Horizon. In august le apare un ultim album la respectiva casa de discuri, compilatia ''Pious Bird Of Good Omen'', pentru ca ulterior trupa sa treaca la o alta companie Reprise.
Debutul la noua casa de discuri este single-ul ''Oh Well'', un alt ''number two'' britanic. Primul album la Reprise este ''Then Pay On'', care marcheaza prima deviatie de la blues-ul pur pe care-l practicase Fleetwood Mac pana atunci.
La finele lui '69 si la inceputul lui 1970, Peter Green a avut serioase probleme psihice cauzate de consumul exagerat de droguri, in special L.S.D. Una dintre intentiile sale din acea perioada era acea de a canta exclusiv in scopuri caritabile, o idee altfel laudabile, dar irealizabila din nefericire in conditiile ''economiei de piata''…In primavara lui '70 apare un ultim single Fleetwood Mac cu Peter Green, ''Green Manalishi'', dupa care valorosul muzician renunta definitiv la trupa, revenind pentru doar cateva concerte in 1971. In acel an a realizat doua albume solo, dupa care avea sa dispara enigmatic timp de noua ani. Nestiindu-se nimic sigur, in anii '70 circulau diverse zvonuri despre Peter, cum ca ar lucra ca gropar intr-un cimitir din Londra, ca era barman undeva in Peninsula Cornwall, infirmier intr-un spital sau membru al unei comunitati israelite. Ba chiar se spunea ca ar fi fost internat intr-un ospiciu. Aceasta perioada din viata lui a ramas invaluita in mister, pana la revenirea sa pe scena muzicala in 1979. O vreme, Green a continuat sa editeze albume solo, pana cand de prin 1987 a disparut din nou, pentru a se intoarce in 1998 cu un album alcatuit integral din compozitii ale idolului sau Robert Johnson, continuat in 2000 de inca unul de acelasi fel.
Revenind la Fleetwood Mac si la anul 1970, trebuie spus ca cei ramasi au cooptat-o pe Christine Perfect, pianista/vocalista de la Chicken Shack si viitoarea sotie a lui John McVie. Primul album fara Peter Green a fost ''Kiln House'' (septembrie '70), orientat mai curand spre rock'n'roll-ul timpuriu, fapt ce-i dezamageste pe fanii din Marea Britanie, unde ''Kiln House'' nu intra in topuri. In schimb in Statele Unite este primul produs al trupei intrat in Top 100.
La inceputul lui 1971 Fleetwood Mac se desparte de inca un membru din formula clasica, Jeremy Spencer, care a parasit grupul in timpul unui turneu american pentru a se alatura sectei Children Of God. In ceea ce priveste cariera sa solistica, el nu a mai realizat decat doua albume, care se adauga celui de debut aparut in primavara lui '70. Pentru a duce la bun sfarsit turneul s-a apelat la …Peter Green, dar acesta a refuzat sa interpreteze cantecele sale celebre si mai mult decat atat urla foarte des la microfon ''Yankee bastards!''.
Cum era foarte clar ca nu se mai poate continua cu Green, grupul a organizat o serie de auditii, in urma carora a fost selectat chitaristul californian Bob Welch (n. 31 iulie 1946, Los Angeles). Bob Welch devine principalul compozitor al trupei si contribuie esential la reorientarea stilistica a trupei spre un soft-rock tipic californian. Primul L.P. realizat alaturi de Bob Welch a fost ''Future Games'' (noiembrie '71), un al doilea mare esec britanic, dar intra din nou in Top 100 de la Billboard.
Dupa acest album Fleetwood Mac concerteaza in State cu Van Morrison in descidere si in Europa ca ''opening act'' pentru Deep Purple si Savoy Brown.
Urmatorul produs discografic este ''Bare Trees'' in aprilie 1972,
Are impartaseste aceiasi soarta cu predecesorul sau, adica succes moderat in State si esec total in Anglia, unde noul stil practicat de Fleetwood Mac nu avea trecere in fata glam-rock-ului aflat atunci la mare voga.
Curand dupa Bare Trees au loc noi modificari de personal, datorate plecarii lui Danny Kirwan, ajuns de nesuportat datorita acelorasi motive ca si Peter Green. Paharul s-a umplut definitiv dupa un concert, cand Kirwan l-a dat cu capul de pereti pe Welch.
In toamna lui 1972 Fleetwood Mac a adoptat in premiera formula de sextet, in locul lui Kirwan fiind adusi un vocalist, David Walker (ex-Savoy Brown) si un chitarist, Bob Weston (ex-Long John Baldry). Primul si singurul album in aceasta formula a fost ''Penguin'', in primavara lui '73, cel mai mare succes american de pana atunci al trupei (locul 49). In Anglia tacere totala. In schimb o reeditare a vechiului single ''Albatross'' ajungea pana pe locul 2 in tara de origine a grupului, prilej cu care video clip-ul piesei este difuzat in emisiunea ''Top Of The Pops'', cu mentiunea ca Fleetwood Mac s-au desfiintat de trei ani…
Intre timp trupa mergea inainte, renuntand la vocalistul Dave Walker, frustrat de faptul ca pe ''Penguin'' nu i s-au incredintat spre interpretare decat doua piese. In scurta vreme, Fleetwood Mac, din nou cu cinci componenti in formatie, intra in studio pentru a realizarea a inca unui L.P., ''Mistery To Me'', iesit in octombrie '73. Parea ca Fleetwood Mac vor ramane pe veci o trupa de Top 100 Billboard si una complet uitata in Marea Britanie.
Turneul de promovare al albumului ''Mistery To Me'' avea sa produca noi disensiuni in trupa, datorita unei incurcaturi amoroase intre chitaristul Bob Weston si sotia lui Mick Fleetwood. Weston este concediat, turneul intrerupt, dar istoria Fleetwood Mac merge mai departe, fiinca in septembrie 1974 trupa scoate albumul ''Heroes Are Hard To Find'', in formula de cvartet de data aceasta. ''Heroes Are Hard To Find'' reuseste sa depaseasca ''performanta'' obtinuta cu un an jumatate in urma de ''Penguin'', clasandu-se pe locul 34 la Billboard. Peste trei luni insa, Bob Welch obosit de atmosfera incordata din trupa, pleaca spre a urma o cariera solo. Alaturi de Christine McVie, Welch fusese principala forta creativa a trupei in perioada 1971-1974. Mai inainte de a deveni artist solo, Welch a fost scurt timp liderul unui grup hard rock, Paris, din care mai facea parte si basistul Glenn Cornick (ex-Jethro Tull).
Anul 1975 a insemnat o noua rascruce in istoria Fleetwood Mac. Cooptarea a doi noi membrii, chitaristul-vocalist Lindsey Buckingham (n. 3 octombrie 1948, Palo Alto-California) si solista vocala Stevie Nicks (n. 26 mai 1948, Phoenix-Arizona) va avea drept consecinta o adevarata explozie comerciala a formatie, care mentindu-se in aria stilistica a soft-rock-ului, se va transforma peste noapte intr-una dintre cele mai bine vandute titulaturi din istoria muzicii pop/rock. Se va ajunge chiar ca unii fani sa considere Fleetwood Mac drept o trupa infiinata in 1975, ignorand etapele anterioare din existenta grupului, asa cum fanii din perioada de inceput considera ca Fleetwood Mac au incetat sa mai existe dupa plecarea lui Peter Green.
Buckhingham si Nicks alcatuiau anterior un duo folk-rock, cu singur album la activ, aparut in 1973. Cel care i-a descoperit a fost Mick Fleetwood, care in timp ce cauta un studio de inregistrari prin Los Angeles pentru trupa sa, avea sa ajunga intr-un numit Sound City, acolo unde se aflau la lucru cei doi tineri muzicieni mentionati. Dupa plecarea lui Welch, Mick a luat legatura cu cei doi propundu-le sa devina membrii Fleetwood Mac.
In iulie iese pe piata primul L.P. in noua componenta, intitulat simplu ''Fleetwood Mac''. In toamna acesta este cel dintai album al grupului ce avea sa intre in Top 10, pentru ca primul extras pe single, ''Over My Head'', sa ajunga pana in Top 20, fiind primul hit al fomatiei de la ''Green Manalishi'' incoace.
Ascensiunea grupului a continuat si in anul urmator, cand L.P.-ul ''Fleetwood Mac a avut un traseu foarte straniu, dupa mai multe urcari si coborari, atingand in sfarsit prima pozitie in septembrie, la mai mult de un an de la lansarea sa oficiala. In aceiasi perioada albumul amintit intra si in topul britanic, unde se opreste pe pozitia 23.
La single-uri, alte doua extrase intra in Top 20, ''Say You Love Me'' si ''Rhiannon''. ''Say You Love Me'' devine hit si in Marea Britanie, primul de la ''Green Manalishi'' incoace.
In 1976, cele doua cupluri din interiorul trupei, Buckingham-Nicks si John McVie-Christine McVie se desparteau, dar asta nu a impiedicat succesul pe care Fleetwood Mac aveau sa-l aiba multi ani de atunci incolo. Ba chiar 1977, avea sa fie cel mai bun an din indelungata istorie a formatiei, albumul ''Rumours'', editat in luna februarie, devenind ''number one'' pe ambele tarmuri ale Atlanticului si producand patru hit-uri de Top Ten in S.U.A.: ''Go Your Own Way'', ''Dreams'', ''Don't Stop'' si ''You Make Loving Fun'', toate patru clasate doar in Top 40 la englezi. In cele din urma ''Rumours'' avea sa devina al doilea album din toate timpurile ca cifra de vanzari, fiind depasit doar de ''Thriller'' al lui Michael Jackson.
Urmarea lui ''Rumours'' a fost ''Tusk'', lansat in octombrie '79, care chiar daca nu s-a vandut la fel de bine, a fost la randul lui multi-platinat si a dat doua hit-uri de Top 10, ''Sara'' si piesa de titlu. Odata cu ''Tusk'', Buckingham a preluat in mod abuziv sefia trupei, fapt ce avea sa creeze o promuntata stare de tensiune intre componenti.
La sfarsitul lui 1980 a fost realizat un dublu album live, primul cu caracter oficial din istoria grupului.
1981 a fost consacrat proiectelor solo a trei dintre membrii trupei, Buckhingam, Nicks si Fleetwood, cel mai mare succes avandu-l Nicks, al carei L.P., ''Bella Donna'' a fost ''number one'' in State.
Fleetwood Mac au revenit in vara lui '82 cu ''Mirage'', clasat din nou pe prima pozitie a topului american. ''Mirage'' a dat la randul lui alte doua hit-uri, ''Hold Me'' si ''Gipsy''.
Dupa aceasta, trupa si-a intrerupt activitatea vreme de cinci ani, vreme in care toti componentii au scos albume solo, exceptandu-l pe John McVie. Cel mai mare succes l-a avut in continuare Stevie Nicks, cu doua L.P.-uri de Top 20. Christine McVie a produs si ea un hit de Top 10, ''Got A Hold On Me'' (1984), in timp ce Buckingham a realizat un album apreciat de critica, dar cu vanzari slabe.
Grupul s-a reunit in studio inca din 1985, dar urmatorul material discografic, ''Tango In The Night'' a aparut de abia in '87. Ajuns in Top Ten-ul american, a dat alte trei evergreen-uri: ''Seven Wonders'', ''Litlle Lies'' si ''Everywhere''.
Cam aici se incheie lunga perioada de glorie a grupului, inceputa in 1975. Dupa ''Tango In The Night'', Buckhingam a anuntat ca pleaca definitiv din trupa. Ceilalti au hotarat sa continue, substituindu-l pe Lindsey cu doi chitaristi, Billy Burnette si Rick Vito. Albumul inregistrat cu acestia, ''Behind The Mask'' (1990), a fost un esec total, primul nerasplatit nici macar cu aur din 1975 incoace.
In 1993 cei cinci care au trait perioada cea mai glorioasa din istoria Fleetwood Mac s-au reunit pentru a canta cu prilejul instalarii lui Bill Clinton la Casa Alba (Clinton alesese ''Don't Stop'' drept motto al campaniei sale electorale).
Peste doi ani de la acest eveniment a aparut un nou album Fleetwood Mac, ''Time''. Din noua versiune a trupei lipsea Stevie Nicks, inlocuita de tanara Bekka Bramlett (fiica lui Delaney & Bonnie Bramlett, un duo de succes la inceputul anilor '70). De asemenea locul lui Rick Vito fusese luat de veteranul Dave Mason (ex-Traffic). Interesul pentru vreo noua realizare Fleetwood Mac parea sa fi disparut definitiv.
S-a sperat ca acest lucru se poate obtine prin reunirea in formulei de platina din perioada '75 - '87, dar ''The Dance'', un album unplugged realizat de catre cei cinci in 1997 a avut doar un succes moderat.
In '98 Fleetwood Mac au fost primiti in Rock'n'roll Hall Of Fame, prilej cu care au fost celebrati toti muzicienii importanti care s-au perindat de-a lungul celor trei decenii de activitate prin trupa, singurul nedraptatit fiind Bob Welch. Articol Viorel Grecu Sursa
Originile formatiei dateaza inca din perioada 1963-1965, cand cei trei membrii fondatori, tobosarul Mick Fleetwood (n. 24 iunie 1942, Londra), basistul John McVie (n. 26 iunie 1945, Londra) si chitaristul Peter Green (pe numele real Peter Greenbaum, n. 29 octombrie 1946, Londra), isi faceau cu totii ucenicia prin cluburile londoneze de blues. Fleetwood a cantat mai intai cu The Cheynes si The Bo Street Runners, iar Peter Green cu Shotgun Express, grup unde l-a avut coleg printre altii si pe un anume Rod Stewart. Fleetwood si Green aveau sa se intalneasca in 1965 intr-un combo numit Peter B's Looners, condus de claparul Peter Bardens (devenit cunoscut mai tarziu in grupul Camel). In ceea ce-l priveste pe John McVie, acesta era singurul care-si cladise ceva faima, cantand cu patriarhul blues-ului britanic, John Mayall. De altfel McVie a fost singurul colaborator condtant al lui Mayall in perioada 1963-1967.
In 1966 ii vine randul lui McVie sa devina coleg cu Green, fiindca dupa plecarea lui Clapton din Bluesbreakers, Mayall a apelat la serviciile viitorului lider de la Fleetwood Mac. Noua componenta realizeaza albumul ''A Hard Road'', care include si doua compozitii ale lui Green. Din primavara lui '67 apare in grup si Mick Fleetwood, dar aceasta componenta nu a rezistat decat doua luni, timp in care a inregistrat doar un single, ''Double Trouble''. Cei trei tineri instrumentisti hotarasc sa-l lase balta pe batranul si uraciosul de Mayall, pentru a-si forma propria trupa, in care sa poata sa bea si sa drogheze linistiti. McVie a ezitat initial sa abandoneze slujba stabila pe care o avea la Bluesbreakers, motiv pentru care Green il apeleaza la un alt basist, Bob Brunning. Trio-ul semneaza cu un label proaspat infiintat, Blue Horizon. In scurt timp, componenta formatiei se largeste prin cooptarea a inca unui chitarist, Jeremy Spencer (n. 4 iulie 1948, Lancashire), un mare fan al lui Elmore James, renumit bluesman din Chicago.
Grupul isi ia numele Fleetwood Mac si inregistreaza un prim single, ''I Believe My Time Ain't Long/Rambling Pony'', ignorat deocamdata. Pana la finele anului McVie renunta in sfarsit la Bluesbreakers, motiv pentru care Brunning pleaca in conditii amiabile din Fleetwood Mac, trecand la Savoy Brown.
In februarie 1968 apare albumul de debut intitulat ''Peter Green's Fleetwood Mac'', care reuseste performanta sa stea timp 13 luni in topul britanic, pozitia maxima atinsa fiind 4. In America, unde blues-ul alb era inca ignorat de public, ''Peter Green's Fleetwood Mac'' a intrat foarte putin timp in Top 200.
La capitolul single-uri, Fleetwood Mac au intrat in Top 40 din Marea Britanie cu doua piese, ''Black Magic Woman'', compozitia lui Peter Green facuta mai tarziu celebra de Santana, iar apoi cu un cover dupa Litlle Willie John, ''Need Your Love So Bad''.
Incurajati de succesul rapid, cei patru editeaza in august un al doilea L.P., ''Mr. Wonderful'', aparut numai pe piata britanica. Acesta nu egaleaza succesul avut de predecesorul sau, dar totusi se claseaza pe locul 10.
Imediat dupa ''Mr. Wonderful'', trupa se intalneste cu un al treilea chitarist, Danny Kirwan (n. 13 mai 1950, Londra), o descoperire a lui Peter Green.
Inceputul lui 1969 ii gaseste pe Fleetwood Mac in culmea gloriei. In ianuarie apare un al treilea album, ''English Rose'', iar in februarie single-ul ''Albatross'' ajunge pe prima treapta a topului britanic. Aceasta superba compozitie instrumentala a lui Peter Green este si prima care intra in clasamentul Billboard, pana pe locul 104...In aceiasi perioada avea loc primul turneu american al trupei, prilej cu care cei cinci au trecut pe la Chicago, unde au sustinut un jam-session cu cativa dintre idolii lor: Willie Dixon, Otis Spann, Big Walter Horton. Inregistrarile de atunci au aparut sub forma unui album intitulat ''Blues Jam At Chess'', editat in decembrie 1969.
In aprilie Fleetwood Mac au realizat un nou single britanic, ''Man Of The World'' (locul 2), editat de label-ul lui Andrew Loog Oldhame, Immediate, fiindca intre timp expirase contractul cu Blue Horizon. In august le apare un ultim album la respectiva casa de discuri, compilatia ''Pious Bird Of Good Omen'', pentru ca ulterior trupa sa treaca la o alta companie Reprise.
Debutul la noua casa de discuri este single-ul ''Oh Well'', un alt ''number two'' britanic. Primul album la Reprise este ''Then Pay On'', care marcheaza prima deviatie de la blues-ul pur pe care-l practicase Fleetwood Mac pana atunci.
La finele lui '69 si la inceputul lui 1970, Peter Green a avut serioase probleme psihice cauzate de consumul exagerat de droguri, in special L.S.D. Una dintre intentiile sale din acea perioada era acea de a canta exclusiv in scopuri caritabile, o idee altfel laudabile, dar irealizabila din nefericire in conditiile ''economiei de piata''…In primavara lui '70 apare un ultim single Fleetwood Mac cu Peter Green, ''Green Manalishi'', dupa care valorosul muzician renunta definitiv la trupa, revenind pentru doar cateva concerte in 1971. In acel an a realizat doua albume solo, dupa care avea sa dispara enigmatic timp de noua ani. Nestiindu-se nimic sigur, in anii '70 circulau diverse zvonuri despre Peter, cum ca ar lucra ca gropar intr-un cimitir din Londra, ca era barman undeva in Peninsula Cornwall, infirmier intr-un spital sau membru al unei comunitati israelite. Ba chiar se spunea ca ar fi fost internat intr-un ospiciu. Aceasta perioada din viata lui a ramas invaluita in mister, pana la revenirea sa pe scena muzicala in 1979. O vreme, Green a continuat sa editeze albume solo, pana cand de prin 1987 a disparut din nou, pentru a se intoarce in 1998 cu un album alcatuit integral din compozitii ale idolului sau Robert Johnson, continuat in 2000 de inca unul de acelasi fel.
Revenind la Fleetwood Mac si la anul 1970, trebuie spus ca cei ramasi au cooptat-o pe Christine Perfect, pianista/vocalista de la Chicken Shack si viitoarea sotie a lui John McVie. Primul album fara Peter Green a fost ''Kiln House'' (septembrie '70), orientat mai curand spre rock'n'roll-ul timpuriu, fapt ce-i dezamageste pe fanii din Marea Britanie, unde ''Kiln House'' nu intra in topuri. In schimb in Statele Unite este primul produs al trupei intrat in Top 100.
La inceputul lui 1971 Fleetwood Mac se desparte de inca un membru din formula clasica, Jeremy Spencer, care a parasit grupul in timpul unui turneu american pentru a se alatura sectei Children Of God. In ceea ce priveste cariera sa solistica, el nu a mai realizat decat doua albume, care se adauga celui de debut aparut in primavara lui '70. Pentru a duce la bun sfarsit turneul s-a apelat la …Peter Green, dar acesta a refuzat sa interpreteze cantecele sale celebre si mai mult decat atat urla foarte des la microfon ''Yankee bastards!''.
Cum era foarte clar ca nu se mai poate continua cu Green, grupul a organizat o serie de auditii, in urma carora a fost selectat chitaristul californian Bob Welch (n. 31 iulie 1946, Los Angeles). Bob Welch devine principalul compozitor al trupei si contribuie esential la reorientarea stilistica a trupei spre un soft-rock tipic californian. Primul L.P. realizat alaturi de Bob Welch a fost ''Future Games'' (noiembrie '71), un al doilea mare esec britanic, dar intra din nou in Top 100 de la Billboard.
Dupa acest album Fleetwood Mac concerteaza in State cu Van Morrison in descidere si in Europa ca ''opening act'' pentru Deep Purple si Savoy Brown.
Urmatorul produs discografic este ''Bare Trees'' in aprilie 1972,
Are impartaseste aceiasi soarta cu predecesorul sau, adica succes moderat in State si esec total in Anglia, unde noul stil practicat de Fleetwood Mac nu avea trecere in fata glam-rock-ului aflat atunci la mare voga.
Curand dupa Bare Trees au loc noi modificari de personal, datorate plecarii lui Danny Kirwan, ajuns de nesuportat datorita acelorasi motive ca si Peter Green. Paharul s-a umplut definitiv dupa un concert, cand Kirwan l-a dat cu capul de pereti pe Welch.
In toamna lui 1972 Fleetwood Mac a adoptat in premiera formula de sextet, in locul lui Kirwan fiind adusi un vocalist, David Walker (ex-Savoy Brown) si un chitarist, Bob Weston (ex-Long John Baldry). Primul si singurul album in aceasta formula a fost ''Penguin'', in primavara lui '73, cel mai mare succes american de pana atunci al trupei (locul 49). In Anglia tacere totala. In schimb o reeditare a vechiului single ''Albatross'' ajungea pana pe locul 2 in tara de origine a grupului, prilej cu care video clip-ul piesei este difuzat in emisiunea ''Top Of The Pops'', cu mentiunea ca Fleetwood Mac s-au desfiintat de trei ani…
Intre timp trupa mergea inainte, renuntand la vocalistul Dave Walker, frustrat de faptul ca pe ''Penguin'' nu i s-au incredintat spre interpretare decat doua piese. In scurta vreme, Fleetwood Mac, din nou cu cinci componenti in formatie, intra in studio pentru a realizarea a inca unui L.P., ''Mistery To Me'', iesit in octombrie '73. Parea ca Fleetwood Mac vor ramane pe veci o trupa de Top 100 Billboard si una complet uitata in Marea Britanie.
Turneul de promovare al albumului ''Mistery To Me'' avea sa produca noi disensiuni in trupa, datorita unei incurcaturi amoroase intre chitaristul Bob Weston si sotia lui Mick Fleetwood. Weston este concediat, turneul intrerupt, dar istoria Fleetwood Mac merge mai departe, fiinca in septembrie 1974 trupa scoate albumul ''Heroes Are Hard To Find'', in formula de cvartet de data aceasta. ''Heroes Are Hard To Find'' reuseste sa depaseasca ''performanta'' obtinuta cu un an jumatate in urma de ''Penguin'', clasandu-se pe locul 34 la Billboard. Peste trei luni insa, Bob Welch obosit de atmosfera incordata din trupa, pleaca spre a urma o cariera solo. Alaturi de Christine McVie, Welch fusese principala forta creativa a trupei in perioada 1971-1974. Mai inainte de a deveni artist solo, Welch a fost scurt timp liderul unui grup hard rock, Paris, din care mai facea parte si basistul Glenn Cornick (ex-Jethro Tull).
Anul 1975 a insemnat o noua rascruce in istoria Fleetwood Mac. Cooptarea a doi noi membrii, chitaristul-vocalist Lindsey Buckingham (n. 3 octombrie 1948, Palo Alto-California) si solista vocala Stevie Nicks (n. 26 mai 1948, Phoenix-Arizona) va avea drept consecinta o adevarata explozie comerciala a formatie, care mentindu-se in aria stilistica a soft-rock-ului, se va transforma peste noapte intr-una dintre cele mai bine vandute titulaturi din istoria muzicii pop/rock. Se va ajunge chiar ca unii fani sa considere Fleetwood Mac drept o trupa infiinata in 1975, ignorand etapele anterioare din existenta grupului, asa cum fanii din perioada de inceput considera ca Fleetwood Mac au incetat sa mai existe dupa plecarea lui Peter Green.
Buckhingham si Nicks alcatuiau anterior un duo folk-rock, cu singur album la activ, aparut in 1973. Cel care i-a descoperit a fost Mick Fleetwood, care in timp ce cauta un studio de inregistrari prin Los Angeles pentru trupa sa, avea sa ajunga intr-un numit Sound City, acolo unde se aflau la lucru cei doi tineri muzicieni mentionati. Dupa plecarea lui Welch, Mick a luat legatura cu cei doi propundu-le sa devina membrii Fleetwood Mac.
In iulie iese pe piata primul L.P. in noua componenta, intitulat simplu ''Fleetwood Mac''. In toamna acesta este cel dintai album al grupului ce avea sa intre in Top 10, pentru ca primul extras pe single, ''Over My Head'', sa ajunga pana in Top 20, fiind primul hit al fomatiei de la ''Green Manalishi'' incoace.
Ascensiunea grupului a continuat si in anul urmator, cand L.P.-ul ''Fleetwood Mac a avut un traseu foarte straniu, dupa mai multe urcari si coborari, atingand in sfarsit prima pozitie in septembrie, la mai mult de un an de la lansarea sa oficiala. In aceiasi perioada albumul amintit intra si in topul britanic, unde se opreste pe pozitia 23.
La single-uri, alte doua extrase intra in Top 20, ''Say You Love Me'' si ''Rhiannon''. ''Say You Love Me'' devine hit si in Marea Britanie, primul de la ''Green Manalishi'' incoace.
In 1976, cele doua cupluri din interiorul trupei, Buckingham-Nicks si John McVie-Christine McVie se desparteau, dar asta nu a impiedicat succesul pe care Fleetwood Mac aveau sa-l aiba multi ani de atunci incolo. Ba chiar 1977, avea sa fie cel mai bun an din indelungata istorie a formatiei, albumul ''Rumours'', editat in luna februarie, devenind ''number one'' pe ambele tarmuri ale Atlanticului si producand patru hit-uri de Top Ten in S.U.A.: ''Go Your Own Way'', ''Dreams'', ''Don't Stop'' si ''You Make Loving Fun'', toate patru clasate doar in Top 40 la englezi. In cele din urma ''Rumours'' avea sa devina al doilea album din toate timpurile ca cifra de vanzari, fiind depasit doar de ''Thriller'' al lui Michael Jackson.
Urmarea lui ''Rumours'' a fost ''Tusk'', lansat in octombrie '79, care chiar daca nu s-a vandut la fel de bine, a fost la randul lui multi-platinat si a dat doua hit-uri de Top 10, ''Sara'' si piesa de titlu. Odata cu ''Tusk'', Buckingham a preluat in mod abuziv sefia trupei, fapt ce avea sa creeze o promuntata stare de tensiune intre componenti.
La sfarsitul lui 1980 a fost realizat un dublu album live, primul cu caracter oficial din istoria grupului.
1981 a fost consacrat proiectelor solo a trei dintre membrii trupei, Buckhingam, Nicks si Fleetwood, cel mai mare succes avandu-l Nicks, al carei L.P., ''Bella Donna'' a fost ''number one'' in State.
Fleetwood Mac au revenit in vara lui '82 cu ''Mirage'', clasat din nou pe prima pozitie a topului american. ''Mirage'' a dat la randul lui alte doua hit-uri, ''Hold Me'' si ''Gipsy''.
Dupa aceasta, trupa si-a intrerupt activitatea vreme de cinci ani, vreme in care toti componentii au scos albume solo, exceptandu-l pe John McVie. Cel mai mare succes l-a avut in continuare Stevie Nicks, cu doua L.P.-uri de Top 20. Christine McVie a produs si ea un hit de Top 10, ''Got A Hold On Me'' (1984), in timp ce Buckingham a realizat un album apreciat de critica, dar cu vanzari slabe.
Grupul s-a reunit in studio inca din 1985, dar urmatorul material discografic, ''Tango In The Night'' a aparut de abia in '87. Ajuns in Top Ten-ul american, a dat alte trei evergreen-uri: ''Seven Wonders'', ''Litlle Lies'' si ''Everywhere''.
Cam aici se incheie lunga perioada de glorie a grupului, inceputa in 1975. Dupa ''Tango In The Night'', Buckhingam a anuntat ca pleaca definitiv din trupa. Ceilalti au hotarat sa continue, substituindu-l pe Lindsey cu doi chitaristi, Billy Burnette si Rick Vito. Albumul inregistrat cu acestia, ''Behind The Mask'' (1990), a fost un esec total, primul nerasplatit nici macar cu aur din 1975 incoace.
In 1993 cei cinci care au trait perioada cea mai glorioasa din istoria Fleetwood Mac s-au reunit pentru a canta cu prilejul instalarii lui Bill Clinton la Casa Alba (Clinton alesese ''Don't Stop'' drept motto al campaniei sale electorale).
Peste doi ani de la acest eveniment a aparut un nou album Fleetwood Mac, ''Time''. Din noua versiune a trupei lipsea Stevie Nicks, inlocuita de tanara Bekka Bramlett (fiica lui Delaney & Bonnie Bramlett, un duo de succes la inceputul anilor '70). De asemenea locul lui Rick Vito fusese luat de veteranul Dave Mason (ex-Traffic). Interesul pentru vreo noua realizare Fleetwood Mac parea sa fi disparut definitiv.
S-a sperat ca acest lucru se poate obtine prin reunirea in formulei de platina din perioada '75 - '87, dar ''The Dance'', un album unplugged realizat de catre cei cinci in 1997 a avut doar un succes moderat.
In '98 Fleetwood Mac au fost primiti in Rock'n'roll Hall Of Fame, prilej cu care au fost celebrati toti muzicienii importanti care s-au perindat de-a lungul celor trei decenii de activitate prin trupa, singurul nedraptatit fiind Bob Welch. Articol Viorel Grecu Sursa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu