Vermeer

Johannes Vermeer, cunoscut mai ales ca Jan Vermeer van Delft (botezat 31 octombrie, 1632, Delft, Țările de Jos, d. 15 decembrie 1675, Delft, Țările de Jos) a fost un pictor olandez, unul din cei mai cunoscuți reprezentanți ai stilului baroc. În timp, reputația lui Vermeer a crescut tot mai mult, astăzi el fiind considerat unul dintre cei mai mari pictori olandezi ai vârstei de aur[1], fiind cunoscut mai cu seamă ca un maestru al folosirii luminii în lucrările sale. Întrega sa operă, considerată autentică, cuprinde 37 de tablouri. Cele mai multe reprezintă scene de fiecare zi sau alegorii.


Se cunosc puține amănunte din viața sa sau despre înfățișărea sa, Vermeer nu a pictat nici un autoportret. Fără a se ști exact data nașerii, este fapt documentat că a fost botezat pe 31 octombrie 1632 în Nieuwe Kerk ("Biserica Nouă") din Delft. După ce frecventează cursurile academiei conduse de pictorul catolic Rietwijk și atelierul lui Leonaert Bramer, Vermeer este primit pe 29 decembrie 1653 în breasla pictorilor Sint-Lukasgilde. O influență asupra stilului lui Vermeer a exercitat-o cu siguranță și Pieter de Hoch, el însuși autor al unor fine tablouri cu scene din viața zilnică.






Vermeer se întoarce la Delft și în primăvara anului 1659 se căsătorește cu Catharina Bolnes, o tânără provenind dintr-o familie catolică, după ce pictorul - care era protestant - trece la catolicism. În repetate rânduri, în anii 1662, 1663, 1669 și 1670 va fi staroste al breslei pictorilor din Delft. Va fi o prezență obișnuită în cercurile sculptorilor, negustorilor, pictorilor de faianță, editorilor-tipografi și țesătorilor.
Vermeer picta puțin - în medie două tablouri pe an - rezultă însă că era bine plătit, pentru a putea face față necesităților familiei sale, care în 1675 (anul morții pictorului) număra 11 copii. Ține mult la independența sa, fapt care-i conferă o deplină libertate artistică, dar - cu timpul - și inevitabile greutăți materiale. Cei mai cunoscuți clienți ai lui erau brutarul Hendrick van Buyten și tipograful Jacob Dissius, acesta din urmă fiind în posesia a 19 tablouri. Vermeer lucra și ca expert în verificarea autenticității unor tablouri, devenind consilierul colecționarilor de artă.
În ultimii ani ai vieții, situația lui financiară se înrăutățeșe, fiind obligat să facă multe împrumuturi și să vândă din tablourile sale cu un preț sub valoarea lor reală. O lovitură cruntă pentru artist este războiul, invazia armatelor regelui Franței, Ludovic al XIV-lea, atrăgând după sine declinul economiei olandeze.
În anul 1675, Vermeer se îmbolnăvește brusc și moare în decurs de câteva zile. Pe 15 decembrie 1675 este înmormântat în cripta familiei din Oude Kerk ("Biserica Veche") din Delft.


Primele sale tablouri au — în comparație cu operele de mai târziu — au un format mai mare și reprezintă scene religioase sau istorice. Vermeer pictează și două tablouri cu vederi din orașul său natal: Vedere din Delft (1660) și Străduța (1657-1658).
O altă categorie o reprezintă tablourile pe teme așa zise moralizatoare: Proxeneta (1656) și Fată dormind (1657), probabil după consumul unei cantități exagerate de vin.




Jan Vermeer: Fată cu cercel de perlă, 1665
Cele mai multe tablouri cu fete tinere sau femei mature au un caracter narativ, în relație cu instrumente muzicale sau obiecte casnice. Unele dintre ele au caracterul unui portret, cum ar fi Femeie citind o scrisoare la fereastră (1657) sau Fata cu un cercel de perlă (1665), unul din cele mai cunoscute și mai populare tablouri ale lui Vermeer. Forța de expresie a acestei picturi, armonia culorilor, lumina magică corelată cu o anumită subtilitate caracteristică sculpturilor, chipul radiant al modelului cu privire întrebătoare dovedesc măiestria absolută a pictorului.
Pe lângă tablourile sale realiste, Vermeer pictează și două tablouri alegorice, în care personifică teme abstracte prin simboluri: Alegoria credinței (1671) și Alegoria picturii (sau În atelier, 1673). În „Alegoria picturii” este reprezentat un atelier, pe masă se află o carte — simbol al înțelepciunii — și o mască — ca simbol al sculpturii. Personajul principal este un pictor în timpul luctului, văzut din spate, păstrându-și astfel anonimitatea. Ca model servește o femeie tânără, într-o rochie albă, cu o coroană de frunze pe cap, reprezentând probabil muza Clio, protectoarea istoriei.
Jan Vermeer a fost la timpul său un precursor al principiilor compozițiilor configurative. Structura geometrică a tablourilor joacă un rol important. Folosirea efectelor de lumină dau impresia unor scene în aer liber, nefolosind niciodată tonuri închise în redarea umbrelor. Mult timp ignorat, Vermeer se bucură astăzi de mare popularitate, expoziția retrospectivă din Haga (1995-1996) având 460.000 de vizitatori în 14 săptămâni.

"Fata cu cercel de perla"
1660-e, Mauritshuis, Haga

"Consolidat"
1656, Galeria de Artă, Dresden

"Diana şi Nimfele"
1650-e, Mauritshuis, Haga

"Girl Asleep 1657
Muzeul Metropolitan de Arta, New York

"Vedere din Delft" 1658-1660
Mauritshuis, Haga

"O stradă din Delft" 1658
Rijksmuseum, Amsterdam

"Un pahar de vin în 1661

"Femeia în Blue Reading o scrisoare," 1663

"Lady in virdzhinala si cavaler" 1662-1665

"Doamna si servitoarea ei" 1667

"Fata cu o cană de apă" 1662

"Arta de pictura," 1666 - 1667

"Femeile greutăţi de lucru" 1663

"Fata a scrie o scrisoare 1665

"Fata, încearcă un colier," 1662-1664

"Concert" 1665

"Scrisoarea de dragoste" 1665

"Mesajul de răspuns" 1667

"Un ofiţer şi o fată veselă" 1657

"Portret de fată într-o rochie roşie," 1668

"O servitoare, cu o cană de lapte în 1660

"Prakseda Sfânt" 1655

"Lady şi doi domn " 1659

"Girl Reading o scrisoare la fereastra 1657

"Geografie" 1668-1669

"Astronomul" 1668-1669

Muza Clio

"Dantelareasa" 1669-1670

"Doamna de la Spinet," 1670-1672

Alegoria credinţei 1670-1672

"Lady langa un cembalo" 1670-1672

"O femeie tânără, cu o chitara", 1671-1672